ACTA și prietenii ei

S-a vorbit mult despre ACTA zilele astea; mult și aiurea, neașteptat de aiurea mai ales din cauza pasiunilor stîrnite în jurul legii. În realitate nimeni nu susține ACTA; și dacă o susține e supus la atacuri necondiționate. Decizia e luată. ACTA e rea. Sau noi suntem răi?

Marea majoritate a celor care se opun vehement înțelegerii ACTA au sărit peste esențial. Lectura documentului în sine, și înțelegerea a ceea ce înseamnă semnarea ACTA. E o scăpare minoră, ușor de acoperit cu justificarea că, nu, ACTA vrea să ne oprească internetul, să ne bage pe gît chestii scumpe și să ne oblige să le cumpărăm. Și să ne bage la închisoare.

Nu țin apărarea ACTA, ci vreau doar să explic de ce nu o să mă vedeți la proteste cu pancarte și măști Guy Fawkes. În primul rînd pentru că Guy Fawkes era un anarhist care credea că aruncînd în aer parlamentul rezolvă ceva (probabil rezolva, dar doar probabil, și nu ceea ce credea el), în al doilea rînd pentru că nu îmi place să port măști și în al treilea rînd că nu sunt ipocrit.

Toată lumea urlă de ACTA pentru că se simte cu musca pe căciulă. Discutăm cu toții despre cît de nașpa a fost ultimul episod de How I met your mother, ne dăm rotunzi că suntem la curent cu ultima romanță cu vampiri, discutăm despre filme obscure, de negăsit, pentru că suntem ‘în tendinți’, în timp ce știm sau intuim că nu e în regulă. Găsim nenumărate justificări pentru ceea ce facem (e scump, nu e disponibil cînd și cum vreau eu). Dar adevărul cu ACTA e că ne simțim cu musca pe căciulă, și ne simțim direct afectați de o astfel de lege sau ce-o fi.

Pe de altă parte, sunt nenumărate aspecte ale ACTA pe care nimeni nu pare să le ia în considerare. Știati, de exemplu, că STS și ORDA au declarat că legislația actuală este mai dură decît prevederile ACTA? Sau că dacă vrea cineva să vă bage în închisoare pentru că ați downloadat un film, o poate face? Știați că ACTA nu e dușmanul, ci legea actuală a copyright-ului? Păi nu știați, că sunteți prea trendy ca să vă informați.

Am văzut în ultima vreme o groază de nuanțe care încearcă să acopere copierea ilegală de material multimedia. Nu o să fiu ipocrit să pretind că există o portiță legală prin care download-ul de material multimedia protejat de copyright este permis. Nu este. Îmi pare rău să o zic, dar și eu, ca și restul românilor, fac o ilegalitate cînd dau jos un film.

Ăsta e subiectul pe care l-aș dori abordat în meeting-urile astea anti-ACTA. Cum rezolvăm problema? Suntem o țară însetată de cultură, și nu ne-o permitem. Ce soluții avem? Cerem legalizarea copierii ilegale? Sau rezolvăm problema?

Apropos. În Elveția e legal să downloadezi. De ce? Pentru că așa au spus oamenii. Este însă ilegal să distribui, dacă țin bine minte. Asta înseamnă (Raul, mă corectezi tu?) că eu pot să-i dau unui prieten un film pe care l-am văzut și care mi-a plăcut. Doar că nu pot să dau la tot cartierul. De ce nu are România legislație similară?

Păi vă zic eu. Trendinezii noștri nu știu să citească. Și pînă la proba contrarie, ei sunt adevărații prieteni ai legilor care reies din acorduri precum ACTA.

PS: Nu, nu sunt pentru ACTA, dar înțeleg nevoia de a proteja creatorii și de a-i plăti cum se cuvine. Și da, am zis creatorii, nu neapărat intermediarii (damn it, trendinezilor, învățați să citiți?)

PS2: Petru are dreptate – spunînd ‘furt’ acolo unde e vorba de copiere ilegală dăm apă la moară extremei opuse. Este greșit să numim ‘furt’ copierea ilegală pentru că 1) nu e vorba de secrete, 2) nu e vorba de resurse care se împuținează și 3) nu privăm pe cei de la care am furat de dreptul lor de utilizare. Numindu-l furt dăm o aură penală care de fapt nu se aplică copierilor ilegale de material multimedia.

PS3: Vali Petcu are o postare pe tema asta care mi se pare foarte decentă și corectă. El folosește termenul de furt cu care nu sunt neapărat de acord (see above) dar în rest sunt 100% de acord cu el.