Cum a arătat pentru mine Bookfest 2015

Nu sunt mare fan de carte fizică – parcă am pomenit de vreo câteva ori pe blog că de când am luat Kindle-ul prefer cartea electronică. Mult mai ușor de transportat, chiar dacă nu are aceeași calitate de obiect colectabil.

Așa că nu am mers cu așteptări mari la Bookfest, probabil și pentru că participările mele anterioare s-au soldat cu zero cărți cumpărate. Mă așteptam să intru acolo și să plec cu mâinile în buzunar. Din fericire nu a fost cazul.

În primul rând pentru că am dat peste niște cărți pe care mi le doream de multă vreme, în al doilea rând pentru că am asistat la lansarea cărților lui Sergiu Someșan (URSSA și Vampirul de pe Strada Sforii) și în al treilea rând pentru că am văzut niște cărți superbe care au zis că trebuie să le am. Iar prețurile au fost și ele pe măsură.

O chestie absolut amuzantă de la Bookfest au fost scriitorii și notabilitățile românești la microfon. Îți dai seama că sunt niște oameni care parcă trăiesc pentru momentul acela în care vor ajunge la microfon să se-audă vorbind și, odată ajunși acolo, încep să facă niște paralele fantasmagorice cu un vocabular neapărat complicat în mod inutil. Oameni care parcă trăiesc o satisfacție deosebită în a-și chinui publicul cu niște referințe absconse. Valahus Pomposus, cum se numește specia asta, se simte extraordinar la astfel de târguri, fără să-și dea seama că publicul lui sunt alți scriitori care, ca și el, vor urca în aceeași zi la microfon să își inunde confrații cu un discurs lipsit de suflet și inutil. E tragic, mai ales când cărțile lor sunt vândute numai la târguri, pentru că subiectele sunt adesea prea de nișă și în niciun caz pentru publicul larg.

Dacă vrei să știi de ce nu citesc românii trebuie doar să asculți discursurile scriitorilor și a celor implicați. Oamenii nu vor să citească chestiuni adânci și nu vor să facă paralele cu 5 secole de scriitură, ei au nevoie de texte plăcute la lectură și care să le ofere acel moment de relaxare necesar după o săptămână grea. De-asta, e imposibil să nu apreciez Vampirul lui Sergiu Someșan – am citit jumătate de carte într-o oră și jumătate pe drumul înapoi înspre Brașov

Ce e tragic e că uneori scriitorii chiar cred că au făcut ceva monumental. Și poate că au făcut, dar lasă-i, mă, pe cititori să aprecieze asta, că lauda de sine sună a disperare când îl bagi pe Shakespeare și Casa Regala a României în aceeași frază.

Cele mai faine lucruri pe care le poți lua de la un astfel de târg sunt, probabil, albumele și atlasurile – am văzut foarte multe și câteva reduceri chiar bune la ele. Era acolo și albumul foto al lui Eugen, și mai erau niște chestii mișto care meritau. Dar ce m-a mirat a fost inexistența completă a comic book-urilor. Și mi se pare un pic trist, singurul stand care avea comics era cel de la Adevărul, de unde mă gândeam să îmi iau toată colecția Rahan. Numai că, surpriză (și, din fericire, sinceritate) “le avem pe toate 56 cu excepția numărului 4”. “Erm”, întreb, “și ce fac eu cu colecția dacă nu sunt toate numerele?” “Păi găsiți numărul la librăria de la Magheru, sau online”. Am dat din umeri neconvins și am plecat mai departe.

Greșeala lor e dublă. În primul rând, că se așteaptă ca cineva să cumpere stocul pe care ei nu au reușit să îl vândă, dar e dispus să cumpere colecții incomplete cu gândul că “o să completez din online” – nu mersi, cumpăram online dacă așa vroiam să stea lucrurile. În al doilea rând că nu au re-editat cele 56 de numere în, să zicem, 7 volume și să le vândă ca și cărți. Dar da, o să-mi ziceți, producția de carte în România are un spațiu de profit foarte mic. Așa o fi, dar nu vinzi o colecție de comics în 56 de fascicole deodată, pentru că sunt un coșmar logistic. Cum le transport ca un participant la un târg? Cum le țin în bibliotecă?

