Cum e să renunți complet la piraterie [Partea4]

globalheader_logoPe 16 noiembrie 2004 a fost lansat Half Life 2 – și undeva prin ianuarie-februarie 2005 am cumpărat CD-ul cu jocul. Deja începusem să apreciez pachetele cu jocuri și, ca programator, nu îmi trăgea chiar atît de tare de buzunar să cumpăr un joc pe care să-l joc ceva vreme. Half Life 2 însă avea să-mi facă o surpriză.

Pentru că odată instalat, înainte de toate s-a instalat o chestie numită Steam. O chestie absolut enervantă pe care nu o înțelegeam – Half Life 2 avea să devină primul joc single-player care să ceară activare online.

Nu mai țin minte dacă puteam să plătesc în 2005 pe Steam – dar mai tîrziu, prin 2007, cînd am început să găsesc chestii interesante pe-acolo, am putut. Și chiar dacă vreme de doi ani Steam m-a enervat, în 2007 am început să-l găsesc ca interesant. Era MULT mai ușor să găsesc jocurile care mă interesau pe Steam, și după ce am descoperit, mai tîrziu, și portalul GOG.com, colecția mea de jocuri, de data asta cumpărate legitim, a crescut exponențial. Și la niște prețuri decente – dacă un tip vrea să înțeleagă obsesia femeilor cu shopping-ul și reducerile să arunce un ochi pe Steam și GOG în perioada Crăciunului – cînd găsești jocuri AAA la prețuri de una-două beri.

Nu știu cînd am constatat că nu mai am nici un joc piratat. Cred că a fost după o reinstalare, cînd numai ideea de a downloada un joc de pe torenți m-a speriat – da’ dacă are viruși? Și atunci a fost simplu: am instalat clientul de Steam, am cumpărat și am downloadat jocul de unde trebuia.

Dar înainte să nu mai am nici un joc piratat, a fost software-ul. De obicei, devreme prin anii 2000 aveam colecții masive cu soft: Photoshop e un exemplu. De ce instalam eu Photoshop habar nu am, nu i-am dat drumul niciodată. Dar aveam și instalam, cînd aveam Windows ca sistem primar.

Dar multă vreme prin anii 2000 am bootat mai mult în Linux decît în Windows. Poate dintr-un soi de elitism, poate din fanboyism, dar pînă în 2007 nu am avut nevoie de Windows pentru altceva decît pentru jocuri.

Chiar și-așa, în 2004 îmi achiziționasem un disc cu Windows XP. Da, eu, linuxistul, freetardul și alte asemenea îmi achiziționasem un disc cu Windows XP. De ce? Pentru că pe-atunci deja începusem să înțeleg că programatorii sunt plătiți din vînzările de soft. Și mi s-a părut natural, ca și programator, să-mi cumpăr softul folosit. Și cum acasă nu foloseam niciodată Visual Studio (principalul soft piratat de programatori pe vremea aia), mi-a fost foarte ușor să nu mai piratez nimic. Ce anume aș fi piratat? Pentru antivirus aveam avast, gratuit. Total Commander-ul era gratuit pentru utilizare individuală, iar pentru dezarhivare, o vreme am folosit WinRAR, după care 7zip. O vreme am folosit un emulator de imagini de CD – dar la un moment dat am prins o licență lifetime pentru Alcohol 52%. Office? Cine are nevoie de Microsoft Office? Open Office a fost aproape mereu suficient pentru ce nevoi am avut eu.

Așadar nu mi-a fost greu să renunț la pirateria de soft. Cu jocurile a trenat un pic – dar cînd Steam a început să accepte și cardul meu și GOG.com a început să îmi dea acces la jocurile vechi pe care chiar le jucam, totul a mers excelent. La acestea mai adaug și Humble Bundle – Pay what you want for amazing games. Să fim serioși, în condițiile astea trebuie un pic de ipocrizie să piratezi jocuri. Ah, vrei ultimul joc, aparut acum 5 minute? Superb – costă 40-50 de euro. Nu-ți convine? Păi la ce-ți trebuie ultimul joc? Distracția costă.

