Afonia tehnologică a noilor generații

Nu sunt primul care observă că oamenii tineri nu sunt foarte capabili să stăpânească tehnologia care a devenit deja mult prea sofisticată. Și am stat să mă gândesc de ce se întâmplă lucrurile astea.

Când eram în facultate temele de programare pe care le implementam erau destul de simpluțe. Niște structuri de date, unul din cele mai complexe programe era o clonă de Norton Commander pe care majoritatea colegilor au implementat-o cu câteva controale Windows care nu funcționau deloc așa cum funcționa Norton Commander. Majorității colegilor mei nici nu le păsa de cum funcționează Norton Commander, pentru ei problema numărul unu era să își termine temele ca să-și vadă mai departe de „studenție”, orice era aceea.

Când a fost rândul meu să țin laboratoarele și seminariile de Sisteme de Operare, am crezut că studenții sunt pregătiți pentru un pas mult mai îndrăzneț. Am propus trei teme: un scheduler, un alocator de memorie și un filesystem. A patra temă era pentru nota 7, o clonă de Total Commander (nu mai știau ei ce e Norton Commander, o interfață mai bătrână decât studenții mei) făcută în Windows, cu ce unelte învățau la altă materie. Ce mă interesa era corectitudinea manipulării fișierelor pe disc.

Rezultatele au fost dezamăgitoare. O echipă din două studente, nu foarte înzestrate, dar tenace, au reușit o implementare simplistă de filesystem, ca la curs, după ce am petrecut mai mult timp împreună vorbind despre implementare. Mi-a plăcut tenacitatea lor, dar am fost dezamăgit să văd că sunt singurele care chiar au înțeles de ce li se predă materia „Sisteme de operare”.

Restul au venit cu soluții copiate „de pe net” sau cu implementarea pe care au dus-o la mai multe materii (am fost trei materii la care au putut să treacă cu clona aia de Commander). Le-am dat 7 pe linie, cu excepția celor care chiar au făcut ceva deosebit, ceva în plus. Toată lumea a fost șocată. În primul rând pentru că nu am dat zece pe linie1)atât de deranjată încât semestrul următor profesorul a venit la mine să-mi spună că trebuie să le dau note mai mari, și m-am enervat, le-am dat zece pe linie, i-am trimis acasă și am respins orice viitoare asociere, dar mai ales pentru că „temele date au fost grele”. Cu toate că am explicat condițiile încă de la început.

Era primul meu contact cu „tineretul de azi”. De-atunci, de fiecare dată când oamenii mai în vârstă ca mine îmi explicau de tinerii și tehnologia dădeam din cap și nu ziceam nimic, dar știam eu adevărul meu. Am urmărit ce se întâmplă de fapt cu tinerii, și am rămas mult mai sceptic în legătură cu simbioza între om și tehnologie. Cred că am atins un punct de maximum în materie de „cunoaștere a tehnologiei” și acum suntem în continuă descreștere. din punct de vedere al înțelegerii tehnologiei.

Nu mai pricepem ce se întâmplă în dispozitivele pe care le folosim. Suntem niște utilizatori relativ decenți ai tehnologiei, dar generațiile noi nu numai că nu pricep foarte bine de ce tehnologia e construită în felul în care e construită, ci și vor fi din ce în ce mai puțin capabili să o mânuiască. Vorbim de copii care dau click pe cuvânt pe o revistă și se așteaptă să le sară un popup cu explicații. Vorbim despre tineri care se blochează în fața unei uși automate. Vorbim de tineri cu telefonul mobil cu internet în mână care te întreabă cum să ajungă în punctul X, deși au cele mai moderne aplicații de hărți posibile.

O să spuneți că vai, dar îi văd toată ziua butonând! Dar sunt incapabili să mânuiască un sistem cu care au crescut – aplicațiile moderne au fix trei butoane pentru că nu sunt capabili să priceapă mai mult, le e imposibil să facă legături. De curând discutasem despre un job și după ce i-am trimis o adresă unde să scrie și să trimită un CV în limba engleză, am fost întrebat, honest to God, „care CV”. Vorbim de niște deducții logice pe care oameni tineri cu facultate terminată sunt incapabili să le facă.