Mi se pare că editurile încă se mai așteaptă ca oamenii să îi caute, nerealizând că treaba asta s-a schimbat în ultimii ani. Oamenii nu mai au genul ăla de atenție și dorință, și chiar dacă ai o comunitate mică de oameni entuziaști în legătură cu cărțile, banii lor nu sunt infiniți, și singurul mod în care te poți extinde e să te întorci către cei care acum nu cumpără carte și să le vinzi ceva. Dar uneori pare că nimeni nu vinde către altceva decât o piață care pe zi ce trece se micșorează, pentru că oamenii s-au săturat de vorbă goală, de texte plictisitoare sau de tineri scriitori la 70 de ani care publică poezii de calibrul celor pe care le scriam în clasa a III-a.

Bookfest, o zi înainte de start

Bookfest, o zi înainte de start

Comments

Cum a arătat pentru mine Bookfest 2015 — 7 Comments

  1. Piata romaneasca de carte e in scadere pentru ca:
    – cei tineri care citeau pe rupte (gen zi-si-noapte, nu lasai cartea din mina pina ce n-o terminai) in mare majoritate au plecat, deci nu mai sint cititori;
    – cei batrini care citeau n-au nici-un chef sa citeasca chestii noi, cel mult recitesc chestii vechi;
    – scoala, educatia in Romania e in continua scadere iar cei din facultati acum nu mai au obiceiul de acu’ 25 de ani de a citi pe nerasuflate;
    – sint multe alte alternative mass-media, cartile au devenit o nisa. Si exista un drog puternic in Romania care se cheama TV – e practic non-stop, e “free”, e cu ‘alternative’ (multe canale) si e lejer/usor de digerat (birfa, hahaiala, lalaiala, nu te pune sa simti, sa gindesti).

    • 1) s-au dus dincolo unde citesc la fel de puțin 😉
      2) nu pot să te contrazic, dar de câte ori poți să recitești “Omagiu” de Nicolae Ceaușescu?
      3) nu cred că e asta, oamenii de la facultăți încă mai citesc enorm, poate cu excepția notabilă a facultăților tehnice.
      4) #nudoarînRomânia

  2. DanC: Alea sunt doar cateva motive, dar nu formeaza grosul problemei. Sunt ceva mai multe probleme pentru care “in Romania nu se citeste” (cateva mi-au fost relevate intr-o discutie recenta de catre oameni din profesie).

    1.Lant foarte prost de productie-distributie-promovare, lant format imediat dupa Revolutie. Asta face ca un tiraj de 1-2000 de bucati sa fie considerat “mare”.
    2.Editurile romanesti nu stiu sa VANDA cartea, cu atat mai putin sa o promoveze.
    3.In mod paradoxal, in Romania citesc oamenii care nu au alte alternative de divertisment (exceptand hipsterii, dar ei nu prea citesc, ci doar cumpara carti). Daca cititul este decisiv in primii ani de tinerete, dupa o anumita varsta trebuie sa diversifici putin peisajul si sa iesi din bula aia elitista a “cititorului inrait”. Elitismul general asociat cartii nu face bine niciunei tabere…
    4.Profesorii si cei care ar trebui sa inspire pasiunea pentru carti au un univers foarte stramt. Vrei sa faci un pusti de clasa a sasea sa indrageasca cititul, unul cu parinti nu tocmai informati si fara prea multa tangenta cu zona lecturii? Pune-i o revista de benzi desenate HAC! in mana, nu pe Eminescu (eventual alaturi de reprosuri ca nu “apreciaza clasicii”). Britanicii citesc in general si il respecta pe Shakespeare, dar britanicii nu-l prea citesc pe Shakespeare si asta dintr-un motiv bun (culmea, “bardul” e destul actual si acum, dar tot greu de abordat e).