Cum e să renunți complet la piraterie [Partea1]

Acum o săptămînă m-am trezit cu dorința de a face ceva util. Nu mi se întîmplă prea des duminica să mă trezesc cu dorința de a face ceva util, așa că am vrut să mă folosesc de acest avantaj să îmi reorganizez colecția de cărți.

Nu mă refer la bibliotecă. Mă refer la zecile de mii de cărți downloadate de-a lungul timpului, cărți electronice pe care nu am apucat niciodată să le citesc dar care erau regula pentru învățare acum 10-15 ani cînd Internetul era încă sărac în surse, iar o carte era cît jumătate din salariul meu.

De-a lungul timpului am strîns zeci de mii de cărți. Poate sute de mii. Ele au venit însă mereu în pachete enorme de cărți strînse la un loc uneori fără nici o noimă. Așa că de vreo doi ani eram în proces de curățare a bibliotecii de cărți, de selectare a titlurilor de calitate, etc.

Așadar, duminică dimineață am început să-mi sortez din nou folderul de cărți. Și am trecut un pic în revistă criteriile pe care începusem sortarea, și mi-am dat seama că e nerealist criteriul folosit anterior pentru sortare, și poate ar trebui să îl schimb. Și m-a lovit întrebarea. De ce?

O mică paranteză: de aproape doi ani sunt utilizator de Kindle. Din primăvara acestui an folosesc ca și principalul suport de lectură Kindle Paperwhite, ideal pentru citit noaptea (și, din păcate, adormit cu cartea în mînă). Și chiar dacă pe Kindle pot să-mi pun cărți piratate (Calibre ajutînd enorm în direcția asta cu transformările necesare pentru a aduce cărțile în formatul .mobi) am preferat, pe cît posibil, să nu o fac. La momentul despre care vorbesc, Kindle Paperwhite-ul pe care îl dețin e încărcat exclusiv cu cărți achiziționate de la Amazon Kindle Store sau de la Project Gutenberg, Humble Bundle și alte surse similare.

Majoritatea cărților colectate erau însă în formate ce nu prea pot să ajungă pe Kindle. Aveam o colecție generoasă de comic books ca PDF-uri sau CBR/CBZ-uri dar care arăta nu prea grozav pe ecranul monocrom al Paperwhite-ului. O mulțime de cărți PDF – cărți scanate, inclusiv, de exemplu, ultima ediție a cărții lui Stroustrup de C++. În plus, Kindle-ul m-a obișnuit să am posibilitatea să accesez aceeași carte de pe mai multe aplicații de vizualizare, pe mai multe mașini diferite, să-mi pot continua lectura în liniște dacă mă mut pe laptopul de la muncă, pe cel de-acasă, etc. – lucru pe care nu-l face pentru cărțile importate manual.

Mai e un aspect. Avusesem o discuție despre material piratat în urmă cu ceva vreme, și ajunsesem la concluzia că tocmai abundența de material piratat ne face să-l apreciem mai puțin. Vorbim de filme, de muzică, dar mai ales despre carte. Cînd ai un milion de cărți cu care începi? În ce ordine și de ce? E clar că nici măcar nu mai ajung să le deschizi, să le răsfoiești – în schimb cea mai importantă problemă devine accesul la ele. Cum ajungi să le accesezi? Cum le identifici pe cele bune? Le mai apreciezi?

Problema cu masiva colecție piratată e că rar ea e construită din necesitate reală. Nu vorbesc de anii ’90 sau chiar anii 2000, cînd nici măcar nu erau acceptați banii românești în alte țări, și nimeni nu livra în România. Pe-atunci era imposibil să ajungi la niște cărți care erau esențiale mai ales pentru meseriile tehnice. Acum însă nu e cazul pentru o largă majoritate din utilizatorii de Internet. Așadar, prea multe colecții sunt construite mai mult din reflex decît din necesitate, și, dacă s-ar realiza cît de important e aspectul acesta, poate foarte mulți ar renunța la cărțile respective.

Oricum, eram față în față cu întrebarea ‘De ce’? De ce ar trebui să mă chinui să sortez conținut pe care nu o să apuc să-l parcurg? Și, aproape instantaneu, întrebarea mai importantă: De ce am nevoie de chestiile astea? Un SHIFT-DEL și cîteva secunde mai tîrziu produceam următorul tweet:

După care, satisfăcut, am început să caut prin colecția de muzică ceva bun de ascultat.

Mîine, partea a II-a. Țineți aproape.