Nu am simțit nevoia de a pirata vreun joc sau software de prin 2007. Dacă am nevoie de ceva cumpăr. E atît de simplu. E ca la piață: vrei roșii? Plătești pentru roșii. E simplu.

Însă nu același lucru îl pot spune pentru filme și muzică. Vedeți, problema e că vînzătorii de muzică și de film fac un motiv de glorie în a nu-mi lăsa posibilitatea de a le cumpăra conținutul. Dar despre muzică, film și cum m-am despărțit de colecție în episodul final, de mîine.

Comments

Cum e să renunți complet la piraterie [Partea4] — 8 Comments

    • Amen. E fantastic Humble Bundle – am făcut rost de-acolo și de cartea lui Wil Wheaton (apropos, e relativ bunicică) și de multe alte chestii faine 😉

  1. Gamer adevărat nu am fost niciodată. Din 2006 am achiziţionat toate calculatoarele (laptopuri) cu licenţă de Windows (Vista a devenit XP în prima zi). De vreo 5 ani nu mai am nimic piratat pe sisteme pentru că acum există o alternativă freeware pentru orice şi este excelentă. În curând nu vom mai avea nimic local; totul va fi în nor.

    • Sper să ai dreptate. Oamenii poate vor să renunţe, dar cei care produc aplicaţii şi conţinut trag tare spre cloud. E mai uşor de controlat şi mai greu de piratat. Oricum, vom vedea ce se întâmplă şi nu peste mulţi ani.

    • Asta știu; însă acum avem cel mai spectaculos scandal cauzat de NSA și faptul că pot să îți folosească datele fără rușine. Un lucru care ar trebui să pună pe gînduri orice manager de IT.

  2. Salut,

    Am ajuns din întâmplare aici și văd că nu sunt prea mulți oameni. Este surprinzător că din toate blogurile pe care am aruncat un ochi până acum, ăsta e cel cu care sunt cel mai puțin de acord.

    Din toate capitolele despre cum să renunți la piraterie, de exemplu, nu am înțeles decât că:

    1. Bla, bla, bla, câte lucruri am strâns eu.
    2. Le-am strâns că sunt pirat și informația gratuită mi-a dat peste cap metabolismul.
    3. Bla, bla, m-am apucat să fac curat, că am prea mult timp.
    4. Sunt programator, deci din respect m-am apucat să cumpăr programe.
    5. Ești ipocrit dacă nu înțelegi asta, deci cumpără chestii pentru că eu am înțeles esența comerțului electronic.
    6. Îmi aleg prost analogiile.

    O primă concluzie ar fi că citești prea puțin. Să ai o bibliotecă, chiar și virtuală, în care intri în atâția ani doar ca să faci curat ar trebui să fie o informație de ținut pentru tine.

    Referitor la pct. 6, dacă exista un Real cu roșii gratis, te vedeam la coadă. Plătești roșii pentru că nu ai cum să le iei gratis. Șezi blând, înțeleg necesitatea remunerației pentru producător, doar că exemplul tău era mai bun cu bilete de autobuz – plătești și mergi liniștit, contribuind la confortul tău viitor. Dacă mergi pe blat, RATB-ul nu are bani, mergi în condiții de căcat și stai cu frica în sân.

    Pe logica ta eronată, dacă undeva se dau Ferrari gratis, de închiriat, tu alegi să îți cumperi unul pentru că ești un biet mecanic care știe ce înseamnă să schimbi o roată.

    Ca ultimă chestie, dacă stai din ianuarie până la Crăciun să îți cumperi ceva de pe steam, chiar ești un biet mecanic care încearcă să îți depășească condiția. De admirat gestul tău, dar să crezi că poți sfătui pe cineva, man..?!

    Anyway, tu să fii sănătos.

    Nu cred că mai trec pe aici, dar baftă pe viitor

  3. Dragă Alex,

    Mulțumesc pentru contribuția ta. E, desigur, inutilă, dar nu am auzit exact care e punctul tău de vedere. Dacă mai treci pe-aici, explică-ne de ce jocurile ar trebui să fie gratuite. Aștept cu nerăbdare punctul tău de vedere.