AOTD – Mísia – Paixões Diagonais (1999)

De Mísia nu știam absolut nimic până nu am mers la un concert ținut la Teatrul Dramatic din Brașov. Și e un pic ciudat când mergi la un concert și habar nu ai de ce cântă artistul respectiv – dar nu era deloc neobișnuit într-o epocă pre-Youtube.

Biletul era șocant de scump pentru un eveniment organizat în Brașov (vreo 7-800.000 de lei, și cu banii ăia făceai multe). Am mers, totuși, mânat de curiozitate, și nu am fost dezamăgit. A fost o lecție excelentă despre Fado, despre ce înseamnă muzică cântată live, dar a fost și unul din primele concerte la care am simțit o reală apropiere între artist și public – inițial ne-a întrebat dacă vrea să vorbească cu noi în engleză sau franceză, ca să aleagă franceză că suntem țară latină, ce atâta engleză? A fost simpatică, și a urmat un dialog interesant între mai multe cântece Fado. Mi-a plăcut că la sfârșit, știind foarte bine că Fado-ul nu e un gen de „simțit bine” a cântat și ceva un pic mai vesel, ca să ne trimită acasă într-o stare mai bună.

Nu vă temeți că nu înțelegeți versurile cântecelor de pe Paixões Diagonais, pentru că trebuie să le simțiți mai mult. E genul ăla de muzică din care curge sentimentul, și știi foarte clar ce vrea să zică chiar dacă nu înțelegi cuvintele. Nu e departe de tânguirile de prin Regat de pe la noi, desigur, mult mai șlefuite, curajos cântate. Albumul se găsește pe Google Play Music, și vă recomand să-l ascultați chiar dacă nu înțelegeți versurile. Un exemplu bun e chiar piesa titlu a albumului:

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.