Entuziasm pentru Ungaria

Văd foarte mult entuziasm pentru Ungaria, că au reușit să-l dea jos pe Orban (fără să-l împuște). Și ca toți oamenii, zic, felicitări lor că au reușit să facă asta curat și fără echivoc. Doar că greul acum începe pentru vecinii noștri. Pentru că au un om tânăr educat la aceeași școală ca Orban, care e pus în fața borcanului cu miere care e acum Ungaria orbanizată. Cât de tare se va înfrupta Magyar? O să vedem. Aud că mierea aia e miere-trăznet, care te face să-ți elimini toți adversarii politici.

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să nu deschidem o șampanie. Din contră, e un prilej foarte bun, orice prilej de a deschide o șampanie e un prilej bun. Și trebuie să ne rugăm de Vance să meargă să îl sprijine și pe Putin în Rusia, că până acum pare infailibil, Piaza Rea în persoană. Sau, dacă vrea să fie eroul întregului mapamond, să-i facă o vizită lui Donald Trump, că pare că iarba rea rezistă mai mult.

Astea fiind zise, felicitări vecinilor noștri că au reușit să scape de-un dictator. E o lecție de speranță, dovadă că oricâtă minciună poți spune, oricâtă isterie falsă poți stârni, tot te dă jos lumea. Ce mă îngrijorează e timpul enorm care a trebuit să treacă pentru ca oamenii să reușească să schimbe ceva. Și faptul că nu au ajuns la liman, doar au dat altuia cârma. Oamenii sunt aceiași, și discursul este același; nimic nu s-a schimbat încă. Trebuie urmărit și ce face.

Dar măcar să ne bucurăm de șampania de acum.