Afonia tehnologică a noilor generații

Nu sunt primul care observă că oamenii tineri nu sunt foarte capabili să stăpânească tehnologia care a devenit deja mult prea sofisticată. Și am stat să mă gândesc de ce se întâmplă lucrurile astea.

Când eram în facultate temele de programare pe care le implementam erau destul de simpluțe. Niște structuri de date, unul din cele mai complexe programe era o clonă de Norton Commander pe care majoritatea colegilor au implementat-o cu câteva controale Windows care nu funcționau deloc așa cum funcționa Norton Commander. Majorității colegilor mei nici nu le păsa de cum funcționează Norton Commander, pentru ei problema numărul unu era să își termine temele ca să-și vadă mai departe de „studenție”, orice era aceea.

Când a fost rândul meu să țin laboratoarele și seminariile de Sisteme de Operare, am crezut că studenții sunt pregătiți pentru un pas mult mai îndrăzneț. Am propus trei teme: un scheduler, un alocator de memorie și un filesystem. A patra temă era pentru nota 7, o clonă de Total Commander (nu mai știau ei ce e Norton Commander, o interfață mai bătrână decât studenții mei) făcută în Windows, cu ce unelte învățau la altă materie. Ce mă interesa era corectitudinea manipulării fișierelor pe disc.

Rezultatele au fost dezamăgitoare. O echipă din două studente, nu foarte înzestrate, dar tenace, au reușit o implementare simplistă de filesystem, ca la curs, după ce am petrecut mai mult timp împreună vorbind despre implementare. Mi-a plăcut tenacitatea lor, dar am fost dezamăgit să văd că sunt singurele care chiar au înțeles de ce li se predă materia „Sisteme de operare”.

Restul au venit cu soluții copiate „de pe net” sau cu implementarea pe care au dus-o la mai multe materii (am fost trei materii la care au putut să treacă cu clona aia de Commander). Le-am dat 7 pe linie, cu excepția celor care chiar au făcut ceva deosebit, ceva în plus. Toată lumea a fost șocată. În primul rând pentru că nu am dat zece pe linie((atât de deranjată încât semestrul următor profesorul a venit la mine să-mi spună că trebuie să le dau note mai mari, și m-am enervat, le-am dat zece pe linie, i-am trimis acasă și am respins orice viitoare asociere)), dar mai ales pentru că „temele date au fost grele”. Cu toate că am explicat condițiile încă de la început.

Era primul meu contact cu „tineretul de azi”. De-atunci, de fiecare dată când oamenii mai în vârstă ca mine îmi explicau de tinerii și tehnologia dădeam din cap și nu ziceam nimic, dar știam eu adevărul meu. Am urmărit ce se întâmplă de fapt cu tinerii, și am rămas mult mai sceptic în legătură cu simbioza între om și tehnologie. Cred că am atins un punct de maximum în materie de „cunoaștere a tehnologiei” și acum suntem în continuă descreștere. din punct de vedere al înțelegerii tehnologiei.

Nu mai pricepem ce se întâmplă în dispozitivele pe care le folosim. Suntem niște utilizatori relativ decenți ai tehnologiei, dar generațiile noi nu numai că nu pricep foarte bine de ce tehnologia e construită în felul în care e construită, ci și vor fi din ce în ce mai puțin capabili să o mânuiască. Vorbim de copii care dau click pe cuvânt pe o revistă și se așteaptă să le sară un popup cu explicații. Vorbim despre tineri care se blochează în fața unei uși automate. Vorbim de tineri cu telefonul mobil cu internet în mână care te întreabă cum să ajungă în punctul X, deși au cele mai moderne aplicații de hărți posibile.

O să spuneți că vai, dar îi văd toată ziua butonând! Dar sunt incapabili să mânuiască un sistem cu care au crescut – aplicațiile moderne au fix trei butoane pentru că nu sunt capabili să priceapă mai mult, le e imposibil să facă legături. De curând discutasem despre un job și după ce i-am trimis o adresă unde să scrie și să trimită un CV în limba engleză, am fost întrebat, honest to God, „care CV”. Vorbim de niște deducții logice pe care oameni tineri cu facultate terminată sunt incapabili să le facă.

Și e ciudat să vezi oameni care teoretic sunt la vârful lor de formă intelectuală și fizică (atunci când termină facultatea) incapabili să pună cap la cap niște idei simple, să rezolve probleme simple. În IT ne lăudăm că educăm studenții, dar realitatea e mai complicată: generațiile noi au nevoie de educație constantă pentru că nu pricep foarte repede, uită la fel de repede, sunt incapabili să urmărească niște scopuri pe o perioadă de timp mai lungă (de-asta avem ședințe zilnice de „refocusare”) și sunt incapabili să ia decizii pe termen lung. De strategie nici nu mai e vorba – și pentru cei mai mulți un abecedar ar fi o lectură inspirațională((Am fost tras elegant de mânecă privitor la faptul că nu există cuvântul „inspirațional” în română. Cred că e un cuvânt care ar trebui să existe, deocamdată „inspirator” e insuficient. Dar mulțumesc că îmi permiteți această licență prozaică)). De-asta o să vedeți că majoritatea cărților recomandate de tinerii mileniali sunt inspiraționale, genul ăla de cărți care noi știm că sunt pline de minciuni și clișee, dar pentru ei sunt adevărate ghiduri de trai.

