Propaganda de stat

Dacă e ceva ce mi-aș dori să văd mai mult e propaganda de stat, și asta făcută cât mai repede. Știu, cuvântul „propagandă” ne irită puternic, mai ales când vorbim despre ceva ce ar trebui făcut de către stat; statul este un corp străin pe care nu îl dorim în viața noastră, este un aparat de opresiune și ar trebui să nu ne dorim așa ceva. Corect? Cel puțin asta ne povestește lumea pe internet, noi ar trebui să urâm statul și statul ar trebui să dispară din viața noastră rapid! Nu ne zice el cum să ne trăim viața!

Dacă gândiți în felul ăsta, ați halit, desigur, un alt tip de propagandă, venită la dumneavoastră prin internet. Propaganda asta e libertariană la origini dar acum e adoptată de mai tot curentul neoconservator și întreaga parte dreaptă a spectrului politic a fost înghițit de această fantasmagorie. Statul trebuie desființat, statul trebuie făcut mai mic, cam astea sunt punctele de discuție din spațiul public. Și de acord, statul este cam mare (mai ales în România) dar nu din cauză că angajează foarte mulți oameni (majoritatea sunt în zona de sănătate sau învățământ, și nu, nu vreau mai puțini angajați acolo). În fine, nu despre stat vreau să vorbesc, ci despre partea de propagandă.

Voi știți cum arată o secție de poliție?

Pot pune pariu că mai mulți dintre dumneavoastră știți cum arată o secție de poliție americană. Știți de exemplu că există și niște birouri foarte temeinic păzite unde se țin dovezile de la diversele cazuri care se investighează. Știți că crimele, de exemplu, sunt investigate de către un detectiv, știți cam care sunt procedurile de investigare. Puteți foarte ușor să știți cam cum arată un tribunal american și, unii care sunt mai atenți, știu că există tribunale mici unde se rezolvă cazurile doar cu o vizită la un judecător și tribunale unde ai jurați. Mai știți și că poliția înainte să dea spargerea acasă la un om are nevoie de un mandat de la judecător, și când sunt arestați, oamenilor li se citesc niște drepturi; unii din voi știți și că alea se numesc Miranda Rights, și care a căutat un pic pe wikipedia a văzut că nu sunt de la o tipă numită Miranda ci de la un tip numit Miranda, care a scăpat pentru că nu i s-au citit drepturile, dar un pic mai încolo a fost arestat pentru o altă treabă și nu s-a mai scos.

Știți cum arată un interogatoriu, o sală de interogatoriu, cum arată un line-up, cum anumite dovezi pot fi respinse în tribunal și cumva oamenilor din sistem le pasă de toate astea. Dar știți ce nu știți?

Cum arată lucrurile astea în sistemul de justiție românesc?

Majoritatea nu ați văzut o secție de poliție. O sală de detenție. Există vreo diferență dintre pușcărie și închisoare? Cine investighează un caz? Ce face un polițist? Când ajungi în fața unui tribunal? Cum arată sistemul penitenciar? Sau hai să mergem la ceva mai simplu. Cum arată o primărie? O instituție oarecare? Un institut al cartofului? O universitate? Aveți documentată viața de student american în detaliu, dar nu aveți aproape nicio informație despre viața de student român.

Ăsta e unul din motivele foarte importante pentru care în SUA cultura pop e foarte importantă: pentru că ea e folosită nu doar pentru a informa cetățeanul despre cum explodează o mașină când zboară prin aer 100 de metri, ci și pentru a-i arăta „din interior” cum arată sistemul în care trăiește - și, într-un fel, să-l pregătească pentru a-l menține. Adevărata cultură civică nu se face în școală, cu o oră pe săptămână în clasa a opta; ci se face în fața ecranului, cu ochii pe fundul Anei de Armas care intră languros într-o secție de poliție și vorbește cu un ofițer.

Văzusem chiar azi un comentariu despre de ce nu funcționează glumele în comedia Teambuilding a lui Bromania. Urmăriți-l, dar ce e foarte important e că omul explică nu doar ce nu funcționează ci, la final, spune care crede comentatorul că sunt lucrurile care merg și de ce totuși Teambuilding e un film, poate nu important, dar remarcabil.

Și poate ideea care îi lipsește comentatorului (pe care nu-l cunosc) este că mai toată lumea cu care am vorbit mi-a spus că „am fost la teambuildinguri unde am văzut exact genul ăsta de lucru”. Teambuilding e un film care a putut să arate românilor cum arată niște teambuilding-uri. Sigur, într-un stil dus la absurd, dar da! filmul a documentat o parte din România, și a făcut acea propagandă pe care românii nu prea și-o fac. Acea propagandă care spune „uite, bă, ăștia suntem noi, așa funcționăm”.

Poate ăsta e motivul pentru care nu prea ne pricepem să reparăm statul ăsta, și nu înțelegem că totuși miza este „câștigăm sau pierdem împreună”. Din păcate, în momentul ăsta filmografia română e prea obsedată pentru a glorifica moartea, boala și corupția, și petrece prea puțin timp pentru a arăta și lucruri pozitive. Cum ar fi un film cu un doctor în care nu murim de corupție, ci doctorul se îndrăgostește de sora unui pacient și împreună fură un milion de dolari dintr-o secție de poliție, sunt prinși asupra faptului, arestați, procesați, dați în judecată, și se reîntâlnesc la finalul aventurii la vorbitor?

Cât de multe lucruri am învăța despre statul român dacă am face genul ăsta de filme? Ignorați absurdul acțiunii, ci concentrați-vă pe faptul că ne-ar trece prin atâtea aspecte ale statului român și ar demitiza atât de mult din sistemul bizantin de conducere încât… ar invita un pic la democrație reală, participativă?

Și pentru asta nu ai nevoie de fonduri de la stat. Trebuie doar un pic de cercetare, îl iei pe Godină consultant să-ți zică „bă, nu așa arată o secție de poliție”, se rezolvă. Sau faci un film despre cum un profesor nou venit la o școală unde toți pică bacul încearcă să-i facă pe câțiva să treacă și se îndrăgostește de doctorița comunei. Sau… mă-nțelegi? Faci chestii care să arate români reali făcând chestii în viața reală, de partea cealaltă a ghișeelor care ne enervează cu toții.

Oamenii vor să vadă de-astea. Și s-au săturat ca numai corupția să fie actorul principal în tot ce ține de statul român. Ăsta e unul din motivele pentru care, cred, singura idee de „mai bine” pe care o pot avea românii este „hai să emigrăm”. Pentru că dincolo am văzut cum funcționează lucrurile, și aici habar n-am cum ar putea fi făcute să funcționeze.

Sau, alternativ, mergeți pe X și plângeți că UE e de rahat, voi nu știți ce e aia UE, dar sunteți mulțumiți de câte mii de like-uri ați primit de la boții lui Muscă.