AOTD – Garbage – Garbage (1995)

Albumul de debut al trupei Garbage aduce un rock indie dar melodios, poppy, greu de digerat nu datorită muzicii sau livrării, ci datorită temelor atinse în versuri. Cu teme grele, ceva mai obscure, precum depresia, hedonismul, voyeurismul, perversiunea, și „arta autodistrugerii”, albumul de debut al trupei ar fi putut fi aruncat la groapa de gunoi (see what I did here?) a istoriei. Dar au prins aproape instantaneu sound-ul inovativ, cu o amprentă unică, o combinație ciudată între rock, funk, hip-hop și techno vocea lui Shirley Manson și imaginea ei în ton cu noua generația (aia de oameni care acum sunt „moși” de 40 de ani).

Evident, cumva pică greu la stomac când enumăr temele albumului. Sexualitate, hedonism, teme grele, cumva ascunse într-un sound family friendly (mai ales dacă lumea nu ascultă cu multă atenție versurile). Queer sau Supervixen (titlu inspirat dintr-un film sexploitation din anii ’70) ating niște aspecte deloc lejere dacă stai să le discuți – dar cumva, mesajul e ascuns într-un pachet „family friendly”, înșelător. Pentru mine, „Only happy when it rains” a fost piesa la care m-am îndrăgostit iremediabil de Garbage – o piesă despre cum este să te adâncești voluntar într-o pasă auto-distructivă. Mi se pare aproape imposibil ca adolescent modern să nu te identifici cu sentimentul ăsta. „Only happy when it rains” ar trebui să se asculte obligatoriu în școală.

Garbage e genul de album de la care nu știi ce ai putea scoate. E superb cap-coadă; instrumentalul are un vibe distinctiv, care te face să recunoști trupa instantaneu. Sună familiar, simplist, dar ritmul alert e înșelător. Când asculți a doua, a treia, a zecea oară (hai să fim serioși, e imposibil să nu pui albumul pe repeat) îți dai seama că instrumentalul e incredibil de complex, lucrat, variat. Și vocea lui Manson are un timbru deosebit – un pic din guturalitatea femeilor rock-ului anilor ’80, dar emanând în același timp senzualitate și atitudine – Manson e credibilă și în postura de hot vixen și în postura de adolescentă depresivă. Nu e doar sexualitate pură, nu e doar atracție pură, ți-e aproape imposibil să nu te identifici cu atitudinea ei. Manson nu e doar provocatoare, te face să vrei să i te alături, să te regăsești în atitudinea ei.

Nu degeaba albumul Garbage ajunge de fiecare dată pe listele celor mai bune albume făcute vreodată. Curajos, într-un deceniu care începuse cu Madonna șocând universul pentru că nu îi era frică să abordeze teme sexuale, luptându-se cu preconcepțiile, cu lucrurile de care celorlalți le era extrem de frică să vorbească. Hmm, dacă stau bine să mă gândesc, încă le e frică. Dar Garbage nu alunecă nici în direcția super-ciudaților – nu sunt excesivi în ciudățenia lor, și asta îi face reali, autentici, credibili.

Cum ziceam, e greu să scoți ceva de pe albumul ăsta; o listă de piese bune ar fi fix lista tuturor pieselor de pe album. Le știți pe câteva: „Stupid Girl”, „Only Happy when it Rains” le știți și voi; dar nu știu dacă ați auzit Milk (e superbă) sau „Dog new tricks”. Dar o să pun piesa mea favorită de pe album, că no, e până la urmă postarea mea.


9 Replies to “AOTD – Garbage – Garbage (1995)”

  1. Băra

    Da, rămâne cel mai bun disc Garbage, asta în condițiile în care, după mine, n-au niciun album cu adevărat prost. Bună recomandare! 😀

  2. krossfire

    Ăsta e și genul de album pe care e imposibil să nu-l fi ascultat dacă ai crescut în anii ’90 (la radio era difuzat aproape complet, pe când la tv totul stătea în videoclipuri).

  3. Băra

    Nu subestima niciodată ignoranța celor mulți. 🙂
    BTW, Dorin, ai uitat de „Vow”, dacă nu mă înșală memoria, primul lor videoclip. Foarte bună piesa! Oricum, să nu uităm
    și că Butch Vig este mastermind-ul Garbage.

  4. krossfire

    Ca veni vorba, eu habar n-aveam ca cei de la Garbage inca mai canta. Aveam senzatia ca n-au iesit din pauza lor prelungita sau ca au facut-o doar pentru concerte, ca multe alte trupe 🙁 (Aparent au facut-o in 2011 si n-a fost chiar rau ce au scos de-atunci, desi nu la nivelul perioadei de aur).

  5. Dorin Lazăr

    😀 Și Vow e bună, dar nu e favorita mea. Garbage e într-adevăr discul lor cel mai bun, dar din primele două albume faci un Best of dublu-album 😀

    Sunt relativ activi, dar m-am uitat la ceva interviuri, oamenii s-au desprins de casa de discuri și, surprinzător sau nu, asta le-a cam tăiat din expunere. Și pe mine mă miră că nu sunt mai ascultați chiar și acum – mă uit la clipurile lor și nu prea au multe vizualizări pe YT, de exemplu.

  6. Băra

    Măi, știam că mai sunt activi, chiar ascultasem pe avion acum câțiva ani discul din 2012 și-l găsisem destul de bun, însă habar n-aveam că au scos un album și-n 2016. Ignorance is bliss, dar am rezolvat numaidecât scăparea. 😛

  7. Al

    Exceptional album. Urmatorul lor album lansant (Version 2.0) este cel putin la fel de bun. I’m vazut live in 2012 si pot spune ca inca sunt in forma excelenta.

  8. Al

    @Băra: “Butch Vig este mastermind-ul Garbage.”

    Cati stiu ca Vig a produs si celebrul Nevermind al Nirvanei, practic cel mai faimos album din anii ’90? A mai produs si Siamese Dream de Smashing Pumpkins, Dirty de Sonic Youth, Wasting Light de Foo Fighters, 21st Century Breakdown de Greed Day si multe altele.

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.