Și e ciudat să vezi oameni care teoretic sunt la vârful lor de formă intelectuală și fizică (atunci când termină facultatea) incapabili să pună cap la cap niște idei simple, să rezolve probleme simple. În IT ne lăudăm că educăm studenții, dar realitatea e mai complicată: generațiile noi au nevoie de educație constantă pentru că nu pricep foarte repede, uită la fel de repede, sunt incapabili să urmărească niște scopuri pe o perioadă de timp mai lungă (de-asta avem ședințe zilnice de „refocusare”) și sunt incapabili să ia decizii pe termen lung. De strategie nici nu mai e vorba – și pentru cei mai mulți un abecedar ar fi o lectură inspirațională2)Am fost tras elegant de mânecă privitor la faptul că nu există cuvântul „inspirațional” în română. Cred că e un cuvânt care ar trebui să existe, deocamdată „inspirator” e insuficient. Dar mulțumesc că îmi permiteți această licență prozaică. De-asta o să vedeți că majoritatea cărților recomandate de tinerii mileniali sunt inspiraționale, genul ăla de cărți care noi știm că sunt pline de minciuni și clișee, dar pentru ei sunt adevărate ghiduri de trai.

În ceea ce privește tehnologia, însă, motivul pentru care sunt incapabili să o folosească e că deja lucrurile sunt la un nivel mult prea înalt. Ce s-ar întâmpla dacă în clasa I-a în loc de cifre s-ar învăța prima oară algebra superioară? Aia cu grupuri, inele, e o algebră foarte simpluță, dar care are foarte multă utilitate pentru zona matematicilor superioare, și din zona asta ajunge să fie definită mulțimea numerelor naturale, întregi, reale, complexe și altele. Desigur, am spune cu toții că copiii sunt atât de inteligenți încât ei stăpânesc matematică superioară, realitatea fiind că sunt incapabili să numere restul corect de la magazin.

Motivul e, așadar, mai complicat decât pare, oamenii nu sunt idioți. Nivelul la care lucrează uneltele pe care le folosesc ei, însă, e mult prea sofisticat și nu mai are legătură cu lumea lor reală – construiește un univers virtual în care sistemul de valori și priorități e altul. Lumea lor nu mai are un sens, nu mai are o logică, pentru ei câștigă întotdeauna cel care „rupe regulile”, de-asta au ca idoli niște oameni de o moralitate îndoielnică. Oamenii ăștia nu sunt capabili să mânuiască uneltele respective pentru că uneltele respective sunt construite să le strice modul de lucru. Break their experience and keep them captive. Fiecare vrea ca tehnologia să se simtă într-un anume fel, în care au lucrat până atunci. Sunt oameni incapabili să folosească alte produse decât cele de la Apple nu pentru că sunt mai bune, ci pentru că experiența de lucru cu produsele Apple e atât de ruptă de restul universului IT încât învățarea modului de lucru pe acel set de unelte te face incompatibil cu restul universului. Și asta e o strategie de marketing, nu are nimic de-a face cu inteligența. Și da, la fel e pe Android, pe Samsung, pe ce vreți voi. Nimic nu mai seamănă cu altceva (și, o precizare pentru cine nu pricepe, da, ăsta e motivul pentru care produsele Apple sunt primitive, primitivismul ăla limitativ e zona în care utilizatorii lor sunt captivi).

Și vezi de la aplicație la aplicație cum „libertatea de a inova” duce de fapt în confuzie. Nu există un mod intuitiv de a mânui dispozitivele tehnice moderne – avem un ecran tactil, dar cam ăsta e singurul element comun. Fiecare „inovează”, și rupe experiența, pentru că te vrea captiv, sclav acolo. De-asta Facebook este o aplicație de enervat oamenii, că Mark&friends au văzut că asta îi ține pe oameni. De-asta Ligia Pop nu o să dispară de pe Facebook, și profilul ei, deși explică cum menstruația e o boală (serios) de alimentație, se înscrie în Community Guidelines ale Facebook.