Comments

Cum e să renunți complet la piraterie [Partea1] — 35 Comments

  1. 150 GB 😛 – Întradevăr, experiența Kindle este și pentru mine de neegalat. Pentru PDF-uri însă am descoperit un soft alternativ care se cheamă Duokan. Are și support pentru EPUB, dar excelează cu adevărat la randare PDF.
    Din păcate, multe librării de la noi oferă online ca format electronic PDF; ceea ce eu consider o prostie pentru marea majoritate a cărților.

    • Nemira am văzut că pune și în format epub cărțile. Nu știu dacă se poate transforma acel epub în .mobi (cred totuși că da), dar e un pas înainte.

      Și da, PDF e o mare prostie în afară de cazul cînd chiar nu ai de ales; caz, totuși, rar, neaplicabil pentru marea majoritate a cărților.

  2. Am “tone” de cărţi digitale, unele … “găsite pe net”, altele plătite sau gratuite. Dar ultimele citite sunt tot cele pe care am dat bani; celelalte sunt ignorate. Într-o bună zi trebuie să îmi fac şi eu curăţenie, dar probabil asta va veni natural odată cu schimbarea reader-ului.

    • Baftă. Și eu am constatat că cele citite sunt cele pe care am dat bani – le-am apreciat suficient cît să le cumpăr, și deci mi-am dorit să le citesc. Și ca reader recomand Paperwhite – ecranul cu backlighting face toți banii.

  3. Ai paperwhite?? Ah dammit. Zici ca isi merita banii? Da ti l-ai luat din tara sau ti l-ai comandat de pe afara? E prea mare diferenta de pret, tot stau in cumpana daca sa il iau sau ba. Bine, de cand tot stau eu in cumpana, apare si paperwhite 2.

    • Dap, luat paperwhite, merită absolut toți banii. Backlighting-ul nu deranjează ochiul, din contră. Noaptea e perfect. Paperwhite 2 nu prea văd ce improvements ar putea să facă. Dar dacă rămîne la fel de bun, merită. Punct.

      Mi l-am luat din Dortmund, din Saturn, la 119€ – în România e teribil de scump, era la 800RON varianta cu reclame (eu am luat varianta fără reclame, nu vindeau alta).

  4. Pai stiu ca e mult prea scump. Adica eu am dat pe touch ala vechi care la moment era nou nout 100 de dolari. Bine, cu reclame, dar totusi.

    Anyways, enjoy your kindle si mersi de info. 😀

  5. 1. Bravo ție!

    2. calibre e tare, +1, like, etc. Mi-a mers și pentru .pdf-uri, cu un pic de efort.

    3. Multe firme, mai ales Microsoft, într-un fel au încurajat pirateria neoferind variante în limba Română la preț redus la sfârșitul anilor 90 (în condițiile în care, de exemplu, în India variante de genul ăsta existau, pe la 30$, nu 100+). E mai greu să dezobișnuiești oamenii de la piratat (mă rog, eu în engleză aș folosi mai de curând freeloading).

    4. Prin State kindle-urile au dus la creșterea volumului de citit, pe la 20-30% dacă țin bine minte.

    • Știu că pirateria a fost o vreme parte din strategia Microsoft, mai ales în țările Europa de Est. Și a fost o strategie acceptabilă, mai ales că nici nu prea ofereau spre vînzare în mod oficial softul în România. Să-ți dau un exemplu: EULA e ilegală în România pentru că e un contract, și nici un contract nu e valabil în România dacă nu e tradus în românește, pentru că și dacă îl semnezi e posibil să-l semnezi în necunoștință de cauză din cauza neînțelegerii limbii. Așa că în România nu o să vezi prea curînd oameni dați în judecată pentru încălcarea EULA – ci cel mult oameni dați în judecată pentru încălcarea legilor dreptului de autor și alte chestii similare.

    • Dar EULA e cea care zice, în general, dacă ai voie s-o instalezi pe un calculator sau pe țșpe. Așa că … dacă cumperi o versiune și instalezi pe 5 calculatoare … nu te pot da în judecată? 😀

    • Din cîte știu eu legea drepturilor de autor în România nu te lasă să instalezi pe 5 calculatoare același soft în afară de cazul în care ai dreptul de exploatare. Legea a fost făcută de Microsoft + BSA și dată spre acceptare părții române 🙂

      Nu știu sigur dacă sunt chestii referitoare la dezasamblare în legea drepturilor de autor.

    • Cît despre Calibre + PDF – nu mi s-a părut niciodată satisfăcător rezultatul. Determinarea structurii e imposibilă, și uneori apar ceva artifacte ciudate – texte care nu sunt vizibile în PDF, link-uri aiurea, etc.

      Și da, Kindle e o minunăție 🙂

  6. Nu stiu…la mine a fost cu jocurile acum cativa ani (mai ales ca ma apucasem si de game development), dar aici m-a salvat frumos Steam-ul. Habar n-am cum mai arata un .iso sau un Crack de vreo 3 ani buni. Acum am cateva sute de titluri, multe nejucate, foarte multe primite cadou sau in Bundle, pe Steam, Gog.com, Origin.

