De ce nu e mai multă literatură contemporană la clasa a IX-a?

2025-11-27, 20:42

Încep cu o paranteză. În anul 2021 cel mai vândut roman românesc a fost „Exuvii” de Simona Popescu. Nu știți cine e Simona Popescu, și nu știți nici măcar ce înseamnă „Exuvii”. Și nici că există un roman atât de popular în România numit Exuvii, probabil copiii tot își bat la cap părinții să le cumpere un roman despre droguri, probabil, că ce sunt alea exuvii, ce-ar putea fi altceva decât droguri? (Nu sunt droguri. Dar mai contează?)

Bun, zilele astea s-a anunțat că se schimbă programa de literatură română de liceu. Lumea e destul de revoltată; o parte din oameni pentru că se revine la un model care le-a fost predat și lor (asta îl face rău? nu neapărat, dar ei vor progresul fără preget), alții pentru că aparent textele cele mai iubite de copiii de gimnaziu sunt cele ale contemporanilor: „Ioana Pârvulescu, Florin Bican, Adina Popescu, Mircea Cărtărescu, Veronica D. Niculescu”. Dar m-am uitat peste planul de pe Edupedu și ce e pus acolo pentru clasa a IX-a nu mi se pare deloc rău.

În primul rând, am niște păreri™. Școala nu e club de lectură și nici nu e un loc pentru dezvoltarea de hobby-uri. Nu cred că școala dezvoltă pasiunea pentru lectură, și nu a făcut-o niciodată - dacă ar fi făcut-o, nu am avea anual editorii ieșind la rampă în decembrie să ne explice că românii nu mai citesc. Așa că nu am o problemă că textul Letopisețului lui Neculce nu e bucata de text care va exalta tineretul României și îi va face să citească neapărat lucrurile. Deșiiiii, deși (citiți la final)

Majoritatea celor care vorbesc despre cât de greu le va fi copiilor îi tratează ca pe niște mucoși de 4 ani mai degrabă de viitori adulți de 14-15 ani, capabili să abordeze teme mai serioase. Harry Potter poți citi și pe cont propriu, poți citi și Cărtărescu (dar serios, cine ar citi Cărtărescu de bună voie?) dar o istorie și o evoluție a literaturii române? De unde o să primești? O șansă de a înțelege de ce literatura e importantă? Chestia asta e un pic cam cinică pentru că aceiași oameni care vor să aibă parte de educație sexuală de la 9-10 ani (și pe care îi înțeleg și îi susțin) consideră că sunt prea mucoși ca să priceapă ei ce e cu letopisețul țării Moldovei la 14 ani? Nu înțeleg exact care e logica.

În plus mi se pare că se supraestimează atașamentul liceenilor români față de literatura română. Nu i-am văzut înnebuniți după Cărtărescu și nici disperați să-l vadă la o lansare de carte. Poate nu mă uit unde trebuie, dar nu cred că metoda curentă funcționează. Și acum ajungem la al doilea motiv.

Pe Dilema Veche o profesoară explică că la școală a făcut și texte ale contemporanilor.

Fără nici o punte între ceea ce citeam eu sau textele din manualele de a VIII-a, nici ele nu toate grozave – „Dobrogea! Dobrogea!“ de Geo Bogza, „La vulturi!“ de Gala Galaction, „Patria“ de Zaharia Stancu, dar în care existau și texte ale contemporanilor: „Mări sub pustiuri“ de D.R. Popescu, „Astfel“ de Marin Sorescu, „Noi“ de Nichita Stănescu (toți trei în viață și sub 50 de ani la acea vreme).

Să îi spun că Popescu, Sorescu și Stănescu au ajuns pe linie de partid, ca element propagandistic? Că D.R. Popescu supranumit și „Dumnezeu” era cenzor șef? Că tot ce a pus acolo, inclusiv Bogza, Galaction, Stancu, erau alese pentru că aveau o funcție propagandistică pentru sistemul comunist? Nu o să-i spun, pentru că ar trebui să recunoaștem față de noi înșine că școala are de fapt un rol de propagandă națională, și fix asta suntem incapabili să transmite, și fix asta încearcă, din câte văd, noua programă să repare.

