Războiul cibernetic cu China

Pentru oricine nu a ascultat încă podcastul „To catch a thief” aș spune că ar trebui întâi să ignorați această postare și să puneți mâna să ascultați podcastul. Se găsește pe toate platformele de ascultat podcast, inclusiv pe iTunes sau Spotify.

Subiectul podcastului: China și supremația ei cibernetică

Nicole Perlroth, autoarea podcastului, este o persoană care e foarte aproape de subiect - era în echipa New York Times în momentul în care hackerii chinezi au infiltrat calculatoarele ziarului, și au urmărit adresele de e-mail ale jurnaliștilor; ea a scris articolul prin care a anunțat lumii întregi că „China face asta”, după care lumea a fost mult mai ok să admită că au fost și ei hăcuiți.

De fapt, aceasta e și povestea de la care pornește acest podcast, cu mult context pe care nu îl cunoșteam, inclusiv un interviu cu jurnalistul care a stârnit acest atac. După care începe să explice cum toată supremația tehnologică a chinezilor este construită pe decenii întregi de spionaj economic, și podcastul abundă de exemple. „Nu există decât două tipuri de firme: firme care au fost furate de hackerii chinezi, și firme care nu știu încă că au fost furate de hackerii chinezi”. În felul acesta principalele avantaje al americanilor, inteligența și creativitatea lor, au fost furate din fașă, incapabile să se mai exprime la nivelul pieței așa cum ar fi fost normal.

Dar lucrurile iau o turnură gravă în momentul în care se aduce vorba despre atacul ransomware la Conducta Colonială, de la care explică cum, de fapt, hackerii chinezi sunt atât de tare în controlul tehnologic al infrastructurii americane încât pot lovi mult mai puternic populația americană prin atacuri cibernetice decât pot lovi militar populația americană. Scenariul de atac chinez „Everything, everywhere, all at once” este într-adevăr unul înspăimântător.

Principala vulnerabilitate a SUA, spune podcastul lui Nicole Perlroth, este că instituțiile și firmele private din SUA trebuie să respecte legile, și nu pot pregăti astfel de atacuri care ar periclita viețile civililor. Rețineți ideea asta, o să râdem de ea la final.

Lucruri despre care nu vorbește podcastul

În primul rând, acesta este un material de propagandă. Nu spun că informațiile din el n-ar fi corecte, ci doar că este un material de propagandă, și odată ce prinzi acest aspect nu poate să-ți iasă din minte treaba asta. Nicole Perlroth a fost membru al unui comitet de suport CISA și este destul de apropiată zonei de securitate cibernetică americană.

Și da, materialul este aproape în întregime despre cum SUA s-ar putea să fi pierdut superioritatea cibernetică, și să fie foarte vulnerabilă la atacurile Chinei. Nu spune însă nimic despre cum SUA i-a pregătit terenul Chinei pentru a face treaba asta. Spune cum China a furat tehnologie de îndată ce a fost posibil, cum firmele de tehnologie chinezești au fost construite pe proprietatea intelectuală a firmelor americane și cum în timp ce americanii se luptă cu piața pentru a oferi produse de calitate, ele sunt reproduse fidel, în masă, în China, și mult mai ieftin. Nu se spune nimic despre cum marea majoritate a matrițelor au fost trimise în China de americani și folosite de firmele chineze ca atare.

Se vorbește, de exemplu, despre cum DuPont s-au dus să facă cercetare pe orez în China, și cum la un moment dat chinezii au zis „ok, știm destul” și s-au retras din firmă, pe care au băgat-o intenționat în faliment. Sau cum americanii au acceptat ca filialele chinezești să fie deținute 51% de chinezi. Spune despre goana după profituri, dar nu spune despre avariția și foamea cu care s-a făcut lucrul ăsta. Nu spune nimeni nimic în podcastul ăsta despre cum au fost nenumărați oameni care au spus „bă, nu mai trimiteți chestiile la ieftineală în China, că o să vă coste”.

