Adelin Petrișor: “Comunismul e reversibil”

Dacă e să rețin ceva în mod deosebit din interviul dat de Adelin Petrișor la “Garantat 100%” despre cartea și documentarul despre Coreea de Nord, este această sintagmă. E o treabă foarte importantă, pe care și acest blog încearcă să o reamintească de fiecare dată cînd apare ocazia. Interviul e absolut genial. E de urmărit cap-coadă, de înțeles, de dat la copii, părinți, vecini și tot poporul, iar esența e acolo, în momentul în care Adelin spune “Comunismul e reversibil”.

Nu spune prostii. Comunismul e reversibil, și luptă oameni care se pretind de dreapta ca el să se întoarcă. Oameni care plîng după extraordinarele rezultate ale lui Ceaușescu. Oameni care insistă că ‘comunismul e o idee bună, că de fapt nu s-a implementat bine’.

Mă rog, simt că mă repet și scriu degeaba. La fel de interesant ca interviul e și urmarea – un reprezentant al asociației “Prietenii Coreei” a emis un manifest în cel mai pur stil comunist: “Nul lăsați pe Petrișor la Gaudeanus“. Și dacă ei vor să oprească cartea lui Adelin Petrișor, eu zic să mergem la librărie și să o cumpărăm. Sau să luăm e-book, că-i ușor.

Comments

Adelin Petrișor: “Comunismul e reversibil” — 4 Comments

  1. Uneori mă gîndesc că chiar ar fi bine să se întoarcă, să vadă cum e comunismul cu adevărat.

    • Dacă le e dor să-și ia o bătaie doar pentru că se gîndesc la iubit altceva decît Partidul, îi pot ajuta eu.

      Sau poate le e dor să facă în mijlocul iernii duș cu apă rece. Și acolo îi pot ajuta.

  2. Comunismul e reversibil.

    Dar pentru ca el să se întoarcă, e necesar să se întâlnească mai mulţi factori pentru a forma “o furtună perfectă”. Adică:

    – în primul rând să fie distrusă o mare parte din infrastructura ţării prin război, cataclism natural sau alte fenomene (spre exemplu război + Seceta din 1946);

    – în al doilea rând să aibă loc o sărăcire masivă a majorităţii cetăţenilor prin scăderea PIB/locuitor (spre exemplu din 1990 până în 2008 averea fiecărui român a crescut, dacă punem la socoteală numai cât valorează azi fiecare casă, oricât de cocioabă e);

    – în al treilea rând să existe un control strict al mijloacelor de comunicare exercitat de cei de la Putere (ca o curiozitate, acesta a existat şi în Occident până prin 1975-1980. De fapt structura socială a majorităţii statelor mari occidentale, în primul rând SUA şi Franţa, semăna ciudat de mult cu un comunism mai liberal);

    – în al patrulea rând să existe o ideologie dominantă în care marea majoritate a populaţiei să creadă şi la care să se poată raporta. (La noi, era opoziţia dintre “comunişti” şi “burgheji-chiaburi”. În Occident, până aproape de 1990, a fost obsesia apocalipsei nucleare.)

    Deci comunismul nu apare peste noapte, e nevoie de mari eforturi din partea tuturor, de la stânga la dreapta şi de sus în jos, pentru a-l construi.

    Răposatu’ Ceaşcă de ce vorbea de “construcţia comunismului”? Poate că el ştia asta mai bine.

  3. Pingback: Țara cu un singur gras – Adelin Petrișor | dorinlazar.ro