Adevărata vindecare vine din inimă

Reînvăț să merg. Sunt ferm convins că î-ul ăla din “reînvăț” este î, nu â. Mi-e prea lene să caut, chiar dacă ai putea crede că am tot timpul din lume. De câteva zile/săptămâni sunt prins pe lângă casă. A fost o gleznă care a cedat, apoi un genunchi care a cedat din cauza presiunii suplimentare puse pe el (așa am crezut eu), apoi cealaltă gleznă, de sub genunchiul afectat. Distracție.

Așa că am stat mai mult pe lângă casă. Poate ați observat entuziasmul cu care am turnat articol după articol zilele astea, cu atât de mult timp la dispoziție. Eliminând sarcasmul, există o explicație pentru tăcerea mea.

Am aflat de pe blogul Lumina Sinelui. În ciuda a ceea ce credeam, în ciuda a ceea ce ortopedul meu încerca să-mi explice (ceva complicat, cu menisc, cu chestii) nu, problema vine din altă parte:

Dacă am o dificultate în a plia genunchii acest lucru indică o anumită rigiditate. Aceasta poate proveni din ego-ul meu care este foarte puternic și orgolios. Îmi este teamă că îmi voi pierde libertatea. Un genunchi care se pliază ușor este un semn de modestie și de flexibilitate. Acest lucru indică faptul că îmi este ușor să îmi ascult vocea interioară. Genunchii sunt necesari pentru a-mi menține poziția socială și statutul. Genunchii sănătoși indică faptul că sunt deschis față de ceilalți și față de schimbări.

Este clar, mi-a fost teamă de a-mi pierde libertatea. Un moment de orgoliu absurd, o ieșire egoistă irațională m-a făcut să-mi pierd modestia și flexibilitatea. Și am stat să mă gândesc despre ce e vorba. Vedeți, am avut foarte mult timp de gândire, este clar că cineva mi-a dat acest timp pentru a mă gândi cum îmi pot menține poziția socială și statutul.

Și am găsit. Fraza cheie e în final: “sunt deschis … față de schimbări”. Și mi-am dat seama că nu, sunt rapace, nu sunt deschis la schimbări. Nu am acceptat schimbarea care s-a făcut în viața mea: de la un genunchi funcțional la unul nefuncțional.

Așa că am început cu acceptarea. Dar nu înainte să citesc mai departe, și am auzit cuvântul cheie pe care îl repeta și doctorul ortoped, un om infam și fără suflet care nu mi-a explicat adevărata cauză a bolii mele.

Când este afectat meniscul trăiesc o dualitate interioară care mă face să fiu nervos și tensionat. Mă simt prins între două direcții. Mă agăț atât de mult de ceva, de cineva sau de ceea ce pot crede ceilalți despre mine, încât acest lucru mă împiedică să avansez.

Într-adevăr! Eram nervos, tensionat. Prins între două direcții: când înspre muncă, când dinspre muncă. Mă agăț de niște chestii. De exemplu de jobul meu! Ce chestie! Încerc să le înșel așteptările tuturor, concentrându-mă și pe muncă! Acolo e greșeala! Explicația continuă!

Meniscurile sunt formate din fibre și cartilagii, unul fiind la interiorul genunchiului, iar celălalt la exterior. Ele asigură ajustarea corectă a oaselor, a căror suprafață articulară nu se poate adapta, fiind deci un suport. Dacă apare o ruptură de menisc înseamnă că mă opun unei adaptări, sunt rigid și nu vreau să mă supun situațiilor, celorlalți, autorității etc. Poate apărea, de asemenea, o uzură permanentă. Genunchiul este legat de mișcările vieții, atunci când cedează meniscul înseamnă că prefer să rup ceva, în loc să mă adaptez. O afecțiune a meniscului indică faptul că depind de ceilalți în unele situații, în loc să am încredere în mine. Mă pliez exigențelor celorlalți. Sunt tensionat și cea mai mică tensiune neprevăzută îmi afectează meniscurile. Am obiceiul de a fi conciliator, de a aranja lucrurile pentru ca să domnească armonia, sau pentru ca disputele să se rezolve pe cale amiabilă. Dacă consider că am eșuat în acest rol de mediator meniscurile vor reacționa. Las la o parte rigiditatea și încerc să înțeleg de ce mă încăpățânez atât de mult.

