XXX, surprinzătoarea franciză care vede în viitor

Zilele astea am avut ocazia să revăd toate filmele XXX, și nu vă gândiți la pornografie, că probabil s-a produs mai multă decât poate vedea un om în toată viața asta. Mă refer la seria Triple X cu Vin Diesel, Samuel L. Jackson, și Ice Cube în rolul de spioni salvatori de omenire. Am început să mă uit la filme cu credința că o să fie ceva indulgență și am descoperit ceva mult mai adânc acolo. Atenție, această postare conține spoilere la o serie de filme de dinainte de pandemie.

În primul rând ce este XXX? Seria asta de filme cred că vrea să fie un răspuns american la seria James Bond, după care au fost transformate într-o unealtă de făcut bani. Există potențial în filmele astea? Nu, dar asta nu înseamnă că nu putem să nu ne uităm la elementele propagandistice ale blockbusterelor americane și să le analizăm un pic. De fapt, deja pot să vă anunț că nu, nu e cine știe ce adâncime în XXX, deci gata, ați dat click-ul, mi-am făcut banul, ne vedem la postarea viitoare.

XXX (1)

Am rămas singuri? Ok. Așa, primul XXX apare în 2002. Nu e vina lui că e post-11-septembrie, scenariul umbla încă dinainte de septembrie 2001, așa că nu se simte prea tare angoasa post-septembristă în filmul ăsta. Avem, totuși, un extra-americănism de tipul „avem și chiloți cu steagul Americii” (nu bag mâna în foc că și apare pe ecran așa ceva, dar ar putea).

Un mahăr de la NSA (National Security Agency) are nevoie de cineva care să ducă la capăt o misiune sensibilă într-o țară străină. Trebuie să fie un erou dispensabil, cu care agenția NSA (pentru tineri, ăia demascați de Snowden că știu despre tine și mărimea de la ahem pantofi) să nu poate fi asociată. Unul din potențialii recruți e un anume Xander Cage (Vin Diesel), un tiktoker avant-la-lettre, care fură o mașină de lux a unui senator și se aruncă cu ea. Motivul? Senatorul vrea să interzică jocurile video (toate) și muzica violentă, și, cum spune Xander Cage, „asta e toată educația pe care o avem”. Xander este un anarhist, gamergate avant la lettre, ar fi putut să-i spună la film direct Avant La Lettre dar nu cred că ar fi fost un succes de casă.

În fine, Augustus Gibbons (Samuel L. Jackson), acest mahăr de la NSA cu un nume inventat de cineva care a auzit vag de Imperiul Roman și căderea lui, îl trece printr-o suită de teste care să arate că Xander își merită credențialele. Îl aruncă prima oară într-o cafenea din Bible Belt care va fi jefuită de un individ, și apoi într-o plantație de coca, pe principiul „să-l vedem dacă supraviețuiește”. O face, și nu doar supraviețuiește, supraviețuiește Cum Laude, că se și chinuie să îi salveze și pe alți doi nătăfleți. Excelent, el e omul de care Gibbons are nevoie.

Urmează misiunea propriu-zisă. Anarchy 99 este un grup de (doh) anarhiști care activează în Praga, și organizează concerte cu Rammstein și Orbital (important, revenim). Xander Cage, cunoscut în mediile de iubitori de sporturi extreme, intră în contact cu acest grup pretinzând că vrea să cumpere niște mașini scumpe de la ei. Praga, acest „generic Eastern European town” este un loc unde ai merge să cumperi super-mașini, dar țineți minte asta, dăm context mai încolo. Grupul ăsta o are pe Yelena (Asia Argento) pe post de cap limpede pentru altfel o adunătură de drogați condusă de Yorgi (Marton Csokas). Cumpără mașinile, reiese că Yorgi folosea banii (dați de americani) pentru a face un gaz neurotoxic care să omoare un oraș întreg. Prima țintă, evident, Praga, că de ce ai începe altundeva decât locul în care tu ai sediul principal?

Evident, Vin Diesel salvează situația cu ajutorul calităților lui de tiktoker de sporturi extreme - și se culcă cu Asia Argento în proces, pentru că e totuși vorba de Asia Argento în 2002, adică de ce nu? „Lucrurile pe care le fac pentru țara mea!” zice el (fără pic de ironie) când e obligat să se culce și cu alte câteva animatoare din clubul lui Yorgi. Cam înțelegem despre ce film e vorba, se termină cu Vin Diesel și Asia Argento în Bora Bora și cu Samuel L. Jackson zicându-le că au trecut testul.

XXX - un pic de context

Dacă premisa lui XXX pare stupidă, trebuie să înțelegem că eram la 2 ani de Gone in 60 seconds. Super-mașinile erau marea șmecherie atunci, iar Vin Diesel mai lucrase cu Rob Cohen la un film despre mașini puternice care a rămas uitat de istorie, „The Fast and the Furious”. Formatul la aceste filme este: „avem de furat niște super-mașini să facem ceva cu ele, și ultima, cel mai des o mașină americană din anii ‘70, e cea mai cea mai”. E ok, asta îi făcea pe băieți să se creadă bărbați la începutul mileniului.

