Academia Română nu e în serviciul României

Dacă ați ratat articolul săptămânii, puneți mâna și citiți-l. Ovidiu scrie unul din cele mai bine documentate texte pe tema Academiei Române, explicând cum a ajuns un astfel de for să emită prostii pe tema tehnologiei 5G. Aș mai vrea să explic un lucru, care e evident dar nu a fost scris în clar de autor. Academia Română nu e în serviciul României, ci, ca și celelalte structuri ale statului, sunt în serviciul singurilor beneficiari direcți, ai angajaților structurii respective. În cazul ăsta, teoretic, cele mai înalte minți ale României.

O să-l parafrazez pe Ovidiu, dar toate indiciile pe care le am arată că Academia nu funcționează în slujba României. Pornesc de la un aspect pe care îl nota în articolul legat de academie, și anume că limba oficială a statului român a devenit captivă unui ONG, dexonline.ro, care poate să modifice ce și cum și când vrea. Cum ar fi să vă zic că, deși la conducerea instituției se află un istoric, e imposibil să găsești o istorie a României „oficială”, scrisă de academicieni? Ah, există o astfel de publicație, dar ea nu e disponibilă, și la fiecare târg de carte cei de la Editura Academică aduc două exemplare din volumul X, XI și XII ca să arate că există, îndeplinind o formalitate.

Dar Academia Română nu e asociație comercială, și ei nu ar trebui să vândă aceste cărți, ci să le facă disponibile, că ele sunt editate de angajați ai statului român, în, teoretic, slujba României. Cu alte cuvinte ar fi trebuit până acum (că suntem în 2020) să existe o variantă online, disponibilă oricui dorește să o consulte - rolul Academiei este să pună informația asta în slujba oricărui cetățean al statului România, nu să creeze bariere artificiale.

Există, desigur, și o bibliotecă a Academiei care ar fi trebuit digitalizată, dar știm că digitalul e un mare obstacol pentru cei mai mari intelectuali ai României. Există un proiect de bibliotecă digitală, Biblioteca Digitală a Bucureștilor, care a moștenit mai vechiul proiect „Daco-romanica” și care face o mulțime de cărți disponibile. În teorie. În practică, nu găsești mai nimic, pentru că motorul de căutare e deficitar, pentru că cele mai înalte minți ale României nu sunt capabile să facă ce face un student la biblioteconomie.

Și mai rău arată Editura Academiei Române, pentru care noutățile în materie de publicații sunt din 2014, și evident edițiile care mă interesează, de Istoria Românilor, sunt de negăsit. Dar în momentul ăsta Editura Academiei Române ar trebui să primească interdicție la a mai publica ceva pe hârtie, și ar trebui să fie totul digital si gratuit pe site, cu posibilitatea ca orice inițiativă privată să facă mirror la toată biblioteca dacă își dorește. Adică și eu să pot să descarc foarte rapid și simplu întreaga bibliotecă în format epub (nu PDF, că nu suntem în evul mediu).

Toate interacțiunile mele cu Academia arată nu doar că instituția are aversiune față de România, ci că este o reală piedică, Academia fiind cea care stabilește tot felul de obstacole legale pentru accesul oamenilor la informație. Ca alternativă pentru digibuc, de exemplu, fiecare cercetător a început să-și facă o arhivă personală de conținut tehnic piratat, pentru că Academia îngrădește în mod voit accesul la informație.

Nu mai vorbim despre cele N academii paralele, că ele sunt clar niște șmecherii private de (cel mult) deturnat niște fonduri. Ne uităm strict la asta care e, și care, după episodul de ignoranță legat de tehnologia 5G, l-a făcut până și pe cel mai ignorant luptător anti-5G să exclame „bă, ăștia sunt proști”. Dar ei au intervenții constante de genul ăsta, inclusiv strategia de dezvoltare a României pe următorii 20 de ani care e un munte de dezinformare și ignoranță.

Și există tentația de a spune că Academia ar trebui desființată. Inițial, și eu am exclamat același lucru când am văzut ce au reușit să facă. Dar nu, nu cred că asta e soluția, ci, mai degrabă, o verificare a activității academicienilor și revocarea titlului de academician și a privilegiilor aferente celor care produc astfel de gogomănii. Instituția e bună, e utilă, de oameni mai e nevoie. Și, ca să fiu în acord cu Ovidiu pe o chestiune, consider că Ioan-Aurel Pop e ok acolo, chiar dacă nu sunt mereu de acord cu intervențiile lui. Nu IAP e problema, ci ce se întâmplă în jurul lui.