Tinerii de acum o să intre într-un malaxor incomprehensibil pentru ei. O să navigheze din ecran în ecran, o să răspundă la stimuli, pentru că învățarea pentru ei nu mai are nicio logică, nicio bază. Învățarea pe care au făcut-o în școală e inutilă pentru ei: nici memorarea, nici deducția logică și nici conexiunile inter-disciplinare nu mai sunt utile pentru ei în noul univers pe care și l-au construit. Pentru ei nu e o problemă de logică să dea share la o discuție despre cum de iPhone X e atât de ieftin, de un articol care condamnă crimele capitalismului și despre bunăstarea în Coreea de Nord. Lucrurile nu mai au nici consecvență nici logică în noua lume. Totul e răsturnat, și li se repetă ad infinitum că lor li se cuvine absolut orice și că nu sunt capabili de nimic. Și e ciudat, nu mai știu ce să creadă, tinerii de azi nu mai au un sistem de valori credibil, bine pus la punct. Tinerii de azi cred în niște lucruri vagi, un fel de „să fie bine ca să nu fie rău”. Economia lor este virtuală, totul este gratuit, nu există necesitate ce nu poate fi acoperită, totul e infinit.

Mai puțin realitatea. Și realitatea e acum identificată ca și capitalismul ăla rău și criminal, pentru că în realitate oamenii trebuie să muncească, să facă lucruri, să facă conexiuni, să producă idei și chestii noi, și e mult prea dificil. E greu să faci ceva. E mult mai simplu să stai în fața ecranului, să te obișnuiești cu aplicații cu trei butoane, și să le apeși într-o succesiune rapidă.

Da, generația curentă a început cu un nivel tehnologic mult prea înalt, și asta e adevărata criză a următorilor 20 de ani. Nu numai că tinerii vor fi depășiți de tehnologie și tehnologia coborâtă la nivelul de idiocrație, dar tinerii vor crește fără o conexiune cu realitatea, și asta va fi dureros. Și-apoi vin roboții și chestia asta îl sperie pe Ovidiu tare de tot.

V-aș zice de unde e poza, dar voi nu v-ați săturat să vi se dea murăn gură?

NOTES   [ + ]

1. atât de deranjată încât semestrul următor profesorul a venit la mine să-mi spună că trebuie să le dau note mai mari, și m-am enervat, le-am dat zece pe linie, i-am trimis acasă și am respins orice viitoare asociere
2. Am fost tras elegant de mânecă privitor la faptul că nu există cuvântul „inspirațional” în română. Cred că e un cuvânt care ar trebui să existe, deocamdată „inspirator” e insuficient. Dar mulțumesc că îmi permiteți această licență prozaică

23 Replies to “Afonia tehnologică a noilor generații”

  1. Aș zice că tocmai ce am citit un discurs al unui fundamentalist ortodox habotnic, doar că folosind cuvinte diferite. Perfect de acord, tehnologia îi ”capturează” pe proști, oamenii devin anexele ”sistemelor”; relația ”om-unealtă” se inversează, nu mai este clar cine e ființa rațională și conștientă. Dar nu-i neapărat ceva rău, în timp se va produce o selecție naturală, vor rămâne cei capabili să se adapteze la noul mediu. Sau generațiile viitoare vor experimenta un jihad butlerian?
    (Să-ți dau un exemplu trăit de mine: un copil de 12 ani voia să transfere un film de pe un stick USB direct în telefon ca să-l editeze și nu înțelegea cum se bagă stickul în telefon; a găsit soluția: m-a rugat să-i trimit pe whatsapp filmul de 500 megi; l-am întrebat dacă a învățat la TIC despre dimensiunile fișierelor și l-am rugat să se gândească la cele două chestiuni concomitent; n-am primit răspuns până în ziua de azi.)

    1. Ortodoxia are o problemă de PR, nu neapărat de conținut – e percepută negativ orice ar spune. Acum știi cum e, o să se gândească lumea mai bine de vreme ce m-ai demascat, și poate o să îmi judece greșit și articolul ăsta 😀

      Cât despre copilul de 12 ani, la un moment dat whatsapp o să zică: “vrea să transfere 500 de mega? de ce nu?” și o să-i rezolve chestia asta. Chiar dacă el nu asta vrea. Chiar dacă o să-l coste enorm. Sau, mai bine, îi face upload la el în cloud, la Facebook (că de Facebook ține) și îl ține pe om captiv în sistemul lui. Așa se fac acum banii, nu?