XXX, chiar dacă a apărut în 2002, este un film conceput înainte de 11 septembrie, și deci relevă punctele de propagandă importante pentru americani înainte de 11 septembrie. În principal temerea că SUA ar putea fi atacată de o facțiune rebelă a serviciilor imperiului rus destrămat, niște oameni cu vederi anarhice. Practic, anticipează libertarianismul american, dar nu intrăm mai departe în probleme. Înainte de 11 septembrie big baddies erau est-europeni - foști ruși, sârbi (români mai puțin), cehi, în principiu zonele prin care se mai plimbau americanii în timpul războiului rece și care erau pentru ei exemple de sărăcie și cruzime. „Săracii ăia ar putea pune mâna pe ceva arsenal periculos și ne-ar putea strica nouă sfârșitul istoriei!” s-ar putea rezuma temerea.

Ideea că un serviciu secret al SUA care nu e CIA (care are propriul istoric) lucrează pentru binele universalității e pregnantă. Cearta între Cage și Gibbons e că NSA (de ce NSA? Probabil pentru că nu știau ce alt serviciu să pună acolo, și NSA păreau cool atunci) nu face suficient de multe pentru binele umanității, așa că e nevoie de rebeliunea lui Cage ca să facă binele mai bine până la capătul binelui și un pic după. Avant La Lettre Pe Calul Alb Al Superbinelui ar fi putut un nume la fel de bun pentru XXX dar cred că și ăsta a picat la echipa de marketing.

Partea amuzantă (deloc) este că o Asia Argento cocaine chic este agent al FSB care moare de grija siguranței praghezilor în 2002. Un fel de Putin cu mai puțin început de chelie, dar la fel de eficient. Acțiunea nu stă în picioare deloc (și, de asemenea, nu o să discutăm prea mult despre acuzația la adresa regizorului, care i-ar fi dat să bea ceva cu GHB și… în fine).

Ce-mi zice mie XXX este că cel puțin în mentalul popular, speranța era că rușii erau și ei oameni, exact așa cum cântase Sting. Genul ăsta de abordare va fi cel care va permite laxitatea care a lăsat rușii să invadeze un număr de țări limitrofe, timp în care americanii și vesticii au zis „da, mă, e ok, e o chestie rusească, așa se înțeleg ei între ei”. Mai mult, temerea de potențialul exploziv al Estului Europei era acolo, în plus, XXX aducea pe ecran celelalte temeri americane: muzica hard-rock (Neue Deutsche Härte pe vremea când nu prea ieșise din Europa), muzica de rave-uri (nu e întâmplător că îi vedem pe Orbital interpretând Technologique Park) - toate astea ca să facă un cocktail cât mai exploziv pentru publicul conservator american care se credea câștigătorul la civilizație și putere militară. Dar cel mai groaznic cred că era ideea că niște nespălați săraci ar putea să facă rău în masă în „orașele civilizate”. Americanii chiar trăiau în epoca în care le zisese Fukuyama că gata, s-a terminat istoria, mai trebuie făcută un pic de ordine ici-colo, da’ gata, s-a terminat, și americanii sunt câștigători.

Unul din filmele în care New York-ul nu e o țintă doar pentru că e prea curând după 11 septembrie. Sincer, nu e un film foarte rău - dar unele chestii sunt rizibile, inclusiv parașuta cu steagul similar cu al Americii (nu erau suficiente stele). Și încercarea de a da un răspuns lui James Bond este și ea extrem de penibilă. În fine, hai că mai sunt două filme.

XXX 2 - State of the Union

State of the Union îl are în centru pe Darius Stone (Ice Cube), un fost Navy SEAL care de fapt e din echipa de elită a lui Gibbons (tot Jackson). Gibbons moare (o frază pe care o s-o mai vedem scrisă) dar nu înainte de a-l scoate pe Stone din închisoare pentru a opri un atentat la adresa președintelui Statelor Unite. Acțiunea e atât de slabă încât nici nu merită povestită - în principiu Gibbons moare dar nu moare, e arestat de către fiica unui senator și un general supărat că președintele vrea să anunțe că el de fapt nu vrea să omoare inamicii SUA ci să fie prieten cu ei.

Ce face corect XXX 2 este că îl pune în centru pe Ice Cube. Omul e un personaj fantastic, îmi place agresivitatea lui, și, dacă la Vin Diesel era un pic de admirație cu valențe homoerotice (omul își arată mușchii jumătate din film), la Ice Cube vedem o interpretare mai axată pe brutalitate și mai puțin pe homoerotism. Ah, sexismul e încă prevalent, dar în momentul în care iese din închisoare Stone cere „ceea ce are nevoie orice bărbat când iese din închisoare”, anume un sandwich enorm. Cu cartofi prăjiți lângă. După care când fiica rea, trad-pre-wife (blondă, înaltă, subțire) a senatorului, îi face avansuri lui Ice Cube, acesta o pune să îi pregătească un sandwich cu cartofi lângă. E o chestie, pe care n-am priceput-o, dar XXX 2 e un produs american pentru americani, nu pare să mai vrea să vorbească pentru restul lumii.

