AOTD – B.U.G. Mafia – De cartier (1998)

Anii ’90 sunt o perioadă foarte gri din viața poporului român – e acea decadă sumbră în care Iliescu chema minerii, în care HiQ făceau hip-hop și se băteau (la propriu) cu Cassanova pentru supremație în Brașov. Hip-hop-ul românesc era, așadar, într-o stare comică – în București BUG Mafia cântau despre raiduri cu împușcături și droguri tari, deși tot ce reușeau era să pară niște tocilari care repetă niște versuri inspirate după chestiile care se făceau în hip-hop pe-afară.

„De cartier” a fost, din punctul meu de vedere, primul album de hip-hop românesc care e „pe bune”. În care simți că Uzzi, Caddy și Tataee ar putea fi băieții din cartier care te iau la bătaie – e primul album în care oamenii își iau în serios versurile și condiția. E primul album în care se simte un parfum de credibilitate. Mafia începuse să aibă contact cu succesul, au episodul de la Turnu-Severin unde un concert le-a fost oprit de poliție, încep să circule ceva mai mult, să vadă mai multe lucruri, încep să prindă experiență de viață, să înțeleagă mai multe. Cu instrumentale mai bine lucrate, cu mai mult accent pe lucrurile reale, care se întâmplau în jurul lor, reușesc să livreze piese precum „N-ai fost acolo” sau „Când te lovești de realitate”, în care se conturează mult mai bine portretul „băiețașului de cartier” – violent, agresiv.

Livrarea din „Când te lovești de realitate”, lentă, apăsată, grea, cu instrumentalul ăla sumbru, apăsător, a fost în sfârșit ceva ce am fost capabil să recunosc și cu care să mă identific. Nu neapărat că „trăiesc pentru bani, pentru bani am să mor” – dar când vezi băieții cu care jucai fotbal pe terenul de la grădiniță vizitând penitenciarul de vreo câteva ori începi să înțelegi atitudinea. Dacă până atunci erau niște copii care se jucau cu cuvintele obscene, cu „Când te lovești de realitate” Mafia își dă majoratul.

Instrumentalele sunt mult mai bine lucrate – acolo se vede că mafioții au investit deștept în ore în studio și sunetiști de calitate. „De cartier” a redefinit felul în care se face hip-hop în România – instrumentale clare, curate, simple, înregistrări de calitate. Colaborările cu Cătălina Toma fac diferența – Mafia produce piese pentru publicul de radio, publicul de muzică pop care dorea ceva mai serios decât „Inima mă doare”. De-asta „De cartier” mi se pare primul album serios de hip-hop din România.

Dacă tot e să recomand o piesă de pe album, hai să fie Limbaj de Cartier, cu Puya și Tenny-E – yeah, așa își zicea Cheloo atunci. Mi-e neclar dacă e mai bine sau mai rău decât Mr. Juice (Uzzi Caddy Juice Gyeah fără sentimente!)


2 Replies to “AOTD – B.U.G. Mafia – De cartier (1998)”

  1. jollyca

    Ce ma face sa rad acum este ca Pantelimonul din anii ’90 arata mai bine decat Pantelimonul de azi :))

  2. Dorin Lazăr

    Eu trăiam cu impresia că Pantelimonul este totuși o zonă rezidențială chiar decentă, nu mi s-a părut deloc periculos când l-am vizitat recent, dar poate nu mă uit eu suficient de atent după blogurile gri.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.