  2. Ahm… pe fond, ai dreptate, dar overall, faci o confuzie pe care o mai fac și alții. Tehnologia a fost creată pentru a simplifica lucrurile pentru om, pentru a-i simplifica munca. Nu toată lumea tre’ să știe ce-i într-un telefon mobil cîtă vreme acel telefon îi simplifică munca/viața/etc. La fel ca în exemplul cu Apple, unde faci o confuzie similară, zici că sistemul e primitiv, dar de fapt, dacă deschizi un Terminal, e cel puțin la fel de avansat ca orice Linux de ultimă generație. Ce ți se pare ție primitiv mie mi se pare intuitiv, de aia, după șapte ani pe Mac, mi se pare extrem de frustrant să lucrez cu orice Windows de fiecare dată cînd ajung să pun mîna pe unul, de la ribbon-ul ăla oribil în File Explorer și pînă la faptul că regenerează thumbnailurile pozelor de fiecare dată cînd schimbi modul de afișare din listă în thumbs. Sînt sisteme de operare diferite cu scopuri diferite, iar tu se întîmplă să nu te regăsești în modul de lucru de pe Mac, e OK. La fel, 99% dintre tinerii din ziua de azi nu se regăsesc în programare, nu e nici o pagubă, au alte afinități. Unde mai cred că te înșeli e la partea cu sistemele de valori. Or fi “tinerii din ziua de azi” niște proști care nu știu să pornească Google Maps pe mobil, dar știu foarte bine să folosească browserul și citesc destul de mult, oricît ai zice tu că nu. E foame mare de informație. E drept, sistemele lor de valori nu mai sînt aceleași cu ale tale – tinerii de azi sînt progresiști, oricum ai da-o, pentru că asta e tendința worldwide. Dar nu poți să-i ceri unui ins de 20 ani să gîndească precum unul de 30. Și timespan-ul ăsta de zece ani e suficient ca să învețe lucruri noi. Asta e o presupunere clasică, anume că omul nu mai învață nimic pe măsură ce îmbătrînește, dar adevărul e că, la cîte unelte ai acum, e imposibil să nu înveți tot mai multe lucruri. În fine, vorbim peste zece ani 🙂

    1. Alex, mersi că ai venit să îmi demonstrezi exact ce voiam să spun în legătură cu Apple. Exact asta am zis: uneltele sunt primitive dar tu te-ai obișnuit cu ele – Apple te ține captiv în primitivismul ăla, e mai mult decât fericită să-ți ia banii. Asta spuneam, asta ai demonstrat. Comparația cu Linux sau cu Windows e inutilă. Un arcaș vânător care nu a folosit în viața lui altceva decât arcul nu poate comenta despre eficiența unui revolver, pentru că nici nu are experiența, nici „skill-set-ul” necesar pentru a-l folosi.

      Ce nu ai înțeles este că eu nu-i fac „proști” pe tineri pentru că nu sunt în stare să dea drumul la Google Maps, ci pur și simplu sunt incapabili să facă legătura dacă cineva nu le arată cum să o facă. Pentru că nu li se formează niște deprinderi să caute niște legături inter-disciplinare. Nu pot gândi „outside the box” deși ei tot ce încearcă să facă e să gândească outside the box.

      Tinerii din toate generațiile sunt progresiști, nu-ți fie ție teamă. Pentru generația mea, progresismul a fost capitalismul. Pentru tinerii de acum, progresismul este sharing economy, „everyone should give me for free, only I should get paid”. Un sistem superb, care nu funcționează, dar pentru că lor le lipsește foarte des o minimă capacitate de logică și deducție nu o să poți niciodată să discuți cu ei despre asta. De fapt, nimic nu se mai discută, nu mai există un dialog de idei, există doar pumnul în gură și să moară toți care nu-s de acord cu mine.

      Și acum legat de prima chestie pe care o zici. Tehnologia e creată pentru a simplifica viața omului. Aici te înșeli. Da, declarativ ăsta e scopul. Real? Scopul e să cumperi mai mult. Să cheltui mai mult pe produsul lor. Așa că mai nou tehnologia e construită ca să vândă mai multă tehnologie – cam ca jocul cu paperclips. Până vindem tot pământul de o sută de ori.