Văzusem pe Facebook un apel la „hai să ne strângem mai mulți scriitori contemporani să le scriem părerea noastră despre planul lor”. Încercarea lor e lăudabilă, chiar dacă este un pic egoistă. Aș putea să îi cred că interesul lor e de a avea o comunicare directă cu tineretul țării, de a le arăta că literatura e o chestiune vie și să îi sprijine și să-i încurajeze să scrie și ei la rândul lor. Realitatea e însă că Exuvii, scris în ‘98, parcă, a fost cel mai vândut roman românesc în 2021 pentru că era inclus în programa de liceu, și din niciun alt motiv? Ce e amuzant e că cei pe care i-am văzut că manifestă în sensul ăsta sunt scriitori chiar tineri care nu o să ajungă în manual pentru că locul lor o să fie oricum furat de optzeciști: Pârvulescu, Cărtărescu, și alți geriatrici cărora curând o să mă alătur.

Sincer, nu cred că tinerii elevi sunt pregătiți pentru literatura română contemporană; și cred că ar fi nedrept oricum ca niște profesori puși de minister să aleagă câștigătorii la literatură în România lui 2025. România nu are literatură de succes, și dacă nu suntem pregătiți să îi punem în manuale pe Irina Binder, Petronela Rotar, Cristina Nemerovschi, și Andrei Ciobanu, oameni care au vândut consecvent unui public tânăr, poate ar trebui să încheiem conversația asta înainte să devină extrem de dureroasă. Și acum, părinți de adolescenți, alegeți: o programă cronologică, unde copiii văd o evoluție, sau „Fluturi” și „Suge-o Ramona”?

Nu sunteți pregătiți pentru conversația asta.

PS: Cred foarte tare în faptul că o programă ca cea pe care a prezentat-o edupedu e o oportunitate grozavă. Se pot face foarte multe, inclusiv să se facă din materiale aparent plictisitoare ceva interesant. Trebuie doar un pic de dragoste pentru, până la urmă, moștenirea pe care am primit-o de la înaintașii noștri, și e o oportunitate să le înțelegem dificultățile, deosebirile, și evoluția, pentru a înțelege de ce, de exemplu, Eminescu e un gigant chiar dacă e un xenofob și-un antisemit.

PPS: M-am enervat acum un pic pe cei de la Scena9, care se plâng că nu e nicio autoare în clasa a IX-a. Ok. Băieți, cu banii de la BCR sau BRD sau cine vă dă săpați prin arhive și găsiți o autoare relevantă pentru epoca aia. Faceți o legendă din ea, băgați-o pe gât tuturor să-i recunoască meritele. Și dacă nu o găsiți, aia e, hai să nu ne mai dăm cu curu’ de pământ atâta.

M-a amuzat mult povestea asta de la finalul domniei Ducăi Vodă din Letopisețul lui Neculce:

Iară doamna Nastasâia a Ducăi-vodă, după ce-au luat leșii pe Duca-vodă, è au rămas deodată în Țara Muntenească. Ș-au umblat mult pentru Duca-vodă, ca să-l răscumpere de la leși. Și-l neguțasă cu leșii drept 70 de pungi de bani, să dè leșilor și să-l lasă. Și triimițind banii pen Țara Ungurească, i-au poprit ungurii cu-ndemnarea lui Șerban-vodă, temându-să c-a ieși și l-a sminti din domnie Duca-vodă. Atunce era în Leov slobod și oblicind c-au poprit ungurii banii, l-au lovit cataroia de voie rè ș-au murit în loc.
Iară doamna Ducăi-vodă, vădzind așè, s-au dus cu toată casa ei la Țarigrad. Așè au început a o apuca datornicii, unii de o parte, alțâi de alta, cu feluri de feluri de priceni, ș-a o îngrozi, ș-a o închide, ș-a o jăcui, care cum putè, agiungând-o osânda creștinilor.
Care mai pe urmă au vinit și mai la mare osândă și ocară, c-au amăgit-o un grec, de s-au măritat după dânsul. Având è doi ficiori și patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult bătrână decât tânără. Și după ce-au mărsu dup-acel grec, au amăgit-o de-au dat bani și odoară câte-ăaîu mai avut, de-au dat turcilor de l-au pus beiu la Mana. Și au mai șădzut vro săptămână cu dânsa, păn’ ș-au făcut cheful, și s-au dus la Mana, dzicând c-a duce-o și pe dânsa. Și așè vro doi, trii ani au șădzut acolo și n-au mai triimis la dânsa să o iè, păn’ s-au hainit și el de la turci. Iar è, la bătrânețe, au rămas și săracă, și ocărâtă de voroava oamenilor, și cu o casă plină de copii. Așè au plătit și Dumnedzău Ducăi-vodă, pe cum au făcut și el altora.