În ceea ce privește tehnologia, însă, motivul pentru care sunt incapabili să o folosească e că deja lucrurile sunt la un nivel mult prea înalt. Ce s-ar întâmpla dacă în clasa I-a în loc de cifre s-ar învăța prima oară algebra superioară? Aia cu grupuri, inele, e o algebră foarte simpluță, dar care are foarte multă utilitate pentru zona matematicilor superioare, și din zona asta ajunge să fie definită mulțimea numerelor naturale, întregi, reale, complexe și altele. Desigur, am spune cu toții că copiii sunt atât de inteligenți încât ei stăpânesc matematică superioară, realitatea fiind că sunt incapabili să numere restul corect de la magazin.

Motivul e, așadar, mai complicat decât pare, oamenii nu sunt idioți. Nivelul la care lucrează uneltele pe care le folosesc ei, însă, e mult prea sofisticat și nu mai are legătură cu lumea lor reală – construiește un univers virtual în care sistemul de valori și priorități e altul. Lumea lor nu mai are un sens, nu mai are o logică, pentru ei câștigă întotdeauna cel care „rupe regulile”, de-asta au ca idoli niște oameni de o moralitate îndoielnică. Oamenii ăștia nu sunt capabili să mânuiască uneltele respective pentru că uneltele respective sunt construite să le strice modul de lucru. Break their experience and keep them captive. Fiecare vrea ca tehnologia să se simtă într-un anume fel, în care au lucrat până atunci. Sunt oameni incapabili să folosească alte produse decât cele de la Apple nu pentru că sunt mai bune, ci pentru că experiența de lucru cu produsele Apple e atât de ruptă de restul universului IT încât învățarea modului de lucru pe acel set de unelte te face incompatibil cu restul universului. Și asta e o strategie de marketing, nu are nimic de-a face cu inteligența. Și da, la fel e pe Android, pe Samsung, pe ce vreți voi. Nimic nu mai seamănă cu altceva (și, o precizare pentru cine nu pricepe, da, ăsta e motivul pentru care produsele Apple sunt primitive, primitivismul ăla limitativ e zona în care utilizatorii lor sunt captivi).

Și vezi de la aplicație la aplicație cum „libertatea de a inova” duce de fapt în confuzie. Nu există un mod intuitiv de a mânui dispozitivele tehnice moderne – avem un ecran tactil, dar cam ăsta e singurul element comun. Fiecare „inovează”, și rupe experiența, pentru că te vrea captiv, sclav acolo. De-asta Facebook este o aplicație de enervat oamenii, că Mark&friends au văzut că asta îi ține pe oameni. De-asta Ligia Pop nu o să dispară de pe Facebook, și profilul ei, deși explică cum menstruația e o boală (serios) de alimentație, se înscrie în Community Guidelines ale Facebook.

Tinerii de acum o să intre într-un malaxor incomprehensibil pentru ei. O să navigheze din ecran în ecran, o să răspundă la stimuli, pentru că învățarea pentru ei nu mai are nicio logică, nicio bază. Învățarea pe care au făcut-o în școală e inutilă pentru ei: nici memorarea, nici deducția logică și nici conexiunile inter-disciplinare nu mai sunt utile pentru ei în noul univers pe care și l-au construit. Pentru ei nu e o problemă de logică să dea share la o discuție despre cum de iPhone X e atât de ieftin, de un articol care condamnă crimele capitalismului și despre bunăstarea în Coreea de Nord. Lucrurile nu mai au nici consecvență nici logică în noua lume. Totul e răsturnat, și li se repetă ad infinitum că lor li se cuvine absolut orice și că nu sunt capabili de nimic. Și e ciudat, nu mai știu ce să creadă, tinerii de azi nu mai au un sistem de valori credibil, bine pus la punct. Tinerii de azi cred în niște lucruri vagi, un fel de „să fie bine ca să nu fie rău”. Economia lor este virtuală, totul este gratuit, nu există necesitate ce nu poate fi acoperită, totul e infinit.

Mai puțin realitatea. Și realitatea e acum identificată ca și capitalismul ăla rău și criminal, pentru că în realitate oamenii trebuie să muncească, să facă lucruri, să facă conexiuni, să producă idei și chestii noi, și e mult prea dificil. E greu să faci ceva. E mult mai simplu să stai în fața ecranului, să te obișnuiești cu aplicații cu trei butoane, și să le apeși într-o succesiune rapidă.

Da, generația curentă a început cu un nivel tehnologic mult prea înalt, și asta e adevărata criză a următorilor 20 de ani. Nu numai că tinerii vor fi depășiți de tehnologie și tehnologia coborâtă la nivelul de idiocrație, dar tinerii vor crește fără o conexiune cu realitatea, și asta va fi dureros. Și-apoi vin roboții și chestia asta îl sperie pe Ovidiu tare de tot.