AOTD: The Mars Volta – Deloused in the comatorium (2003)

Am auzit de „The Mars Volta” după o încercare nereușită de agățat în Piața Sfatului, prin 2004. Îl așteptam pe Sergiu și am intrat în vorbă cu o domnișoară care nu avea absolut niciun chef să dialogheze cu mine sau cu oricine altcineva. Asculta The Mars Volta, și inițial am crezut că face mișto de mine, că nu există trupa asta.

Trupa, însă, există, și după ce mi-a dat să ascult „Televators”, am decis să ascult întreg albumul (singurul album de studio al The Mars Volta la acea oră). Televators e o piesă care sună a baladă rock acustică, ceva foarte simplu, plăcut urechii, mai ales dacă nu ai idee despre ce e vorba. Albumul, însă, e o cu totul altă poveste, și probabil aș fi închis povestea cu Mars Volta dacă nu m-ar fi intrigat, totuși, chitara bas de pe „Cicatriz ESP”. Și m-am prins mai târziu și de ce – pe Cicatriz ESP, la chitara bas cântă Flea (da, cel de la Red Hot Chilli Peppers).

Și m-am gândit că trebuie să fie ceva un pic diferit dacă Flea s-a decis să contribuie pe albumul unor debutanți. Și am început să caut un pic mai multe despre Deloused.

În primul rând, Deloused in the comatorium e un album-concept pe care nu știu cât de mult sens are să-l asculți pe sărite pentru că nu se leagă lucrurile ca ritm. Sigur, poți lua la ascultat piesele individual, și în cele din urmă o să asculți de zece ori pe repeat Cicatriz, de exemplu, dar întreaga poveste are un ritm deosebit care dă un context mai larg. Albumul spune povestea lui Cerpin Taxt, un om care intră în comă după ce face supradoză cu un amestec de morfină și otravă de șoareci, și e bazată pe o povestire scurtă scrisă de vocalistul trupei, Cedric Bixler-Zavala, la rândul ei inspirată dintr-o încercare de suicid a prietenului său, Julio Venegas.

Tema e un pic brutală, dar pentru mine (un om cu gusturi simple și fără excese majore, genul care se duce la Amsterdam pentru brânzeturile olandeze) muzica e singurul mod în care pot intra în contact cu lumea drogurilor și a genului ăsta de excese. Pentru mine Deloused a fost o oportunitate de a explora o zonă care mi-e altfel inaccesibilă, pentru a înțelege mai bine un fenomen cu care nu am altă legătură.

Piesele rezistă totuși și individual – Eriatarka, Cicatriz ESP (unde ESP e „Ectopic Shapeshifting Penance-propulsion”, nu banalul „Extrasensory Perception”), Televators sau Inertiatic sunt piese care merg ascultate și individual. Dacă ar fi să recomand o singură piesă de-aici, asta ar fi Cicatriz, unde puteți să ascultați și basul lui Flea, și o să înțelegeți de ce mi-a atras atenția atât de tare. În diverse variante albumul e încheiat cu „Ambuletz”, o piesă care schimbă finalul albumului, și prefer varianta originală, finalul cu „Take the Veil Cerpin Taxt”.

Referințe:

4 Replies to “AOTD: The Mars Volta – Deloused in the comatorium (2003)”

  1. Cate mistouri am facut eu de trupa si de numele lor de piese cand s-au lansat :)) (Atunci scriam recenzii si pentru altii, mai ales ca prin liceu nu era atat de comun sa citesti si sa scrii texte despre trupe de rock obscure)

  2. Eu am crezut că tipa aia face mișto de mine, cu Televators, și cu Mars Volta – am pus-o să scrie numele pe o foaie de hârtie. Și am zis meh tot sărind din piesă în piesă după 10 secunde până m-am lovit de basul de la Cicatriz. And I was sold. Eh, era vremea când ascultam muzică luată de pe audiogalaxy, parcă. Uof, ce vremuri. 😀

Comentariul tău