  3. E o discuție care pe alocuri mă depășește. Dar sunt și lucruri clare. Nu toți tinerii sunt la fel. Vin din medii foarte diferite. Nu mai vor chiar degeaba. Vor și ei să muncească relativ ușor și să fie plătiți relativ bine. Și nu văd nimic rău în chestia asta. Treaba cu tehnica e simplă. Nu știu cum funcționează ascensorul și nu mă interesează că mă interesează alte chestii. Iar prblemele voastre cu elevii voștri sunt problemele voastre și ale elevilor voștri. La medicină au înțeles că fără examene dese, nu iese treabă și fac examene dese. Faceți și voi la fel. Faceți ceva! Nimeni nu vă cere imposibilul. Nu-l cereți nici voi!

  4. Interesanta observatie. E posibil sa fie si din cauza ca “pe vremea mea” ciudateii dadeau la calculatoare (cazul meu). Majoritatea dadeau la ASE pe la sfarsitul anilor ’90. Acum cred ca lumea s-a prins ca ai sansa unui job bun daca faci ceva legat de IT, insa uita ca ai nevoie si de pasiunea aferenta ducerii unui lucru la bun sfarsit…

  5. De fapt, cred că problema este un pic altfel. Lumea a devenit mult mai complexă, stimulii mult mai numeroși și cred că omenirea a atins capacitatea maximă de procesare a creierului uman. Și atunci este o formă de reacție – la unii prin focusare pe anumite domenii/stimuli și ignorarea celorlalte aspecte. Nu trebuie uitat că în secolul XIX încă mai era posibil ca un singur om să stăpânească întreaga cunoaștere umană. Acum nu mai peste posibil nici măcar pentru un singur domeniu. Cred că și pentru ceva, nu știu, extrem de plat, cum ar fi creșterea cartofilor, găsești acum mai multe „cărți” decât se tipăreau în tot secolul XIX. Afonia nu se manifestă numai la tânăra generație. Am mulți congeneri care confundă și acum internetul cu emailul. O parte dintre cei din generația mea (40-50) suntem „renascentiști”, fiindcă pe vremea dictaturii ne „refugiam în cultură” astfel că ne-am format o cultură generală „pluridisciplinară”. Știm câte ceva din fizică, din chimie, istorie, geografie, biologie… Pe acest fond, explozia internetului ne-a ajutat, parțial, să ne „hrănim”. Însă nu cred că acest tip este caracteristic generației ca întreg, deși, statistic, probabil că procentul este mai mare. Copii din ziua de astăzi însă, sunt asaltați de stimuli și informație, astfel că nu pot decât să se focalizeze pe ceva și să dea un ignore total la restul.

    1. Da, e corect ceea ce zici – cred că e un eșec al învățământului faptul că nu s-a izolat un corp de cunoștințe esențiale corect identificat. Materiile școlare ar trebui regândite, de fapt tot învățământul ar trebui regândit, să predăm un corp minimal de cunoștințe și în rest să-i lăsăm pe tineri să aleagă. În fond, noi habar nu avem ce se va cere peste 5 ani, ce să mai zic peste 15 ani?

    2. “[…] nu s-a izolat un corp de cunoștințe esențiale corect identificat” – De exemplu ma gandesc ca toti tinerii ar trebui sa stie economie, dar… cata economie? Unde tragi linia? Ii trebuie mai mult decat sa stie sa calculeze o DAE sau randamentul unui depozit?
      De asemenea, toti care intra in scoala ar trebui sa treaca prin ceva cursuri de inteligenta emotionala (ce sunt emotiile, cum se traiesc, cum le identifici etc.) si de dezbateri (eu n-am avut parte de “debates” si acum, la aproape 40 de ani, simt ca mi-ar fi trebuit).

