Cum înveți să fii slugă

Nu am fost niciodată o slugă bună. Nu pentru că nu aș ști cum să plec capul și să zic „da, șefu’”, ci pentru că sunt prea prost ca să fiu o slugă bună, nu știu să coafez „șefu’” așa cum trebuie, să-l mint când trebuie, să-l laud când trebuie, îmi lipsește capacitatea de a identifica momentele bune în care să mă aplec să lustruiesc bocancul care să-mi dea șpițul în fund.

Uite, de exemplu, acum ceva ani scriam foarte des chestii care țineau de dreapta politică, făceam mișto de progresiști, chestii de genul ăsta. Dar când a apărut momentul să lustruiesc bocancul, nu am putut să mă aplec. Am pierdut momentul, am rămas fidel ideilor cu care pornisem la drum, și nu am aflat că trebuie să urăsc imigranții, săracii, oamenii defavorizați, și trebuie în schimb să-l iubesc pe Trump. Eu am rămas cu ideea că nu punem proștii cu idei criminale pe piedestal, dar cumva mulți din jurul meu primiseră informația corectă, doar eu am rămas de căruță.

Și nu e vorba că am eu principii superioare. M-aș minți să zic că asta e, cred că am niște principii pe care le consider importante, dar nu cred că sunt invincibil sub presiune. Cred că aș fi la fel de susceptibil de a fi corupt ca oricare dintre noi. Rateul meu nu se datorează principiilor superioare, nu mă mint că sunt mai importante ca principiile celor din jurul meu. Nu, pur și simplu sunt slugă proastă, și m-au lăsat de căruță când oamenii au exploatat direcția politică în care investiseră acum.

De-asta mă vedeți plângându-mă de diverși politruci și sofiști; în loc să explic cum Simion este un băiat care muncește foarte mult, vă spun cum vă minte cum că Europa vă-nchide în cartier, și vă reamintesc că se laudă că nu a muncit cinstit ci a făcut evaziune fiscală. În loc să vă explic cum „Șoșoacă are și ea dreptatea ei”, îmi amintesc că totuși Rusia e aia care a invadat Ucraina și a amenințat că ajunge la București în două zile? În loc să vă explic că Dungaciu e băiat deștept nu un băiat cu dinții la fel de falși ca ideile pe care le promovează, poate ar trebui să vă explic că trebuie să alegem și noi răul cel mai mare că poate ne-am săturat de răul cel mai mic, și că nu ni se poate întâmpla nimic, ce ni se poate întâmpla? Nu e ca și cum țara asta nu a mai fost violată o dată în ultima sută de ani de bocancul rusesc - dar vedeți, genul ăsta de observații nu le face o slugă de calitate.

În fine, vreți să vedeți cum procedează o slugă bună? Nu, nu, nu vi-i arăt pe ăștia de aici. Exemplul suprem e domnul Dario Amodei, accent pe e, care de câteva zile e în hârjoană totală cu guvernul SUA. V-am zis zilele trecute de faptul că Anthropic, firma pe care o păstorește, a retras accesul tuturor persoanelor care nu dovedesc că sunt cetățeni americani. Am vorbit de un protecționism, dar nu e vorba de asta, nu. Mucosul șef din fruntea SUA (bă, v-am zis că nu-s bun de slugă) era de fapt supărat pe Dario Amodei. S-a rezolvat, povestește nimeni altul decât povestitorul șef, ăla care nu greșește niciodată, noi greșim, ca să citez o slugă autohtonă.

REPORTER: Vedeți în Anthropic și într-o oarecare măsură CEO-ul Dario Amodei, o amenințare la adresa securității naționale?

TRUMP: “Ei bine, nu acum, dar probabil acum o săptămână. Am fost cu el ieri, a ținut un discurs… părea un tip fain, un tip deștept. Dar ne-a răspuns foarte rapid pentru că este o răspundere mare… a răspuns foarte responsabil, mi s-a părut.”

Vedeți, chestii de genul ăsta nu aș fi capabil să fac eu. Să devii amenințare la adresa securității naționale, după care îți pregătești câteva zile un discurs… acolo e marele talent, apari, ții discursul, lingi bocancul, și „răspunzi foarte responsabil”.

Vedeți, e o lecție aici pe care sunt prea prost să o pricep. Nu știu cum funcționează chestiile astea. Din nou, nu pentru că sunt eu superior în vreun fel sau altul. Probabil sunt la fel de ticălos ca ăia pe care-i vedem la Tv că ne explică cum inflația se rezolvă cu măritul salariilor. Nu am de unde să știu, că nu mi-a oferit nimeni prețul corect pentru ticăloșie. Dar, vedeți, simt că am pierdut un tren, că băieții ăștia pe care îi știam… ăștia au văzut ceva acolo ce aș fi putut vedea și eu, dar nu m-a dus capul. Și nu mi se pare că-i motiv de laudă.