Fotbalul ciudat

Am văzut recent niște oameni dezolați de faptul că Universitatea Craiova nu s-a dus mai departe în Liga Campionilor. Din când în când mai vedem lucrul ăsta, și mai apare și câte-un clip cu Hagi de acum câțiva ani spunând că fiind Liga Campionilor nu ar trebui să joace campioana baraj. Numai că barajul ăsta, de care România nu a mai trecut de 13 ani ne spune un lucru mai important decât clipul ăla, și anume că fotbalul românesc e la un nivel la care nu e capabil să-și câștige locul pe prima scenă a fotbalului european.

Cauzele sunt multe, și cred că sunt alții care le analizează mai bine ca mine. Dar nu pot să remarc că lumea continuă să ia în considerare Superliga ca ceva serios și nu ca un intermediar pentru spălat bani din pariuri. Cifrele de audiență nu prea sunt, oameni pe stadion nu prea sunt decât la meciurile de orgolii din București (aș vorbi și de Sfântu Gheorghe unde întreg orașul se mobiliza pentru echipă, dar pare a fi excepția). Serios, cum toată lumea se uită prin cablu, cum anume se construiesc cifrele de audiență? Pe baza a ce taxează reclamele televiziunile?

Și în momentul în care vizualizările se mută în online, dacă sistemele de streaming nu crapă (așa cum se întâmpla cu Voyo sau Antena Play la vreun meci mai important), am putea să aflăm câți oameni se uită, real, la meciurile respective. Probabil cifrele alea sunt păzite cu maximă secretoșenie pentru că în realitate, s-ar constata că probabil fotbalul nu mai e un sport de interes pentru mase.

Și asta în primul rând din cauza calității spectacolului fotbalistic, și a mizei. Spectacolul fotbalistic e la pământ, mai ales că oamenii se pot uita acum la alte ligi mult mai interesante: spaniolă, engleză, italiană, germană. De ce ne-am uita la pârliții noștri? Și aici intervine miza: nu există. Un grup de 11 șmecherași de mall joacă cu alți 11, asta când nu iau bătaie de la niște șmecherași din mall-uri bulgărești sau din alte țări obscure. Deci… care e miza?

Păi… pariurile. Chestia care ne e băgată pe gât acum și pe filieră americană. Pariurile erau o chestie prezentă și în vremea comuniștilor - o modalitate de a face bani nesancționată de statul român de-atunci. Și acum la fel, doar că acum pariurile îți sunt băgate pe gât oriunde te-ai duce și orice ai face. Singurul lucru mai băgat pe gât decât pariurile în România sunt ideile despre iadul woke promovate de prelații și neonaziștii români.

Și vorbind de miză, o altă chestie ciudată. FCSB joacă în seara asta în Conference League. Conference League este o ligă minoră inter-țări în Europa „extinsă”, cea mai slabă ligă girată de UEFA. Chestia e că FCSB, după ce a câștigat campionatul în 2025 și a picat în play-out în 2026 ca demonstrație a șmecheriei de șmecherie a jucătorilor lui Becali, nu ar fi trebuit să ajungă în această ligă - sau orice ligă de genul. Mai existau foarte multe candidate înainte ei. Ei bine, nu e cazul. Aparent, Dinamo a cedat locul lui FCSB.

Și dacă vă ia un acces de tuse brusc, repet. Dinamo a cedat locul lui FCSB. E ca și cum Liverpool ar ceda ceva, orice, în favoarea lui Manchester United. E o chestie care nu se face din principiu între rivale mari. Iar dacă se face, se discută vreme de zece ani după, și se reamintește încă 30 de ani între cei care își mai amintesc treaba.

Fotbalul e tare ciudat, mai ales la noi, zilele astea.