Nemulțumiri
Văd foarte multă lume foarte nemulțumită în ultima vreme. Și nu spun de oamenii care sunt tradițional nemulțumiți - doar sunt unul dintre ei; multă vreme nemulțumirea era conținutul principal al acestui blog. Nu, mă refer la mai toți oamenii cu care interacționez, fie online, fie offline, indiferent de situație. Pare că toată lumea are motive de nemulțumire, și cumva nu poți să nu empatizezi cu nemulțumirile oamenilor.
Doar că…
Vedeți voi, oamenii trăiesc considerabil mai bine ca acum 20 de ani, incomparabil mai bine ca acum 30 sau 40 de ani (sursa: eu însumi), și infinit mai bine ca acum 50-60-70 de ani (sursa: oameni mai în vârstă ca mine). Nu, nu discutăm, și da, știu, o să avem inflație 10% de parcă suntem o țară bananieră anul ăsta, dar ascultați-mă un pic. Realitatea zilei de azi e că avem belșug, și nu se moare de foame; nu numai asta, dar poți avea cu livrarea la cel mult o săptămână cam orice nimic sau lucru mare care te interesează pe lumea asta, dacă ai banii necesari. Și nu numai asta, dar poți să cumperi și o tonă de unelte cu care să îți, știi, faci chestiile pe care nu ți le permiți. Poți să citești orice carte vrei dacă ești suficient de hotărât, și ai mai puține interdicții ca oricând: poți să zici orice (și știu că e un asterisc acolo, dar serios… am niște exemple pe care eu unul nu le-aș posta pe blog și care s-au zis în spațiul public de către niște oameni cu o oarecare vizibilitate).
Ok, și de-atunci de unde atâta nemulțumire? De ce oamenii par că fierb constant, că nimic nu îi poate calma? Păi, e simplu. Fiecare are niște fermieri de nervi care îi hrănesc. Că vorbim de diverși influenceri online, de isterici de la televizor, de marmote românești cu marote rusești, fermierii ăștia de nervi trăiesc din faptul că tu, cei care îi urmărește, te enervezi. Prosperă din faptul că interacționezi cu minciunile lor.
Dar, o să-mi ziceți: Dorin, uite, eu sunt foarte nemulțumit pentru că ăștia au făcut X și Y. Poate că nemulțumirea ta e validă. Există ceva mai mult decât micile nemulțumiri pe care le sădesc fermierii de nervi. Dar majoritatea oamenilor nu au lucruri reale de care sunt nemulțumiți. Majoritatea plângerilor lor sunt imateriale, neconcretizate, și chiar mincinoase pe alocuri. Pentru că majoritatea lucrurilor de care sunt nemulțumiți sunt lucruri care nu îi afectează în mod direct, în mod real; cele mai multe motive de nemulțumire sunt cel mai des imateriale, sunt un spectru îndepărtat al posibilităților, un lucru vag cel mai des.
Cam cum e postarea asta. Și acum ajungem la diferențe. Care e diferența dintre o nemulțumire teoretică, vagă, și una reală? Păi… una reală are nu numai o țintă concretă, dar și o acțiune clară (în limitele legale) care ar rectifica acea problemă. Că nemulțumirea mea la adresa nemulțumiților e simplă: „Ok, și ce ai face tu în privința asta? Ce ai întreprins în a schimba această stare de fapt?”
Mi-am dat seama de lucrul ăsta în momentul în care am avut în sfârșit, după multe luni, câteva zile de pauză. Zile în care am avut timp, în sfârșit, să mă ocup de lucrurile importante pentru mine, și să îmi dau seama care din nemulțumirile mele sunt reale și câte nu. Am constatat că majoritatea nemulțumirilor mele sunt legate de propria persoană, de propriile acțiuni, și mult mai puține sunt legate de acțiunile altora. Sunt câteva nemulțumiri clare în legătură cu sistemul românesc de căi ferate, câteva nemulțumiri legate de cum e condusă țara în chestiuni care mă afectează în mod concret, câteva nemulțumiri generate de câțiva oameni care mi-au fost într-o vreme apropiați, și multe nemulțumiri legate de timpul pe care eu l-am pierdut în vâltoarea nemulțumirilor generale.
Și aici vreau să ajung. Că dacă totul te nemulțumește, poate că ai tu o problemă de adaptare. Și că poate ai prea multe lucruri pe care le pui în fața potențialelor tale realizări - că în loc să te concentrezi pe lucrurile pe care ai putea să le realizezi concret de fapt pui nemulțumirile ca o piedică constantă.
Așa că: te nemulțumește că românii sunt așa și pe dincolo? Păi și tu ești român, schimbă media, direcția de dezvoltare a românismului. Te deranjează că europenii nu fac pe când americanii sunt cei mai tari și cei mai deștepți? Păi te-ai gândit că și tu ești european, și ai fost un net-negativ pentru comunitatea europeană? Te nemulțumește ceva? Nu cumva problema e la tine?
Și în cazul în care problema nu e la tine, nu cumva ar trebui să pornești niște pași reali înspre a rezolva acea problemă?
Desigur, nu poți să faci asta cu toate. Dar în momentul în care nemulțumirea ta vine cu această paranteză că „trebuie să faci ceva în legătură cu ea, sau s-o ignori”, atunci posibil să poți face mai multe lucruri decât până acum. Și pentru că s-a întâmplat fix azi să dau peste clipul ăsta, vă las cu Michael Burns vorbind despre o carte scurtă.