  6. As putea sa incerc sa zic ca mi-a fost destul de greu sa parcurg acest “wall of text” dar s-ar putea sa fiu acuzat ca nu am fost in stare sa fiu atent 10 minute cat mi-a luat sa-l parcurg. Poate e asta sau poate ca textul e mai imprastiat. Cine poate sti? Oricum, sa trec la subiect(e):

    @tinerii care nu stiu cum e cu tehnologia – Probabil ca te referi la tinerii care ar trebui sa stie cum functioneaza tehnologia. Sunt de acord ca un doctor sa stie sa foloseasca niste mijloace moderne de comunicare sau de cercetare, dar la ce i-ar trebui sa stie dedesubturile platformei lui de gestiune a fiselor de pacienti? Idem pentru utilizatorii de e-mail sau whatsapp – daca specializarea lor nu are nicio legatura cu instrumentele astea, de ce ar sti cum functioneaza? Tinerii care studiaza chestia asta (tinerii cu care ai inceput textul de fapt) ar trebui sa inteleaga chestiile astea, dar cineva trebuie sa le si explice. Nu sunt la curent cu mediul academic (l-am urat visceral de cand eram in facultate), dar poate e si vina platformei de invatamant.

    @tehnologia e facuta pentru a vinde mai mult – e si asta un mod de a privi lucrurile, ce-i drept mai fatalist. In fond si expeditiile lui Cristofor Columb au fost facute tot in scopuri mercantile, si iata unde ne-au adus. Faptul ca fiecare vrea sa te tina “captiv” in tehnologia lui este ceva ce vine natural din nevoia companiilor de a-si vinde produsele. Si Cora vrea sa te tina mai mult in magazin, d-aia exista o intreaga stiinta numita “merchandising”. Asta (din nou) tine de o parte a platformei de invatamant pe care as numi-o generic “Cum functioneaza lumea”

    “Sunt oameni incapabili să folosească alte produse decât cele de la Apple” – am cunoscut oameni (multi) care nu sunt in stare sa lucreze cu produse Apple pentru ca nu arata la fel ca un Windows – “unde e Start? Cum adica nu am C: ? Pai si unde vad eu programul asta care s-a instalat?” Eu pentru programare foloesc si Mac si Windows (serviciu vs. proiecte personale) si nu vad diferente foarte mari. Poate pe Windows trebuie sa dau mai multe clickuri ca sa ajung sa setez un JAVA_HOME, dar in afara de asta.

    1. Vezi că ai comentat comentariile fără să vezi la ce răspundeam. De-asta o să și închid secțiunea de comentarii pentru că deși facilitează dialogul nu ajută clarificarea punctelor din articol.

      Prima: vorbesc despre tinerii care sunt lăudați din start că știu cum funcționează tehnologia. Asta ziceam, că nu știu. Nu toți trebuie să știe, și cei mai mulți nici nu o să știe. Unde eu descriu lucrurile așa cum sunt voi credeți că eu dau sentințe – dar eu doar explic cum stau lucrurile. Nu spun că oamenii ar trebui să știe, explic de ce nu știu. E o explicație incompletă, dar e cât de bună am putut să sintetizez eu într-un articol pe blog.

      Nu e o problemă că tehnologia e făcută pentru a vinde mai mult, dar scopul principal nu e „pentru a ajuta oamenii”. Asta nu înseamnă că scopul nu e pentru a ajuta oamenii, ci doar că primează partea materială a lucrurilor. Din nou, o observație, nu o judecată.

      Apple era un exemplu, un exemplu facil, apropos. Din nou, judecățile sunt doar în ochii cititorilor, voi judecați greșit în baza a ce am scris eu, nu eu dau sentințe, cititorii o fac.

  7. “Motivul e, așadar, mai complicat decât pare, oamenii nu sunt idioți.” zici tu.

    Idioti, nu. Limitati si autolimitati insa? Cam da. Sigur, limitarea e data de societatea si de evolutia tehnologiei, dar si de educatie. Crescand in epoca 286/486 (eram mic, dar am avut norocul sa o prind), am invatat ca mereu cand imi lipseste ceva, e mai indicat sa imi fac decat sa cer. Zilele trecute, am rezolvat o problema cu un dual boot pe Windows 10 care afecta niscaiva laptopuri. Le-am spus oamenilor sa-si scrie manual UEFI path-ul de bootare din Windows si sa defineasca acele cateva comenzi ca fiind o partitie speciala. Erau literalmente niste comenzi elementare in BIOS (nu puteai strica nimic, ca daca buseai calea de bootare, BIOS-ul se intorcea la cea veche). Dar mai, da nu putem, dar n-ai un patch, ceva care se aplice automat? Ma bucur ca n-am scris pe forumul Windows, ci am dat mesaje. As fi parut fraier cu metodele mele de mos…

