AOTD – Placebo – Meds (2006)

Cred că cel mai bun album al celor de la Placebo e acest Meds, apărut în 2006. Al cincilea album al celor de la Placebo, a apărut în momentul în care nimeni nu mai credea că Placebo poate scoate ceva bun chiar dacă își doreau. Molko scosese o piesă de club cu Timo Maas cu un an înainte, în 2004 Placebo avusese un „Best Of”, și toată lumea aștepta o carieră solo de la Molko.

În contextul ăsta vine Meds – o reîntoarcere la rădăcini, Placebo cântând Placebo, dar fiind un pic mai puțin convingători decât pe albumele anterioare. De ce mă atrage Meds mai mult decât celelalte albume? Cred că piesa titlu a albumului în care apare și Alison Mosshart (The Kills), dar și atmosfera care emană din toate piesele – tinerii „edgy” se maturizează, se anesteziază, își pierd energia, sunt mai meditativi și mai introspectivi. Revolta, ca în „Let’s follow the cops back home”, nu se concretizează, ci doar e enunțată, adusă în discuție.  Cred că e exemplul perfect de „ce se întâmplă cu copiii emo când cresc mari și rămân emo”. Pentru mine în 2006, albumul ăsta a picat perfect – și sunt sigur că e vorba și de temporizare mai mult decât orice.

Piesa mea favorită de aici e „Post Blue” – e piesa care mă face mereu să cânt cu Molko, cel puțin în capul meu dacă nu încep să lălăi cu accent versurile, cât le știu. Dar „Blind”, „Meds”, „Infra-Red”, „Song to say goodbye” sau „Follow the cops back home”, piesa pe care o am în cap de pe 10 august încoace, sunt și ele piese memorabile, „classic Placebo”. Cum spuneam, cel mai „Placebo” album dintre toate, albumul de emo bătrân. Albumul se găsește pe Google Play Music, și piesa mea favorită, mai jos.