Eșecul, ah, eșecul acesta! Am preferat, deci, să rup ceva în loc să mă adaptez! Oare ce să fie? Întrebările mă chinuiesc. Sunt prizonier al propriei mele case, dar de fapt sunt prizonier al propriei mele minți! Nu am mai putut aranja lucrurile în așa fel încât să domnească armonia! Oare cum mă pot vindeca? Lumina Sinelui a venit cu răspunsul la întrebarea mea:

Accept să fiu mai deschis față de cei din jurul meu și să îmi schimb felul de a fi în anumite aspecte. Am de învățat să merg în sensul curentului și să renunț la vechile mele idei. […]

Am întreg potențialul necesar pentru a accepta noi responsabilități. Dacă trăiesc frustrare și culpabilitate, deoarece îmi dau seama că vreau să am dreptate tot timpul și că dorința mea de a avea o mai mare putere pe plan social este nesătulă, mă opresc și mă întreb care sunt adevăratele mele valori, înainte de a reveni la esențial și de a îmi asculta din nou inima, în loc să las rațiunea să decidă totul. Astfel îmi acord permisiunea de a-mi renaște creativitatea și îmi recapăt intuiția, care știe ceea ce este mai bun pentru mine. De acum înainte sunt protejat de autoritatea mea interioară. Acum am capacitatea de a mă mișca liber în orice situație!

Îmi voi asculta din nou inima. Sunt sigur că inima zice că ar fi bine să mă vindec, deci mă voi vindeca. Inima zice și că vreau să fie bine genunchiul, deci va fi bine! Dă-le-ncolo de antiinflamatoare și, să fim serioși, cine are nevoie de RMN când îmi acord permisiunea de a-mi renaște creativitatea și de a-mi recăpăta intuiția? Ibuprofen, ești trecut! Aflamil? Doar un blister cu niște pastile, pe care le voi refuza! Tot ce trebuie e să îmi dau voie să fiu creativ! Cine are nevoie de concocțiile diabolice ale doctorilor?

Există cretini precum ăia care scriu la blogul menționat mai sus care citesc până aici și iau foarte în serios tot ce e scris în ciuda faptului că e irațional și lipsit de orice fundament. Și nu numai că cred, dar ar fi în stare să și recomande lucrurile astea, să le transmită, să le impună asupra altor idei raționale. Da, există pe lumea asta oameni care discută despre cum afecțiunile genunchiului vin din lipsa de modestie, de parcă faptul că roșești când cineva te laudă îți vindecă automat leziunile la menisc. Există oameni care stau și analizează aceste aspecte, precum: “genunchiul pliabil care înseamnă modestie”. Există oameni care se gândesc la tine că ești cu genunchiul bușit și ajutorul cu care îți vin este: “Acordă-ți permisiunea de a-ți renaște creativitatea”.

Aș zice că cârjele pe care le-am luat sunt pentru a putea să mă plimb prin casă fără să-mi pun presiune pe glezna scrântită sau genunchiul lezat. Dar nu, cârjele alea au un scop mult mai important. Sunt acolo pentru a-l pocni pe idiotul care va veni la mine să-mi spună că problemele la genunchi sunt de la faptul că nu am fost suficient de deschis cu cei din jurul meu (creativ, nu?).

Pentru că știu de unde vin sfaturile astea oribile. Știu cum e să fii prins în cercul vicios al bolii, al imobilității (chiar și parțiale), și știu de ce oamenii ar asculta astfel de minciuni. Pentru că, spre deosebire de ce vine să-ți zică doctorul: “fă x, fă y, ia pastilele astea”, lucrurile din textul ăla se fac fără efort. Tot ce trebuie să faci e să zici: “Da, îmi voi acorda dreptul să fiu mai creativ!”. E simplu! Gata, mi-am permis! Da, e clar că genunchiul mi se va reface, meniscul va reacoperi leziunile, și eu voi fi mai bine nu pentru că sunt mai creativ, ci pentru că îmi voi acorda în viitorul apropiat dreptul de a fi mai creativ!

Poză furată fără rușine de pe Lumina Sinelui pentru că, de ce nu? Mai am și meniscul celălalt.

Poză furată fără rușine de pe Lumina Sinelui pentru că, de ce nu? Mai am și meniscul celălalt.