    • Eu de prin 2007 nu mai fac d-astea cu crack-uri și alte asemenea. Dar seria asta de articole se termină vineri dimineața – și în articolul de mîine (spoiler!) o să fie exact despre cum am încetat să mai piratez jocuri și soft.

  7. Fara “k” in declic si cu un plus pentru “software licentiat sau liber”, moda in care am fost inclus odata cu schimbarea laptopului, din acelasi an.

    • Eu am fost linuxist din 1995, cînd am butonat pe primul Linux la liceu (și nu știam ce e ăla). Cu toate astea, jocurile multă vreme nu au mers pe Linux – de-aici ‘nevoia’ de a pirata Windows-ul.

  8. Pingback: Chestii interesante pe net 2 » Roxana-Mălina Chirilă

  9. O fi backlightul bun, dar din experienta proprie nici amoledul nu-i de lepadat. Tocmai de aceea pentru mine standardul in domeniul tabletelor ramane P6800 singura tableta cu acest gen de display. Sunt curios daca ai apucat sa compari si cum ti s-a parut ? Sau daca nu cu P6800 macar cu un galaxy note, care are cam acelasi gen de display.

    • Nu sunt mare fan de amoled ca și ecran de citit noaptea. În plus îmi place pura specializare a Kindle-ului – doar cărți, no distractions. Lovely.

  10. Da, dar ai avut tupeul sa dai si un Empty recicle bin dupa aia ? Daca da, atunci prietene, afla ca nu te deosebesti cu nimic de ”talibanii” care au dat foc Bibliotecii din Alexandria sau ”bunii slujbasi” ai Inchizitiei. Ei erau convinsi ca nu le este necesara, pentru ca Adevarul se afla intr-o singura carte, Biblia, care iti este suficienta pentru a ajunge la mantuire, restul fiind rataciri. Asa si tu, esti convins ca ai tot ce iti trebuie pe market.

    • :)))))))))))))))))))))) Wow. Wow. Wow.

      1) Nu e sigur cine și cînd a distrus biblioteca din Alexandria.
      2) Nu eram unic păstrător al informației. De fapt, hai să-ți povestesc o chestie mișto. Există, în State, o ‘bibliotecă a Congresului’. Aia strînge toate cărțile de limbă engleză. Pentru noi, românii, există Biblioteca Națională. Da, aia strînge tot ce e carte românească. Citește un pic aici despre misiunea ei: http://www.bibnat.ro/Misiune-si-viziune-s3-ro.htm

      E ciudat cît de greu e să dezveți de la furt românul.

  11. Pingback: Justificările cele mai aberante

  12. ”Ideile geniale sunt precum paduchii. Sar dintr-un cap in altul” – Albert Einstein.
    Și până la urmă, care-i treaba cu obsesia asta a furtului intelectual !? Ești cumva din categoria aia care, dacă scoate o vorbă de duh sau un banc original, la vreo petrecere, simte nevoia să le patenteze și să le înregistreze la OSIM ?
    Eu am vreo 8000 de volume in biblioteca (fizică) si alte cateva zeci de mii in cea virtuală. Cele virtuale date jos de pe net, nici una cumpărată. Crezi că autorii lor sunt supărați că eu le pătrund universul cunoașterii lor gratuit ? Părerea mea este că te înșeli.
    Cei care se supără sunt vânzătorii, editurile, nu creatorii. Continuând paralela cu Biblioteca din Alexandria, nu cred că Dumnezeu (Autorul Bibliei) era supărat pe opera lui Aristotel, ci Biserica și Inchiziția (cea care vindea Cartea Sfanta). Sa inteleg ca esti de partea ”Inchiziției” editurilor ? Lucrezi cumva pentru ei ?!

  13. „Crezi că autorii lor sunt supărați că eu le pătrund universul cunoașterii lor gratuit ?”

    Părerea mea e că dacă pui întrebarea asta într-un cerc de scriitori o să fii bătut până ajungi în spital.

  14. În urmă cu 3 ani, cuprins de incantare dupa lecturarea cărții Ocultismul, scrisă de Colin Wilson (cumpărată pe 1,99 lei de la anticariatul din colț), am intrat pe net si mi-am luat moca de pe servere si o alta lucrare mai noua a autorului. Apoi i-am scris si l-am felicitat pt ele. Omul mi-a multumit ca l-am citit si nu s-a aratat indignat ca i-am citit cartea fara sa o platesc editurii. Ba dimpotriva. Deci, iata un prim exemplu.