    Problema e ca primind totul de-a gata e imposibil sa nu pui in standyby niste mecanisme naturale de adaptare ale creierului. Durerea e ca traim intr-o epoca unde cu Duolingo poti invata bazele unei limbi si unde ai zeci de soft-uri si cursuri online care te pot invata fundamentele programarii. Ce naiba, chiar joculetul cu iepurasul, pus de Google azi pe post de doodle, iti poate da o idee despre algoritmica (seamana cu App Inventor de la MIT).

    1. Nu am văzut doodle-ul, dar da, așa e, punem în stand-by niște mecanisme naturale de adaptare. Cam asta încercam să spun și eu. Limitarea intervine pentru că nimic nu le cere să își folosească acele mecanisme de a gândi.

      Reglăm un pic așteptările, încercăm să nu mai punem atâta speranță în viitorul glorios, și să recunoaștem că am ajuns la un punct în care avem prea multă informație pentru mintea umană.

    2. Cred ca informatie multa a fost mai mereu, doar ca trebuia cautata. Informatia e incompleta, rapida si frumos ambalata. E ca si cand ai sta intr-o zona unde ai KFC, McDonalds, Taco Bell si Dristor Kebap. Lucrurile par diferite, dar tot carne tocata si procesata mananci, asa ca e normal sa fii satul din start. Mai mult, e greu sa cauti alternative, cand nu stii ca ele exista.

      Acum ne intoarcem iar la profesori: oamenii astia ar trebui sa fie suficient de destepti/buni, incat sa-i invete pe cei mici sa invete, sa caute, sa despice firul in patru, dar…

  8. Cu cât oamenii primesc mai multe informații, mai multă tehnologie care să le simplifice viața, cu atât devin mai retardați nemaiștiind/uitând să facă lucruri elementare. Și cel mai ușor se vede asta când le oferi o soluție și vezi privirea tâmpă și apoi zâmbetul care spune: Oare eu de ce nu m-am gândit la asta?

  9. Cristian Banu: o parte dintre cei din generația 40-50 sunt „renascentiști” și au o cultură generală „pluridisciplinară” fiindcă sunt cei proveniți din clasa muncitoare urbană. Clasa căreia nu îi lipseau din casă letconul și trusa de chei fixe. Obligată să se miște, să acționeze, împrumută, cumpără, fă troc, fură, strânge șuruburi, lucrează ceva pe ascuns să mai scoți un ban. Informează-te, citește, învață meșteșugul, bagă la cap. Învață să vorbești, să te îmbraci și aranjezi, că te ajută în carieră.

    Ori în anii 1990 chestia asta și-a arătat și cealaltă față: dacă te motivează pe lumea asta numai 3 lucruri, banul, mărfurile și cunoștințele tehnice, înseamnă că oriunde nu e vorba de ele nu mai ai nicio barieră morală. Cunoștințe tehnice aveau și clonatorii de carduri în anii 2000, și întinzătorii de rețele de cartier ilegale în 1998.

    Dar, de, lumea nu prea mai ține minte represiunea de după mineriade, 1993-1996. Și nici alergarea stupidă după joburi prost plătite din 2000-2003. Nici proliferarea maneliștilor, de parcă erau niște ciuperci parazite. Și fiindcă nu le mai ține minte, nu realizează nici motivațiile din spatele lor și nici ce voiau deținătorii puterii.

    Zicea unul de la New York Times pe vremea când nu se alesese Trump: ”lumea crede că dacă autoritatea statului ar fi mai puțin agresivă în viața de zi cu zi, s-ar trăi mai bine. Dar mecanismul social nu mai e cel din anii 1950 sau 1960. Autoritatea putea fi mai reținută când țesătura socială era mai strânsă, dar acum lipsa de autoritate ar fi un dezastru.” După nume, tipul care spunea asta nu era imigrant român.

Comentariul tău