Și aici vine un exemplu personal. Îmi amintesc că prin 2008 mă bucuram că Nokia deschidea fabrică la Jucu și lumea îmi zicea că „bă, ești prost, astea se fac în China”. Atunci am tăcut, că eram prost și credeam că oamenii ăștia știu mai bine ca mine; păreau foarte siguri pe ei. A fost nevoie de un pic de reflecție în timpul pandemiei ca să-mi dau seama că aveam dreptate. Dar deja era prea târziu, și chiar dacă mi-a fost foarte ușor să-i ignor când sugeram să aducem producție de microprocesoare (la noi, în România, de ce nu?) lupta era deja pierdută. Culmea e că aceiași oameni care atunci îmi ziceau că-s prost acum îl laudă pe Trump că pune tarife ca să stimuleze manufactura în SUA. Un lucru care nu se va întâmpla peste noapte, un lucru care va face toate lucrurile mai scumpe, este un pas teoretic corect, practic… e Trump. Omul îi trimite lui Epstein mulțumiri pentru secretele pe care le împărtășesc.

Bun, deci podcastul ăsta nu spune de foamea și avariția sistematică care a dus la exportul de proprietate intelectuală în China. Și nu mai spune nimic nici despre faptul că așteptările tuturor prin anii ‘90, ‘00 erau că chinezii sunt incapabili să facă lucrurile inteligent, că sunt niște sclavi proști capabili doar să copieze. Și când „sclavii” au decis că totuși lucrurile nu stau bine așa…

Țin minte că la episodul 3 m-am oprit și le-am zis unor prieteni: „e foarte greu ascultând ăsta să mă las impresionat de durerea americanilor”. Că ascultând podcastul, în materie de proprietate intelectuală americanii primesc ceea ce merită. Este o lume în care există consecințe cât se poate de palpabile. Și, din nou, acest podcast nu e capabil să explice convingător că ar trebui să ne pese de felul în care proprietatea intelectuală americană a fost furată de chinezi în interesul populației lor.

Și sentimentul rămâne cu tine (din nou, dacă ai un minimum de simț moral) și în restul episoadelor. Pentru că îți dai seama că din punctul de vedere al chinezilor, ei fac ce e corect față de ei înșiși. Și americanii continuă să le hrănească superioritatea.

Apoi, e foarte greu să te mai lași impresionat de faptul că China a penetrat toate rețelele americanilor când cele mai vândute produse tehnice (inclusiv routere) sunt produse în SUA. Adică… ok, ce anume vroiai să se întâmple? Și Nicole Perlroth vorbește într-una despre rule of law, dar cred că China este printre cele în care rule of law e ceva mai serioasă ca în SUA. Problema lor este că chinezii nu respectă legile americane.

Mai merită să-l ascultăm, atunci?

Ah, da, absolut. O să trebuiască să ignorați faptul că SUA își asumă toată creația intelectuală din epoca modernă și că Europa e pomenită doar la „și altele”. Știu, și oameni din stânga, ca Varoufakis, și oameni din dreapta, ca orice idiot cu conexiune la internet care scrie chestii adevărate, spun că Europa e insignifiantă. Dar oricât încearcă să vă convingă toți că Europa nu contează, Europa contează pentru că trăim în ea și e singura structură de protecție economică pe care o avem noi ăștia care nu furăm și vrem un trai cinstit. Dar nu vorbim despre Europa aici - ignorați așadar ignoranța și aroganța americană, informația e bună.

Este util acest podcast și pentru că lasă loc de reflecție asupra unui lucru foarte important: este capabilă o democrație să reziste atacurilor unui inamic mult superior numeric, tehnologic, și care deja ți-a infiltrat societatea? Pentru că e clar că avem nevoie de mai mult spațiu de reflecție pe tema asta, inclusiv cu tema rusească, unde s-a dovedit că trădarea la un român patriot se rezolvă cu 15.000 de dolari.

Eu am câteva idei. Un directorat de securitate electronică, și soluții tehnice reale. Începusem să lucrez la ele încă din facultate, dar nu intuiam de ce aș lucra la așa ceva. Acum, știu. Și poate în timp le voi discuta și aici.