De-asta disprețuiesc toți făcătorii de bine cu vorba. De-asta disprețuiesc damesele cu floricele în cap care scriu prostii de genul ăsta. Pentru că sunt toți niște mincinoși și pentru că te îndepărtează de la adevăr. Și adevărul e greu de înghițit așa cum e el. Ai nevoie să îl împopoțonezi ca să ți se pară acceptabil. Îl umfli cu fals pozitivism. Dar, vorba cuiva mai deștept ca mine, tigrul râcâie la ușă. E acolo, îl auzi, îl auzim cu toții.

Acum reînvăț să merg. E o experiență interesantă, dacă nu ar fi atât de lentă și solicitantă. E nevoie de efort, doare, sunt seri în care nu adormi de la durere, și știi că nu vrei să iei încă o pastilă pentru că o să-ți facă praf stomacul și mâine nu o să fii în stare de nimic. E greu, nu e cum zic ăștia. Aș vrea să recunosc semnele alea pe care le dau ei acolo, și dacă aș fi dus pe multă Săniuța le-aș recunoaște în viața mea fără nicio problemă. Dar realitatea e că nu e de la încredere în alții, e de la altceva, și acel altceva trebuie tratat.

Și când accepți adevărul, când vei fi cu adevărat pragmatic în privința lui, când ataci problema reală, când renunți la toate prostiile astea și la toți gărgăunii, atunci te vei ajuta cu adevărat pe tine însuți. Până atunci fiți pe pace, și păziți-vă: dacă vreodată ați avut vreun gând independent sau cumva nu ați stat cu capul plecat să faceți ce v-au zis alții, meniscul vostru e în pericol.

Comments

Adevărata vindecare vine din inimă — 16 Comments

  1. Frate, da’ ai avut răbdare, nu glumă. Sau, vorba ta, prea mult timp liber. Eu am renunţat să mai citesc articolul ăsta după partea aia cu cartilagiile şi minciunile, n-am mai rezistat. Iartă-mă, dar nu cred că ai o voinţă de fier.

    • Recunosc că articolul ăla l-am citit și eu pe sărite, nu am avut energia de a-l citi pe tot, până la capăt. Dar dacă zici că articolul meu nu l-ai citit cu totul, s-ar putea să îl interpretezi greșit. Dă un CTRL-F în pagină, caută cuvântul “cretini” și de-acolo începe adevăratul articol 😀

  2. Lol, daca stiam de articolul ala, poate nu mai dadeam 1.000 lei acum un an pe o genunchiera.. 🙂

  3. Eu duminica am facut colica renala, si din cauza durerii mi-am pierdut constiinta de 3 ori. Cea mai urata durere pe care am simtit-o vreodata. Am ajuns la Urgente unde mi-au facut o injectie si m-au trimis acasa, asa ca am mers intr-un final la privat.

    Ce m-a surprins insa este ca daca vei cauta pe google informatii despre colica renala, vei da peste multe site-uri care-ti recomanda acelasi lucru : “bea multa apa, sa elimini”. Am vorbit pana acum cu 3 urologi diferiti, si toti mi-au zis aceeasi chestie : cand ai colica renala, trebuie sa faci dieta de sete, fiindca daca bei multa apa, fortezi rinichiul si vei da iar in colica si dureri de ajungi la spital. Dar asta este invatatura populara, “bea multa apa”, si toti idiotii care n-au nici un studiu in medicina dau astfel de sfaturi. Pe care sunt sigur ca multi le iau de bun, fara sa consulte un doctor, si risca sa dea in complicatii.

    I-am povestit asta si urologului care mi-a facut urografia si cica “Voi, generatia asta, nu mai puteti sta fara Internet. Daca vi se strica televizorul, voi cautati pe internet cum sa-l reparati in loc sa chemati un om priceput”.

    • Excelent zis.

      Nici eu nu mai caut boli și tratamente pe net. Pur și simplu am avut prea multe experiențe și interacțiuni nasoale.

  4. Problema ta e că ești un materialist meschin și nu înțelegi că spiritul este conceptul fundamental și materia este un concept emergent ce derivă din spirit. Eu, de exemplu, aș putea cu ajutorul spiritului să înving gravitația (și ea emergentă) și să levitez. Asta, evident, dacă n-aș fi și eu un materialist meschin.