ANAF și cei 3.28 lei

Capacitatea de a face rău a Internetului e bine cunoscută, dar de fiecare dată uităm, și de fiecare dată ne reamintim ca să uităm din nou zece minute mai târziu. Nu am comentat foarte mult știrile despre ANAF și abuz. Poate pentru că am simțit izul de minciună, deși nu exclud niște mici răfuieli ale agenților de la DGAF.

Așa că nu mă miră să văd că ANAF se plânge acum de intoxicări în presă ba, din contră, începe să prindă mai mult sens. Băieții cu 3 lei și 28 de bani au avut de fapt 1596.7 lei diferență, adică un salariu de spălător de vase cu tot cu taxele incluse. Aia cu bătrânica cu urzicile e un fals ordinar, și oamenii se plâng mai departe de falsuri peste falsuri în presă.

Dar intoxicările alea și-au atins scopul. Pentru că scopul presei nu e să informeze, ci să modeleze opinia publică, iar scopul presei românești de azi e să își susțină sponsorii, să-și susțină Voiculeștii înainte să-i ia cu duba, și singurul mod în care pot să facă asta este să creeze un curent contra normalității și pentru corupție.

Oricum presa nu are probleme în a găsi nebuni capabili să spună că mita este esențială românismului, și fără ea piere ființa națională. Pentru asta există Vasile Ernii generației noastre, ca să ne explice că e nasol să fim corecți și cinstiți.

Bun, deci, ca să fie clar: fazele cu ANAF și 3.28 lei? Intoxicări. Mergem mai departe.