AOTD – Tupac Shakur – All eyez on me (1996)

Primul articol pe care l-am scris vreodată a fost pentru revista liceului. Era numărul doi al revistei, și în primul număr apăruse un articol-pledoarie pentru muzica rock, în care autorul se lăuda cu lucrurile cu care se laudă de obicei oamenii care ascultă rock, puritate morală și intelectuală și dreptul de a nu se spăla cu săptămânile (cred. Chiar nu mai știu ce scria în articolul ăla). Așa că în numărul al doilea am simțit nevoia de a scrie un articol-răspuns. „Rap-lica” îi zicea. Plin cu naivități specifice vârstei și argumente gen „muzica mea e mai mișto ca a ta pentru că așa zic eu”, Rap-lica mi-a dus renumele de fan de rap.

Așa că în momentul în care un coleg de liceu a făcut rost de varianta scurtă a lui „All Eyez on Me”, mi-a arătat și mie discul, și imediat i-am adus două casete să mi-l înregistreze, casete pe care apoi le-am tocit ascultându-le. Cum spusesem anterior, ascultasem foarte mult hip-hop west coast, dar Tupac1)Rămânem la Tupac. 2Pac a fost scrierea folosită pentru acest album, următorul e semnat Makaveli, dar prefer scrierea normală a numelui omului, inspirat, dealtfel, de o mișcare marxistă. Dar nu am chef să analizez adânc gusturile lui Afeni Shakur mi se părea că duce lucrurile la un alt nivel.

„California Love” e piesa pe care toată lumea o știe de pe acest album. Cu un videoclip inspirat din Mad Max, cu Dre și Tupac cântând în mijlocul unui dom în mijlocul deșertului, videoclipul original și partea a doua au intrat în heavy-rotation pe MTv pe vremea când MTv-ul chiar conta. Gangsta melodic, cu atitudine și duritate dar și cu o parte „soft”. Dre, Tupac și Snoop Dogg erau băieții cool din hip-hop.

Mie mi-a plăcut flow-ul lui Pac. Livrat fără efort, stilul lui sincopat, deloc perfect, dar care suna natural, instrumentalul superb lucrat și produs de Dre. „All eyez on me” a fost albumul pe care l-am ascultat pe repeat în toată adolescența mea și apoi în timpul facultății. „So many battlefield scars while driving in plush cars” e introducerea perfectă pentru un album complex. Da, poate că, așa cum comenta cineva la o postare cam veche, e prea despre „dușmani”, și „ce tare sunt eu”. E oarecum natural – scos din închisoare de Suge Knight pentru a se alătura Death Row records, omul a ieșit din închisoare cu gândul să facă muzică, și a înregistrat piesă după piesă – multe cu prietenii lui de pe coasta de est în minte, oameni care l-au uitat în închisoare.

De-aici ura, de-aici agresivitatea, de-aici paranoia că Smalls și Combs (Notorious BIG și Puff Daddy) au pus la cale primul incident în care Tupac a fost împușcat. Poate o neînțelegere, poate o urmă de adevăr; un Tupac scandalagiu nu putea să nu spună ce gândește. Pe All Eyez on Me, dar și mai târziu pe The 7 day theory Tupac dă drumul energiei și spune tot ce are de zis.

Asta este ce am împrumutat de la Tupac. Să spun ce gândesc fără să-mi fie teamă. „Only God can judge me” cum spune versul. În vremea aia începusem ca un copil timid într-un cartier muncitoresc, cu mulți prieteni din copilărie strângând primele condamnări. All eyez on me a fost singura muzică ce m-a făcut să rezonez – și în versurile lui Pac mi-am găsit și eu forța de a mă uita fără teamă în ochii băieților care ne așteptau cu cuțitul dimineața în drumul spre liceu, ca să ne ia banii de mâncare. Sunt lucruri despre care nu poți să vorbești cu cei din jur – și pentru care trebuie să-ți găsești singur forța să treci peste.

Da, mi-a fost mult mai ușor să mă identific cu un tânăr negru din State decât cu orice alt artist de pe-aici. Chiar dacă nu se trăgea cu automatul în mine, m-am regăsit în versurile lui Tupac, care merge dincolo de un simplu „yo’s cel mai bun y’all!”. Omul reușește să îți deseneze o atmosferă deosebită, să-ți construiască un context, și să-ți pună pe casetă acea „fight music” de care vorbea Eminem câțiva ani mai târziu. Tupac va rămâne pentru mine un pas în educație – ceva ce nu puteau să-mi predea la școală.

De ascultat? Nu știu, tot albumul, cap-coadă. All eyez on me face istorie în hip-hop – vândut în 550.000 de exemplare în prima săptămână, vândut în 5 milioane de exemplare până prin 2011; e unul din motivele pentru care Tupac a fost chiar și zece ani după moarte cel mai bine vândut artist hip-hop. În ciuda faptului că e un dublu album are destul de puține fillere, și, cel mai fain, nu are interludes așa cum e moda în mai toate albumele hip-hop. Ambitionz az a Ridah, Skandalouz, Got my mind made up, How do you want it (unul din cele mai bune party-songs), 2 of Amerikaz most wanted. California Love, Heartz of men, Tradin’ war stories, I ain’t mad at cha (o altă piesă pe care o știe toată lumea, la fel ca și California Love) Holla at me, All eyez on me și desigur, piesa mea favorită. Only God can judge me, un „Doar Dumnezeu poate să mă judece” cântat nu ca prohodul, cum ar aborda tema orice alt artist. O piesă citabilă cap-coadă, în care îți dai seama că nu ai în față un teribilist, ci un om cu o dramă complexă și cu ceva de spus. Printre altele, ceva ce încă ne chinuim să învățăm: „Recollect your thoughts, don’t get caught up in the mix / ‘Cause the media is full of dirty tricks”.

NOTES   [ + ]

1. Rămânem la Tupac. 2Pac a fost scrierea folosită pentru acest album, următorul e semnat Makaveli, dar prefer scrierea normală a numelui omului, inspirat, dealtfel, de o mișcare marxistă. Dar nu am chef să analizez adânc gusturile lui Afeni Shakur

3 Replies to “AOTD – Tupac Shakur – All eyez on me (1996)”

  1. krossfire

    “Da, mi-a fost mult mai ușor să mă identific cu un tânăr negru din State decât cu orice alt artist de pe-aici. ” – Hai, mai, in 1996 aveai atatea versuri despre Pantelimon cu care te puteai identifica 😛

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.