Un banc

Circula un banc, nu știu sigur dacă era spus despre Ronald Reagan sau era ceva mai vechi de-atât. Bancul ăla suna cam așa:

Un rus și-un american se întâlnesc și vorbesc despre cât de grozavă e țara lor. Americanul, land of the free și tot tacâmul, explică: „Uite, eu pot, dacă vreau, să merg în birou la casa albă, să bat cu pumnul în masa din biroul oval și să îi spun lui Reagan că nu îmi place cum conduce țara.”

Rusul dă din cap. „Păi și eu am libertatea asta. Uite, pot să bat în ușă la Kremlin, să intru până la biroul lui Gorbaciov, să-i bat cu pumnul în masă și să-i zic: «Nu-mi place cum își conduce țara Reagan».”

E super-amuzantă gluma asta, una din glumele mele favorite prin anii ‘00. Dar acum cumva parcă sună ciudat gluma asta, și mă gândeam că ar trebui să o aducem la zi, cu noile condiții, acum că SUA împlinește 250 de ani.

Un rus și-un american se întâlnesc și vorbesc despre libertate.

Stați un pic, că nu s-a terminat gluma. Rusul zice: „bă, eu știu bancul ăsta, și de-aia vorbesc primul. Hai să-ți explic eu ce libertate mare am în Rusia. Pot să intru la Kremlin, să bat în ușă la tavarișci Putin, să intru la el în birou, să-i bat cu pumnul în masă și să-i spun tare și răspicat: «Tavarișci Putin, nu-mi place cum tratează libertățile individuale Uniunea Europeană!»”.

Americanul e perplex, chiar admirativ. Totuși, stă, se gândește, și zice: „Bă, eu cred că tu nu înțelegi cum e cu libertatea. Vezi tu, eu am libertatea să îmi conduc SUV-ul până pe peluza Casei Albe, să intru acolo înarmat, să urlu că sunt suveran, să merg la Trump în biroul oval, să pun pistolul pe masă, să dau drumul la podcast cu băieții, în mijlocul interviului să îi bat cu pumnul în birou și să urlu cât de tare pot: «Domnule Trump, mie nu-mi place deloc cum tratează libertățile individuale Uniunea Europeană!»”

No, asta e, era și o glumă acolo. La mulți ani Americo, faci 250 de ani de sclavie în formă continuată libertate.