Vroiam să închid subiectul. Din punctul meu de vedere, povestea Moldova era încheiată. Pentru 4, 8 sau 20 de ani, Moldova era, din punctul meu de vedere condamnată – condamnată la un regim nu suficient de autoritar cît să închidă complet Moldova, dar suficient cît să deranjeze.

Singura problemă care mai era de clarificat era: avem de-a face cu un iunie ’90 sau cu un decembrie ’89? Prima oară, vorbind de alegeri (fie ele și niște alegeri furate) am crezut că e mai aproape de un iunie ’90 – tinerii se revoltau atunci de furtul revoluției, acum se revoltau de furtul alegerilor.

Dar curînd Voronin a început să acționeze ca un dictator comunist autentic. Fraze ca “o mînă de golani”, televiziunea care aruncă spectacole de varieteu cînd revolta e în toi, închis granița, acuzații de ‘agenturi’, oameni infiltrați, o urmă de SIS care devenea din ce în ce mai mare pe măsură ce lucrurile avansau… Și deodată mirosea a decembrie ’89 – tinerii se revoltau contra dictaturii.

Și apoi a murit. Și apoi au început să curgă astfel de filme:

Uitați-vă la film – după minutul 2:00 începe să devină extrem de interesant. Sursa: Petreanu.ro.

Recunoașteți? Moldova e prinsă în noiembrie ’87. Securitatea – mai puternică decît niciodată. Protestatarii se împuținează. Ei o să dispară. Repet. ei… o să DISPARĂ.

Lucrurile nu au voie să rămînă așa. Am trecut prin asta. Cum avem curajul să îi lăsăm pe frații noștri de sînge să moară pentru ce noi am murit deja o dată?

Pentru mai multe informații, urmăriți tagul #pman de pe twitter.

2 Replies to “90, 89, 87”

  1. Maestre, protestatarii, nu protestantii. Protestantii e aia cu religia, de se bate cu catolicii prin Irlanda de Nord.

Comments are closed.