Resturi despre gunoi

Am vorbit în postarea anterioară despre câteva aspecte legate de Nicușor Dan și repudierea unui jurnalist de la conferințele de presă ale președinției.

Prima, am greșit în postarea respectivă aplicând FAFO la Ovidiu Vanghele. Doar mai târziu am văzut ce anume a scris Vanghele, și tot ce pot să zic că dacă OV e la stadiul de Find Out, nu a fost niciodată la FuckAround. Pentru că postarea aia e o expresie a unei dezamăgiri. Lucru care ar fi trebuit să îi dea un semnal de alarmă lui Nicușor, dar…

A doua, că administrația prezidențială a încercat să-l apere pe Nicușor Dan de el însuși, lăsându-l pe Vanghele să vină la conferința de presă. Nu au fost miloși cu jurnalistul, ci cu președintele. Dar Nicușor Dan are o problemă de percepție de sine atât de mare încât a trebuit să își facă cel mai mare deserviciu personal, dar și instituțional. Pentru că acum nea Nicu a dat semnalul tuturor funcționarilor că pot pedepsi discursul public de pe Facebook, și nu numai. Pot să respingă servicii normale în baza toanelor personale.

A treia, precedentul ăsta e foarte periculos. Îmi amintește de momentul autodenunțului în care Consiliul Superior al Magistraturii a strâns toate răutățile oamenilor de pe net și le-a pus într-un articol. Atunci am fost jignit de excluderea mea care eram în pauză, pentru că în sinea mea gândisem la fel ca cei prinși în denunțul CSM, dar nu exprimasem pe social media. Și te uiți la oamenii prinși acolo, și decizi că e mai bine în iad cu cei care reclamă injustiția decât în rai cu Lia Savonea.

Și ce înțeleg eu e că de fapt denunțul acela al CSM este cât se poate de asemănător cu ce face Nicușor Dan: comentarii de pe social media, aduse în plan instituțional. Nu pentru că sunt ilegale, că nu am văzut la CSM sau ND să invoce toate amenințările proferate de neonaziștii români de la PSDAUR. Nu, ci pentru că aduc atingere orgoliului personal al indivizilor care ocupă niște posturi. Cred că a fost foarte nimerit că întrebarea la care a refuzat să răspundă Nicușor Dan a fost legată fix de justiție.

Și mai e încă o observație. Este clar că Nicușor Dan nu e capabil să se exprime foarte coerent, dar nici să înțeleagă foarte bine un context uman. Pentru oricine e clar că mesajul ăla e o expresie un pic exagerată a unei dezamăgiri. Ca președinte nu poți impune tuturor un calm stoic în discutarea problemelor politice. Spre deosebire de Nicușor Dan, care și-a câștigat dreptul la nemurire printr-o alegere în care părea cel mai puțin slab candidat, Vanghele e un biet muritor care trăiește în prezent și nu are acces la de zece ori mai multe informații decât are. Nu îi poți cere un calm stoic când e clar ca președintele pe care probabil l-a ales s-a transformat într-un gunoi.

Unde merg cu observația asta? Păi, ne dă măsura liderilor pe care îi vrem. Avem nevoie pe post de lideri de niște oameni capabili să înțeleagă niște situații sociale și umane. Ne-am săturat de hoți, dar se pare că nu doar de hoți, ci și de hoți și de indivizi lipsiți complet de empatie.

Deodată lista asta devine din ce în ce mai scurtă, și Lasconi reintră în cărți. În fine, și mai am un subiect, pe care o să-l abordez în altă zi.