O încercare de decriptare la Vasile Bănescu

Au loc funeraliile regelui Norvegiei. Una din cele mai bogate și suverane țări din Europa, al cărei fond de pensii este unul din cei mai importanți și chibzuiți investitori (și deținătorii unor căi ferate superbe). Regele Norvegiei, așadar, moare. Vasile Bănescu comentează o poză într-un fel care necesită decriptare, pentru că Bănescu deține un dicționar, se uită la cuvintele lungi și le folosește cu pasiunea cu care un copil de grădiniță manevrează un camion roșu.

Atenție: decriptarea s-ar putea să fie incompletă. Nu îi urmăresc evoluția online a lui Vasile Bănescu, pe twitter mă blocase pentru că l-am întrebat dacă creștinismul ortodox are sau nu are ideologie și pe el îl deranjează întrebările astea unde se explică termenii. Pe Facebook nu pot să-l urmăresc că nu mai am cont, iar pe alte rețele sociale nu apuc să-l văd. Dar, iată, cineva mi-a dat un screenshot cu această intervenție.

Ce cunosc despre Vasile Bănescu: o vreme îndelungată a reprezentat Biserica Ortodoxă, și când nu prezenta opinia oficială a Bisericii Ortodoxe retransmitea sau regurgita fără prea mult discernământ propaganda evanghelismului și conservatorismului american. Am comentat de mai multe ori de dânsul, de exemplu când a preluat ideea că toleranța e anticreștină, chiar dacă e una din chestiile alea pe care le-a zis chiar big-boss-ul creștinismului, Iisus. Sau când a fost incapabil să răspundă la niște întrebări de bun simț.

Într-o vreme nu am mai comentat faptul că Bănescu părea că începe să se prindă că oamenii pe care i-a promovat și sprijinit sunt contra valorilor alea despre care și-a dat și doctoratul. Revelația pare să fie de scurtă durată, dar să vedem exact ce vrea să zică. Reproduc:

Proocidentalismul(sic!) „sănătos”, ca arc diplomatic ingrat și păgubos întins peste Europa, are aerul superior al cerui care „nu se-mpiedică de un ciot” precum înmormântarea unui rege european, eveniment major care adună creștinește și firesc liderii comunitari ce deplâng și onorează cu prezența lor plecarea din această lume a unuia mai mare, fie și doar prin plecare, decât ei.

Prima oară credeam că-i ceartă pe bieții oameni prooccidentali (aici a dat greu la cuvinte, că e o de două ori dar și c de două ori, e nasol când folosești cuvinte lungi). Acum, mă-nțelegeți, eu sunt analfabet din punct de vedere intelectual, nu am doctorat la Sorbona să pot descifra un intelectual autentic precum Vasile Bănescu (fără sarcasm). Dar nu. Cheia e să citești fraza exact așa cum trebuie, adică de la coadă la cap, ca în Germană, că nu degeaba Bănescu a studiat la Regensburg și Heidelberg. Dacă te uiți de la coadă, vezi un Bănescu mult mai incisiv și mai critic, care observă că liderii comunitari deplâng și onorează (creștinește) regele.

Acum, creștinește pentru mulți dintre voi e un cuvânt problematic. El îl folosește la modul reductiv „creștin=bun, ne-creștin=rău”, și nu se referă la modul intolerant pe care îl promova într-o vreme pe social media. Nu, nu se referă la ceea ce știm cu toții pe pielea noastră, că „nu există ură mai aprigă ca dragostea creștină”. Deci, ok, reținem, creștinește = „de bine”. Ca să ne decripteze această interpretare ne lasă chiar Vasile Bănescu cheia, „și firesc”. E firesc, e bine, suntem de acord.

Acum, ce facem cu ce se întâmplă la începutul frazei?

„Prooccidentalismul «sănătos»” ne dă impresia că pro-occidentalismul ar fi de fapt o treabă nesănătoasă, și că ar fi un „arc diplomatic ingrat și păgubos întins peste Europa”. Dacă v-ați oprit acolo pentru că v-au dat knockout cuvintele alea, nu vă condamn. Am avut și eu o problemă cu partea asta.

Pentru decriptarea acestui prooccidentalism „sănătos”, mai avem nevoie de o informație suplimentară. Nicușor Dan a proclamat necesitatea unui „naționalism sănătos”, sprijinind salvarea economică a națiunii prin aducerea la conducere a partidului care ne asigură că pupatul steagului pe rugăciunea potrivită va repara problemel României. Acum, acest fascism „de bine” pe care vrea să-l promoveze Nicușor Dan este un tembelism care-și merită propriile comentarii, dar suspectez că în direcția asta bate Vasile Bănescu. Chiar dacă insistă că pro-occidentalismul prost executat al lui Dan este un arc diplomatic ingrat și păgubos peste Europa, eu cred că influența politică a lui Nicușor Dan nu se duce mai departe de Bulevardul Iuliu Maniu din București. Bănuiesc că știe Vasile Bănescu ce știe.

Totuși, nu pot garanta, pentru că nici nu cunosc cine anume s-a prezentat și cine nu la înmormântarea regelui Norvegiei, dar știm că e capabil de de-astea, el nici măcar să se ducă la ziua Marinei nu poate pentru că are treabă la niște băieți magici din munți. Acum, nu mă deranjează neapărat faptul că băiatul mimează credința la călugări din a doua patrie a fascismului românesc. Dar că președintele țării mimează credința înainte responsabilităților directe pe care le are (aceea de conducător suprem al forțelor armate) mă deranjează.

Acum, sigur, suntem cu toții dezamăgiți de Nicușor Dan; singura variantă mai proastă era George „România nu trebuie să aibă dreptul să se apere de drone” Simion (Georgescu nu ar câștiga nici dacă ar concura cu un pește proaspăt scos din acvariu). Dar cred că a-i pune pe umeri o misiune diplomatică ce e un arc „peste Europa” e exagerat. Singurul mod în care Dan face un arc peste Europa e ca să se aplece până-n Washington să-i dea lustru ciocatelor umflate ale lui Trump în timp ce el sforăie sonor.

Să rezumăm. Bănescu nu ia la mișto poziția pro-occidentală, ci falsul intelectual care s-a instalat la Cotroceni. E de-al nostru, cu alte cuvinte. Și prezența la înmormântarea regelui „e de bine”, iar pro-occidentalismul nu e un arc diplomatic ingrat, ci atitudinea lui Nicușor Dan. Chiar dacă nu-l numește direct; ghilimelele din jurul lui „sănătos” nu se poate referi la altcineva.

E interesantă poziția lui Bănescu. Mă miră detașarea de consecințele propriei activități de la tribuna BOR, și faptul că nu-și vede propria atitudine reflectată în ceea ce face Dan acum. Dar nah, consecințe, normal că e creștinește să nu vorbești despre ele și să te comporți de parcă n-ar exista. Sunt sigur că regretă nespus, și că arcul ingrat al evoluției lui Bănescu e satisfăcător pentru acesta. Pentru noi, restul românilor creștini sau nu, arcul evoluției lui Bănescu e mult mai puțin satisfăcător.