Politica adolescentină

Excelentă observația lui Jason Pargin aici, când rememorează un pic Gamergate și cât de multe s-au schimbat în urma gamergate. Ca niciodată, politica a penetrat cel mai important sector economic (sectorul oamenilor care cheltuie cel mai mult producând cel mai puțin, adolescenții - tinerii adulți) și cât de uimitor a fost că politica a rămas la nivelul acela intelectual.

Teenage-politics - genul de viziune intelectuală care te face să simplifici absolut tot ca să fie digerabil de intelectul subdezvoltat și lipsit de experiențe al unui adolescent. Asta explică enorm, mai ales în legătură cu Donald Trump la Casa Albă, și de ce mișcările imberbilor gen Semiom sau Kremlin Georgescu sunt atât de puternice: gândirea redusă, simplificată, pe gustul populației nu neapărat needucate, dar care tânjește după o lume mai simplă. E mult mai simplu să dai vina pe, cum exemplifică Pargin, femeile care nu vor să aibă de-a face cu tine și deci îți interzic accesul la chestiile pe care tu le meriți - și genul ăsta de gândire e aplicat la nivel de politică de stat.

Atunci când ești adolescent nu ai înțelegerea unor concepte de bază, nu ai responsabilități, singura persoană care contează e doar „numărul 1”. Nu știi ce înseamnă un plan pe termen lung, nu înțelegi lanțul dintre cauză și efect, nu înțelegi foarte bine ce înseamnă 5, 10, sau 30 de ani, că ți se par noțiuni nebuloase. De-asta băncile îi prostesc pe oamenii de 20 de ani să facă împrumuturi pe 30 de ani, că ăia habar n-au ce e aia - cum să știi ce înseamnă 30 de ani când tu abia ai trăit ca individ semi-autonom cu capacitate de gândire vreo 10 ani.

Dar mai ales, ca adolescent ești atât de manipulabil pentru că nu poți să faci conexiunile mentale pe care le face un om matur care nu și-a băut mințile până la 30 de ani. Incredibil de ușor pentru cineva doar trebuie să-ți apese pe butoanele egoismului, să-ți găsească pârghiile pe care să le tragă. De-asta mai tot marketingul se orientează fix spre aceste butoane pe care le poți apăsa foarte ușor, și pare că întreaga societate te vrea adolescent pe viață ca să continue să te manipuleze la fel de ușor.

Și când pui împreună imaginea adolescentului cu abordările politice moderne, se explică multe. Explică scăderea calității dialogului la nivel politic, explică de ce nu mai vorbim de principii sau concepte ci vorbim tembelisme neasumate. Bine, acum șefia SUA e preluată de un bully de clasa a III-a și un incel onorific, aia e altă discuție. Adolescenții nu sunt cunoscuți prin calitatea deciziilor pe care le iau, ci cu cât de mult pot să-și faulteze singuri șansele cu niște acte de autosabotaj.

E bizar că putem să punem degetul pe momentul în care oamenii au început să-și piardă mințile. Gamergate este pentru politică fix momentul în care alcoolistul a deschis prima sticlă de Mona.