Ștergem. Din Nou

În ceea ce ar putea părea un act de autoimolare, m-am pus să șterg din nou conturile personale de Facebook și X (The artist formerly known as Twitter). Și am mai făcut lucrul ăsta o dată, cel puțin cu contul de Facebook, și cunosc foarte bine cum decurge situația. Am lăsat o mică notă pentru câteva ore, pentru că există posibilitatea ca, după ce sunt șterse conturile, cineva să preia ID-urile. Pe Facebook mai puțin, pe X mai sigur că cineva îl va prelua, și ar fi bine ca lumea să știe că nu mai dețin contul ăla.

Nu am lăsat foarte mult notița respectivă pentru că nu am de gând să intru în discuții de tip „dar pierdem o voce importantă, e important să vorbești pentru că…”.

Nu, nu e important. Pentru că platforma, și ceea ce se întâmplă cu ea, e și ea importantă. Locul unde vorbești e și el important. Poate alții aleg să vorbească pe X, dar e ca și cum ai spune că tu ai fost la întrunirile legionare, dar ai vorbit doar despre oale și legume de supă. Cunoaștem genul ăla de atitudine: „noi îl admirăm pe Cutărescu Nazilică că face glumițe hihihi, nu pentru că îndeamnă la crimă, viol, și generează pornografie cu minore”. Hai sictir.

Mai mult, am stat ceva să mă gândesc dacă e o pierdere. După ce am făcut o primă ștergere importantă mai devreme în an, cu Goodreads, unde chiar aveam câteva lucruri care erau utile pentru utilizatorii rețelei, contribuțiile mele pe X sau Facebook nu aduceau niciun fel de utilitate altcuiva decât lui Facebook și neonazistului industrialist. Și sunt mai multe argumente aici de discutat, și o să luăm câteva din ele.

Primul: că oamenii mai pot totuși să fie salvați dacă cei care gândesc ca mine rămân pe-acolo și le reamintesc că există altă cale. Băi, nu. Am încercat, am argumentat, am discutat, nu se poate. Nu, nu trebuie încercat altfel. Am încercat în toate felurile pe care mi le-a dat rațiunea, nu există nicio cale. Oamenii ăia nu pot fi salvați din afară, au nevoie să își trăiască propria mizerie și propriul jeg și să se trezească singuri, sau să rămână în cocina lor.

Al doilea: că te închizi în bula ta. Pentru că, da, nu am închis alte platforme. Mă găsiți pe Bluesky, pe Mastodon, chiar și pe Threads dacă îmi amintesc să intru. Heck, chiar și pe Instagram că contul de Facebook doar e corelat cu cel de Instagram. Deci? Mă închid în bula mea?

Real, nu. O să mă lovească în continuare toată prostia umană produsă prin internet, că e imposibil de evitat. Dar ce se întâmplă e că, de bine, de rău, locurile astea sunt populate de oameni mai decenți, și există unelte pentru a reduce la tăcere oamenii decenți. Și când vor invada și vor fi de neocolit… ștergem și conturile alea. Și da, e normal să te izolezi de tâmpiți, e normal să te ferești de conflictele cu oamenii care nu caută altceva decât scandalul.

Mai mult, e imposibil să construiești o comunitate bună într-un loc rău. Și uneori e bine să te retragi din locurile care te otrăvesc. Iar Facebook și mai ales X e acum otravă - nu doar pentru mine, pentru toată lumea. Și o să ziceți că pic în păcatul generalizării, dar sincer? V-ați uitat un pic ce e acolo? Ce vreți, să-mi fac cont și pe Truth Social ca să-l admir pe Trump îndeaproape? Fiți serioși, gudureala de cățel o las pentru Semiom.

Cel mai amuzant este că elementul instigator pentru plecarea mea de pe Fb și X este afurisitul ăla de citat din Tucidide, „cei puternici fac ce pot, cei slabi suferă ce le e dat”. Pentru cei care vor și contextul (că există un context), Tucidide îl spune despre Atena și Melos, un război în care Atena abuzează de poziția ei dominantă, război pe care în cele din urmă îl va pierde fix și pentru că a abuzat de poziția ei dominantă. Autorul nu prinde partea asta de final, dar nici el nu e foarte încântat de tratamentul pe care îl aplică Atena Melosului.

Dar nu suntem aici să discutăm istorie. Suntem aici să discutăm rețele sociale, și felul în care niște oameni pot veni să justifice absolut orice folosind citatul din Tucidide. Deci, Tucidide zice (parafrazând) așa: „Violatorul vine și zice: sunt puternic, te voi viola pentru că tu ești slab și vei fi violat, iar persoana violată se opune”. Pentru că treaba aia este un dialog, practic Tucidide zice acolo: „ăia au zis X, ăilalți au zis Y, ăia au răspuns cu Z, ăilalți au întrebat T”. Iar tu, băiat inteligent care ești fan de lucruri inteligente, vii și afirmi că replica violatorului este o justificare corectă pentru ceva ce se întâmplă în viața politică și socială de azi.

A fost momentul în care mi-am dat seama că nu poți discuta pe argumente cu oamenii ăia. Și că orice încercare de dialog trebuie abandonată, pentru că e doar energie consumată de partea mea, și energie consumată de către ei.

Cum e eficient abandonul social al celor care au luat-o razna? Și de ce e o soluție eficientă să fugi de ei de pe rețelele sociale pe care le construisei tu? Păi, răul se va infiltra întotdeauna în comunitățile mari, și la un moment dat lucrurile se vor strica în așa măsură încât va merita să le abandonezi. E inevitabil. O cană de apă de canal strică o damigeană de vin, dar cană de vin nu va îmbunătăți niciodată o damigeană de vidanjă. Și pentru că suntem într-un spațiu virtual, există libertatea de a porni de la zero, și poți să îți construiești comunitățile, închise sau publice, în care lucrurile să se întâmple așa cum vrei tu.

Așa că îi abandonăm pe mâncătorii de căcat la haznaua lor, și facem lucruri frumoase, inteligente, în locuri noi. E aproape gratis. La un moment dat o să se trezească unii din ei și o să-și dea seama că oh, de ce sunt în mijlocul haznalei? Unde s-au dus oamenii? Inițial o să spună că nu, ei au greșit că au plecat, așa cum probabil ziceți voi că eu am greșit că am plecat. În timp, o să vă dați seama că nu, greșeala e să rămâi la hazna.

Și mai e o ultimă întrebare legată de abandonul ăsta social. Nu e chiar o întrebare. E vorba de (ca să pun problema într-un fel care le place lor) cum poți pune în pericol ordinea socială curentă dacă tu te izolezi de ea? Și când zic ordinea socială, zic regula că ura dictează, că răul dictează, că forța este singurul argument. Ei bine, să-ți ții gândurile pentru tine, să-i cauți pe ai tăi să le vorbești doar lor e cel mai subversiv lucru pe care îl poți face. Să vorbești liber, eliberat de ura lor, de mizeria lor, asta e ceea ce îți va da putere. Comunitățile care cresc în ciuda celor care le vor să dispară, alea sunt cele mai periculoase. Ei vor să-ți aducă ura, să-ți pună bocancul în gură. Vedem treaba asta întâmplându-se fizic în SUA, în Rusia, în China. O vor și-n Europa, pentru ca întreaga lume să fie cuprinsă de ură. Eu cred în altceva. Și cred că se pot face lucrurile altfel.