Trupa Dora Gaitanovici în concert (2026)

Trupa Dora Gaitanovici are zilele astea un turneu de promovare a albumului „Arcanum Bazar”, cel de-al doilea album al trupei. În seara asta au cântat la Brașov, în Rockstadt, și chiar mă bucur că i-am prins în sfârșit în concert; am participat și la secțiunea de meet and greet, și o să povestim despre asta în cele ce urmează.

Albumul

Dar înainte de toate, să vă zic câteva lucruri despre albumul nou, pe care îl găsiți cam peste tot pe unde ascultați muzică. Youtube Music îl are aici și mai jos aveți albumul de la spotify:

Cum ziceam, Arcanum Bazar e al doilea album al trupei, după ce primul a fost printre primele pe care le-am cumpărat în tura recentă de refăcut colecția de albume în format fizic. E un pic mai bine închegat, există un concept un pic mai bine definit, și ceva mai multă varietate în piesele de pe albumul nou. Ajută și colaborările cu Adrian Despot, Deliric, Irina Rimes, dar întreg albumul stă bine în picioare.

Meet and greet

Concertul a fost de la ora 8, iar meet&greet-ul a fost de la ora 6 - o oră unde am putut să stăm de vorbă cu trupa și cu managerul lor (Sabina). Trei oameni am ajuns, și, deloc neașteptat, eram cam intimidați unii de ceilalți. Chiar și Dora era mai retrasă și mai introvertită decât arată pe scenă (deloc surprinzător); din fericire Sabina pregătise un set de întrebări „pe neve”, așa că le-a folosit pentru a sparge gheața. Iar eu am încercat din răsputeri să mă abțin de la a monopoliza discuția (un modicum de succes aici).

Lucrurile interesante de știut: cam un an a durat producția albumului Arcanum Bazar, și în cea mare parte efortul e pus de trupă, inclusiv în coperta albumului, lucrată în mare parte de Dante în programe de modelare 3D și care se poate vedea stilizată și pe afișul concertului. Albumele și conceptele sunt un efort colectiv, și ceea ce face să funcționeze lucrurile este fix faptul că se înțeleg bine între ei; că munca se face în cele din urmă în 4 sau în 5. Acum, stând la aceeași masă cu ei, înțeleg că lucrul ăsta e cât se poate de real, nu ceva frumos de spus la presă, și nu pare nici să fie doar o modalitate de a obscura orgolii ascunse. Lucrurile funcționează.

Ar mai fi fost câteva întrebări pe care vroiam să le pun, dar nici timp nu a fost mult. Dar cred că e important de știut că în curând o să apară ceva mai multe piese în limba engleză. E pasul următor necesar; există o limită la ce poți face cântând în baruri cu maximum 300-400 de oameni audiență. Dar nu vreau să intru în părțile urâte, să mă plâng de ce nu avem încă o sală de concerte decentă în Brașov, sau de ce nu s-au renovat Arenele Romane, care încă stau să cadă peste spectatori. Poate în altă postare.

Singurul mare regret e că nu există CD cu Arcanum Bazar, doar vinilul a fost practic din punct de vedere economic. Cum nu sunt mare fan de viniluri, am lăsat acolo discurile, dar tot sper că poate printr-o minune o să avem la un moment dat și un CD.

Concertul

O mai văzusem pe Dora în deschiderea Descântatelor Irinei Rimes, și atunci mi s-a părut că e exact în elementul ei - trupa asta e făcută să umple stadioane. Este exact acel gen de muzică care cere o platformă mai vastă, o mulțime mai mare, spațiu mai mult. Muzica de pe Descântec se preta pe genul acesta de spațiu, Arenele Romane au fost perfecte pentru muzica Dorei, iar Arcanum Bazar mi se pare că e și mai potrivit spațiilor mari, că ai nevoie de acustica unui spațiu ceva mai larg. Așa, înghesuit în sub 1000 de metri pătrați sunt lucruri care se pierd.

Concertul a fost foarte bun - chiar dacă vocea Dorei și a lui Dani Bușoi au fost un pic văduvite din pupitrul de sunet. Poate nu mă-nțeleg eu bine cu sunetiștii români, sau poate nu sunt pe aceeași lungime de undă cu spectatorii români, dar îmi doresc foarte mult să aud vocea artiștilor, chiar și atunci când muzica de acompaniere este mai grea, așa cum cântă și trupa Dora Gaitanovici. Dora are niște calități vocale indiscutabile, care sunt aproape pierdute pe un mixaj care o defavorizează. Unde au avut mai mult control, la Arene, de exemplu, Dora a ieșit mai tare în prim-plan; aici, erau momente în care toate eforturile ei erau acoperite de o chitară sau de o linie de bas amplificată un pic mai tare.

Lucrul ăsta e ok cât timp publicul știe versurile de la piese și cântă alături de artist. Nu a fost foarte mult cazul aici - ceea ce a făcut concertul și mai puțin interactiv. În ciuda tuturor lucrurilor astea, sunt destule momentele în care lucrurile se aud cum trebuie (și mai tot concertul a fost mult peste media a ce am mai auzit în aceeași locație). Dora merită văzută live, rămân la părerea asta. Puneți mâna și ajungeți la concertele lor!