De ce nu mă afectează emoțional parada de la Pitești

După băsist și soroșist acum sunt, aparent, și pesedist – o etichetă dubioasă aplicată pentru faptul că sunt capabil să citesc o știre și să o interpretez într-un mod personal.

Am un avantaj, totuși – prefer să comentez știrile la o zi, poate două după ce se întâmplă evenimentele. De exemplu dacă comentezi pe breaking news nu o să afli lucruri interesante precum faptul că și Boc a participat la o paradă similară în 2009. Sau bine, le afli, dar doar după ce îți pornești propria investigație.

Oamenii din bula mea vor să fiu revoltat, și poate că am fost câteva secunde, după care m-am întors la lucru că aveam niște teste importante de făcut. Dar după aceea am recitit știrea, și m-am revoltat din nou. Am scris un articol lunguț, în stilul meu, percutant, după care am căutat o poză în care să fie prins organizatorul acestei parade. Și citesc „Simfonia lalelelor 2018, ediția nr. 41”. Și m-am blocat. M-am blocat pentru că am înțeles că eroarea mea de gândire fusese mult mai adâncă.

Așa că am început să caut informație – și am dat de un videoclip în care Boc participa la ceva similar, și probabil mai sunt și altele. Cu alte cuvinte, episodul acela nu e un lucru nemaiîntâlnit. De fapt, e cu nimic deosebit de politicienii care vin și fac deschideri la școlile generale. Nu e cu nimic diferit de piesele de teatru și spectacolele de sfârșit de an organizate de grădinițe, unde sunt invitate notabilități – ba din contră, copilul va reține că unul din oamenii ăia mari și importanți au venit să-l vadă. Și apoi am înțeles și că nimeni nu s-ar fi revoltat dacă Parada Junilor din Brașov ar fi fost precedată de un detașament de copii în paradă.

Ba chiar, m-am uitat un pic cu un ochi diferit la problemă. Episodul în care copilul ăla încearcă să facă o tumbă și nu reușește? Copilul are emoții, și premierul țării, al doilea sau al treilea om în stat, depinde cum te uiți la problemă, vine la el și îl îmbrățișează și îi dă o floare. Pentru copil chestia aia e priceless – e o amintire pe care nu o are tot poporul. Pentru mine, la figura respectivă, Dăncilă a primit un plus. E ok, are suficiente minusuri încât să iasă tot negativ, dar măcar dintre toți spectatorii a fost singura care a reacționat – cumva just, fiind și cea mai importantă prezență acolo. Dar putea să nu o facă, putea doar să asiste la chestia asta impasibilă, și nu a făcut-o.

Și dacă discuția ar fi fost despre evenimente de-astea cu coregrafie cu copii, la care sunt invitate și notabilități, atunci ar fi fost o discuție interesantă. Sunt un lucru bun? Un lucru rău? Oare copiii sunt mai ok că fac asta? E rău o paradă, dar e bine o piesă de teatru sau un spectacol cu cântece? Unde e linia aia de demarcație?

Dar nu, discuția nu mai are loc pe planul rațiunii – ci a deviat în zona emoțiilor. Și emoțiile sunt o chestiune foarte dificilă, te consumă foarte mult, te împiedică să raționezi și să faci lucruri reale. Emoția te paralizează. Oamenii care reacționează, care emotivează1)nu există cuvântul, dar asta înseamnă doar că putem să-l folosim noi pentru ce vrem, oamenii ăștia nu mai pot acționa altfel decât emoțional. Dacă emoția e pozitivă, cel mai des nu se întâmplă nimic, dacă emoția e negativă nu poate să se întâmple nimic bun.

Și acum să discutăm un pic sincer. Vi se pare că copiii au fost aduși cu forța? Credeți că dacă ați fi avut copiii la grădinițele respective i-ați fi retras? Cum ar fi reacționat copilul când colegii lui ar fi fost la paradă și el nu?

Și da, e o mare deosebire dintre paradele comuniste și ce s-a întâmplat la Pitești. Poate am pierdut eu fragmentul în care copiii cântau „Mulțumim din inimă partidului”, sau fragmentul în care țineau discursuri învățate pe de rost despre cum partidul le-a dat case și belșug în timp ce ei se întorceau în niște cutii de chibrituri pline de igrasie și cu pâinea pe rație.

Pentru că am stabilit, chestia asta e o chestie care s-ar fi întâmplat cu sau fără Dăncilă acolo. S-a întâmplat cu Boc, și probabil e o tradiție a acelui festival. Și părinții nu par revoltați. Și dacă sunt revoltați, primii vinovați sunt ei, că cineva a făcut ceva ce nu și-au dorit din copilul lor. Și pentru că i-au votat pe cei care au organizat spectacolul ăla.

Așa că ne relaxăm? Poate pe oamenii care se revoltă în halul ăla ar putea să îi ajute să nu mai comenteze știrile în momentul în care apar. Să stea o zi, două, să treacă valul și să afle mai multe despre chestia care îi irită. Nu de alta, dar oamenii au fost recent iritați că s-a votat o lege care protejează drepturile victimelor din abuzurile în familie, și dacă pui problema așa îți dai seama cât de imbecili par oamenii care erau nervoși pe legea aia.

Ia un măr. Aud că e relaxant, chiar dacă e roșu ca pesedeul.

PS: Titlul e un apropo la articolul din recorder.ro pe tema asta, unde insistau că imaginile respective mă afectează emoțional. Nu, nu m-au afectat. Sunt prea puține asemănări între paradele comuniste și ce s-a întâmplat acolo, și o zic din perspectiva unui om care a recitat o groază de poezie propagandistică pentru că eram și comandant de grupă.

NOTES   [ + ]

1. nu există cuvântul, dar asta înseamnă doar că putem să-l folosim noi pentru ce vrem

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.