Nu știu de ce Vin Diesel nu mai apare în film, dar e referențiat de vreo câteva ori. Ice Cube reușește să fie carismatic și să arate că i se potrivește rolul. Au renunțat la ideea de a avea un James Bond trecând la alte angoase de-ale lor, și nu vreau să mă adâncesc în psihicul americănesc aici. Stone pare un personaj mai bine desenat decât Xander Cage, și acțiunea se ține mult mai bine pe picioare.

Câteva citate remarcabile apar, favoritul meu e: „m-am născut vinovat” zis de Ice Cube, și nu cred că e nevoie de o decriptare extraordinară a mesajului. Dar cred că vizionarismul lui XXX 2 nu trebuie ignorat: faptul că până la urmă pericolul e de fapt la ei în stat. Și discursul președintelui (din film) în 2005 îl prezice pe un Obama care pare că e necesar în societatea americană.

XXX 3 - Return of Xander Cage

Filmele nu au o cifră în ele, dar le-am numerotat ca să fie clar, apropos. Ăsta e cel mai remarcabil lucru pe care îl am de zis despre XXX: Return of Xander Cage. Dacă îți place Vin Diesel (îmi place) o să-ți placă filmul ăsta. Acțiunea n-are logică prea multă, dar nu ne batem capul cu astfel de amănunte. Suntem în 2017, avem nevoie de self-indulgent slop, nu de ceva bine gândit. Avem niște vedete cu care să facem paradă, este un line-up divers.

Eroul masculin e la fel de toxic, dar alături de el avem și alte personaje toxice, în diverse feluri - pornind de la personajul interpretat de Nina Dobrev care se lăuda cu cuvântul de siguranță „kumquat”. Habar n-am exact cum de s-a strâns atât de multă toxicitate în acest film, dar, în fine, un alt lucru remarcabil este că Samuel L. Jackson moare la-nceput și personajul negativ îl omoară prăbușind un satelit peste blocul unde mânca ceva cu Neymar Jr. Secvența de introducere e un fel de Mission Impossible în care Vin Diesel fură o cutie de pe o antenă, cutie pe care o conectează la timp ca să vadă niște copii brazilieni meciul de fotbal al Braziliei. Ceva ceva Brazilia, mi-e neclar de ce Brazilia e atât de importantă acolo, dar nu contează. Introducerea e simpatică.

Acțiunea se învârte în jurul unei cutii magice care poate fi folosită pentru a dărâma sateliții la punct fix, ceea ce e foarte bizar dar nu punem geniul scenaristic sub semnul întrebării. Premisa filmului e că noi ne-am închipui că dacă un dispozitiv electronic a fost produs, el nu mai poate fi reprodus dacă e distrus. Evident, ni se va demonstra că acel dispozitiv magic odată distrus va mai trebui distrus încă o dată, dar doar atât.

Răul e tot din interiorul SUA, și de data asta răul e și feminin. E o varză ideologică, dar cumva de așteptat, având în vedere că marea revoluție ideologică nu se produsese încă. Suntem în plin război ideologic, dar încă de partea în care câștigau progresiștii, deci Vin Diesel face un pic de contrast.

De ce am scris toate astea?

Filmele de acțiune sunt foarte des ignorate ca contribuție culturală și cred că asta e o greșeală. Seria Triple X arată un pic cum s-a schimbat viziunea SUA față de ea însăși; o maturizare a Americii, dacă vreți. Pentru noi e mai util primul film - ne ajută să înțelegem un pic mai bine cum era văzut estul Europei la începutul mileniului, și să înțelegem de ce eram atunci și încă mai suntem un pic acei oameni pe care „civilizații” și-ar dori să-i ocolească, dacă se poate.

Dar mi-a plăcut și finalul celui de-al treilea film. Gibbons (a doua oară nemort, practic Sam Jackson făcea repetiție la rolul din primul film și din Avengers) îi spune lui Xander Cage ce anume să facă: „rămâi rebelul de care lumea nu știe că are nevoie. Supraveghează-i pe supraveghetori. Luptă cu inamicul din interior”. După care repetă mesajul ca ceva tâmpit, pe înțelesul republicanilor care se uită și ei la film.

XXX este o telenovelă de acțiune destul de slabă, cu niște actori excelenți. Este o serie de filme neimportantă, și prea puțin interesantă, dar cumva, și în astea există niște înțelesuri ascunse. Data viitoare poate ne uităm la filmografia lui Chuck Norris și încercăm să înțelegem cum a devenit el fix personajul negativ din filmele în care juca.