Ce a pierdut SUA prin victoria incontestabilă din Caracas?

Chiar dacă a fost prezentată ca o victorie cu costuri zero (mă rog, costuri minime, transport, muniție, lucruri de genul ăsta), captura lui Maduro cred că a costat SUA mai scump decât merită. Și știu că câțiva o să ziceți că sufăr de eternul „Trump Derangement Syndrome”, dar nu, nu e cazul, o să vă spun că ăsta ar fi un articol tehnic dacă aș avea mai multă informație.

La o minimă examinare, SUA a pierdut încrederea comunității internaționale că ar exista vreo convenție internațională pe care Trump să o respecte. Da, o să continue să declare că Trump e prietenul lor, dar nimeni nu o să mai aibă o discuție sinceră, deschisă, sau corectă cu Trump, pentru că a demonstrat cât de departe poate merge acesta pentru a obține ceva.

Iar argumentul că Maduro e un om rău nu funcționează nici el. Pe Putin, criminal dovedit, îl primește cu covor roșu, pe Juan Orlando Hernandez îl grațiază pentru o treabă mult mai clară decât acuzația adusă lui Maduro. Așadar trebuie să fii foarte prost pentru a crede că motivele enumerate de Trump sunt foarte bune.

Și acum ajungem la lucrurile pe care vreau să le subliniez. Primul, că ceea ce pierde SUA de fapt e capacitatea de pregătire a celor care au opinii anti-SUA. Lideri democratic aleși ahem ahem ca Khamenei sau Kim și-au dublat, probabil, peste noapte gărzile personale. Șansa de a obține victorii cu zero pierderi se apropie și ea de zero acum. Dar, o să-mi ziceți, probabil că nu se va mai căuta o astfel de soluție pe viitor.

Doar că SUA a mai pierdut ceva. Inițial înțelesesem că sistemul de protecție anti-aeriană a fost vândut către Venezuela de către ruși - și rușii, într-adevăr, nu ar fi avut ce să facă în privința sistemului de protecție anti-aeriană (ei oricum acum se luptă în alt tip de război, nu-i mai interesează subiectul). Dar mai târziu am aflat că de fapt sistemul era unul chinezesc.

Și, probabil, Trump a dat cea mai puternică lovitură armatei SUA, pentru că i-a anulat un avantaj tehnologic. Genul ăsta de exploatări ale sistemelor de apărare adverse funcționează o singură dată: acum în laboratoarele chinezești ai sute dacă nu mii de ingineri care examinează fiecare componentă a sistemului de apărare care a eșuat.

În mod normal, o exploatare de tipul acesta nu rămâne un avantaj multă vreme oricum; probabil că peste zece ani breșa de securitate nu va mai fi acolo dacă nu e folosită - fie pentru că sistemele sunt reînnoite, înlocuite cu alte sisteme care au alte probleme potențiale, fie pentru că problemele sunt identificate în verificările de rutină și reparate. Dar vorbim de ani, pe care acum SUA nu-i mai are pentru că probabil în câteva ore problemele vor fi rectificate nu doar în sistemul venezuelean (de care nimănui nu-i pasă) ci și în celelalte sisteme similare folosite de chinezi… oriunde?

Și când zic „oriunde” mă refer exact la Taiwan, acolo unde urmează să vedem următorul conflict în care e implicată China. Dacă e ceva ce a făcut Trump a fost practic să prevină China că au probleme în sistemele lor automate, le-a arătat exact ce probleme au, și le-a dat timp chinezilor să le și repare. Felicitări, geniule!

Astea fiind zise, să luăm lecția cea mai importantă de-aici. Uneori, ai în mână o carte pe care o poți folosi o singură dată. Întrebarea e dacă înțelegi complet costurile de a folosi acea carte, chiar dacă cartea respectivă pare că-ți oferă numai avantaje. Cum zicea cineva mai demult, „singura mișcare câștigătoare e să nu joci”.

PS: Asta-i postare tehnică, ok? Că vorbim de hack-uri și d-astea. Rămâne cum am stabilit anul trecut.