562 de ani

Evul Mediu oficial se termină acum 562 de ani, fix în ziua asta, 29 mai. După un asediu care a durat aproape două luni, ultima rămășiță a imperiului roman, cetatea Constantinopolului  a căzut.

Pentru asta a fost necesar cel mai mare tun din istorie, construit de un brașovean. Vreme de aproape două luni, o armată de 7000 de oameni a oprit armata de 80000 de oameni a sultanului Mehmed al doilea. După căderea Constantinopolului, cărturarii care găsiseră în Noua Romă refugiu au fost nevoiți să fugă în vestul Europei, care se trezea greu din somnul de după căderea influenței imperiului Roman.

Istoria Imperiului Roman în Răsărit e fascinantă, și vă recomand, dacă aveți vreme, să ascultați podcast-ul Twelve Byzantine Rulers în care Lars Brownworth vorbește despre cei mai importanți conducători ai Constantinopolului de la primul Constantin la cel de-al XI-lea, cel care merită tot respectul pentru rezistența în fața asediului otomanilor, oferind o încheiere glorioasă probabil celui mai important imperiu din istorie.

Apropos, am dat peste un proiect foarte interesant, Byzantium 1200, care vrea să recreeze digital Contantinopolul la anul 1200.

Evening over Constantinople Walls

Comments

562 de ani — 11 Comments

  1. Tunu ala sa stii ca n-a facut mare diferenta in asediul propriu-zis, mai putin la nivelul impactului psihologic 🙂

    Legat de epoci, nici Antichitatea si nici Evul Mediu nu s-au terminat “la ceas”, multa lume nefiind tocmai atenta la “Caderea Romei” (care, economic vorbind, n-a fost tocmai o cadere) si nici la caderea celei de-a doua Rome 🙂 (ce incerc sa spun e ca, desi dramatic, episodul Caderii Constantinopolului era prevazut de ceva vreme).

    • A făcut o diferență, totuși, tunul acela, fie și numai pentru că a extenuat apărătorii.

      Cât despre epoci, e evident că nu s-au terminat și nu au început “la ceas” dar e convenabil să le începi de la respectivul eveniment. Căderea Constantinopolului era prevăzută de ceva vreme, dar putea totuși să fie evitată. Discuția, evident, e mai lungă. Rămâne istoric sacrificiul lui Constantin al XI Paleologu și ultima zi în care Hagia Sofia a fost creștină.

  2. Din cîte ştiu eu, cică există bănuieli serioase că a fost o trădare pe undeva şi cineva a deschis o poartă, aceeaşi ca şi la prima cădere.

    • De acord, însă plasarea excelentă a cetății Constantinopole ar fi fost un ghimpe mult prea puternic în spatele oricărui conducător otoman ce ar fi dorit să atace restul Europei. Din cetatea Constantinopolului sultanii au început să pretindă dreptul de urmași ai Imperiului Roman, și să își ceară drepturile și asupra Vestului Europei. După două asalturi nereușite asupra Vienei, imperiul otoman a sucombat și el, încet, așa cum sucombă imperiile mari.

  3. Dap. Se uită prea ușor că fără soldații bizantini eram de mult timp Califatul Europei.

    Steven Runciman are cărți interesante pe subiect. „Istoria Cruciadelor”, „Căderea Constantinopolului”, „Teocrația bizantină”, „Vecerniile siciliene” etc

  4. Un istoric est-european a zis cam aşa: spargerea Imperiului după cucerirea din 1204 nu a fost o catastrofă vizibilă imediat. De fapt, grecii bizantini din Asia Mică (imperiile din Niceea şi Trebizonda) au făcut ordine: s-au fortificat în teritoriile lor, au strâns impozite, s-au înarmat, au cucerit teritorii, s-au aliat cu vlahii şi bulgarii din Balcani, au creat un stat organizat şi chiar “naţionalist”, în sensul primitiv în care putea fi naţionalist un stat multi-etnic de dinainte de inventarea statului-naţiune.

    Adevărata catastrofă, momentul în care şi-au tăiat craca de sub picioare, a fost atunci când au recucerit Cetatea în 1261. Fiindcă din stat grecesc naţionalist au sărit la vechile pretenţii de Imperiu Roman, care se crede stăpânul lumii fără să aibă şi mijloacele de a o dovedi, şi la vechile obiceiuri ale aristocraţiei bizantine: trădarea, complotul, asasinatul, pumnalul în spate, otrava în vin, mita, ciubucul şi birocraţia nesimţită.