90, 89, 87

Vroiam să închid subiectul. Din punctul meu de vedere, povestea Moldova era încheiată. Pentru 4, 8 sau 20 de ani, Moldova era, din punctul meu de vedere condamnată – condamnată la un regim nu suficient de autoritar cît să închidă complet Moldova, dar suficient cît să deranjeze.

Singura problemă care mai era de clarificat era: avem de-a face cu un iunie ’90 sau cu un decembrie ’89? Prima oară, vorbind de alegeri (fie ele și niște alegeri furate) am crezut că e mai aproape de un iunie ’90 – tinerii se revoltau atunci de furtul revoluției, acum se revoltau de furtul alegerilor.

Dar curînd Voronin a început să acționeze ca un dictator comunist autentic. Fraze ca “o mînă de golani”, televiziunea care aruncă spectacole de varieteu cînd revolta e în toi, închis granița, acuzații de ‘agenturi’, oameni infiltrați, o urmă de SIS care devenea din ce în ce mai mare pe măsură ce lucrurile avansau… Și deodată mirosea a decembrie ’89 – tinerii se revoltau contra dictaturii.

Și apoi a murit. Și apoi au început să curgă astfel de filme:

Uitați-vă la film – după minutul 2:00 începe să devină extrem de interesant. Sursa: Petreanu.ro.

Recunoașteți? Moldova e prinsă în noiembrie ’87. Securitatea – mai puternică decît niciodată. Protestatarii se împuținează. Ei o să dispară. Repet. ei… o să DISPARĂ.

Lucrurile nu au voie să rămînă așa. Am trecut prin asta. Cum avem curajul să îi lăsăm pe frații noștri de sînge să moară pentru ce noi am murit deja o dată?

Pentru mai multe informații, urmăriți tagul #pman de pe twitter.


2 Replies to “90, 89, 87”

  1. Mihai Alexandrescu

    Maestre, protestatarii, nu protestantii. Protestantii e aia cu religia, de se bate cu catolicii prin Irlanda de Nord.

Comments are closed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.