Argument contra homeschooling în România

Discuția pe care am pornit-o în jurul homeschooling-ului a stârnit ceva reacții adverse, și mi-a reamintit un lucru pe care îl uitasem: singurii care pot strica o idee bună sunt fanii sau implementatorii acelei idei. Asta, la pachet cu o altă idee: cel mai mare pericol pentru un copil poate fi părintele lui. 

Și sunt nenumărate cazuri în care singurul lucru care îi ține în loc pe copii este obtuzitatea părinților. Știu nenumărate cazuri: învățând la o școală de cartier am fost coleg cu copii problemă. Au fost niște vremuri în care am făcut „excursii cu clasa” la elevi problemă, o idee experimentală de coerciție, care nu a funcționat nici măcar pe vremea comuniștilor (treaba se întâmpla în ’89).

Realitatea e că, homeschooling sau nu, copilul e constant supus celui mai mare pericol pentru sănătatea lui mintală. Părinții. Probabil ar fi interesantă o statistică cu câte traume mentale sunt provocate de părinți și câte de mediul școlar. O să vedem, cred eu, că cele provocate de părinți sunt mai multe, mai adânci și mai periculoase.

Am dat argumentul cu elevii care nu primesc suficientă atenție – e complet adevărat. 2 minute pe oră din partea unui profesor e mult prea puțin. De aceea elevii concurează pentru atenția și simpatia profesorului, și cei care o și au („teacher’s pet”) sunt constant ținta presiunii de grup, uneori presiuni de natură violentă. Asta nu înseamnă că elevul trebuie retras din școală doar pentru că atrage prea mult simpatia profesorului.

Școala ca și comunitate este un loc bun învățatului. Discutam că oamenii protestează contra homeschooling-ului în timp ce la radio rulează zglobii reclame pentru soluții contra păduchilor. Da, corect, poate un lucru pe care trebuie să îl învețe copilul tău e că colegii de la școală sunt niște păduchioși. Că există diferențe sociale, că unii oameni se integrează și alții nu. Cum spunea cineva, cel mai bun mod de a învăța biologie e să mergi la grădina zoologică și la grădina botanică – cel mai bun mod de a înțelege în ce societate trăiești e să mergi la școală.

Da, nu o să învețe foarte mult de la profesori și o să trebuiască să compenseze acasă. Da, profesorii sunt slab pregătiți, mai puțin de jumătate trec de definitivat. Poate asta e o ocazie bună să le demonstreze profesorilor că poate învăța mai bine decât îi predau ei. Și școala (mai ales cea generală, dar și liceul) e ușoară, serios. Eu am depus mereu efort minim pentru a obține rezultate decente (9-10 în generală, 8-9 în liceu, 8 în facultate). În plus, nicăieri nu scrii mai bine eseuri filosofice decât în timpul unei ore de geografie când proful îți dictează un text plictisitor despre ce se produce la Vârlovățul de Sus.

Dacă e un loc unde am învățat să mă lupt cu autoritatea, acel loc a fost școala. Și dincolo de asta, am învățat că sunt norocos, că am părinți faini și că asta mă face unul dintre cei puțini. Da, ai mei ar fi făcut o treabă mai bună în a mă educa, dar ei sunt exemplu rar. Și într-adevăr, homeschooling-ul ar fi o chestie care ar funcționa destul de rar, și doar cu părinți dedicați chiar și ideii că copiii lor ar putea să fie ceva diferit de ei. Uitându-mă în jurul meu, realizez că treaba asta nu se va întâmpla în veci la scară largă.

Eu știu un singur lucru: prefer să existe opțiunea. Sigur, oamenii au urlat la idee, presupunând că homeschooling-ul ar deveni obligatoriu, dovedindu-se incapabili să înțeleagă o idee simplă -> deci să se integreze în societate și deci incapabili să crească niște copii. Așa că e mai bine ca opțiunea implicită să fie școala normală. Înainte de a accepta copilul în sistem de homeschooling, ar trebui intervievați părinții:

„Care credeți că e legătura între obligativitatea vaccinării și oculta mondială?”

„Cine dorește răul României și de ce?”

„Până unde ajung tunelurile dacice?” cu răspunsuri posibile: Turcia, Scoția, Atlantida, toate cele de mai sus.

Da, mulți părinți sunt incapabili să se crească pe sine, cum ar putea fi lăsați să își crească copiii fără sprijin?

Da, dar până atunci, ar fi bine ca voi, oamenii care urlați la cei care doresc homeschooling, să puneți mâna și să reparați sistemul de învățământ. Încă mai mult de jumătate din cadre nu își iau examenul de titularizare – cu alte cuvinte nu sunt capabili să ia notă cât de cât acceptabilă la materia pe care o predau.

Și tocmai închei articolul când am citit o știre criminală. Epidemie de rujeolă în România. Mulțumim, Olivia Steer. Mulțumim, Andi Moisescu.

kitty-cant-believe-what-its-seeing-covers-its-mouth-with-its-tiny-paw


Comments

Argument contra homeschooling în România — 5 Comments

  1. sunt convins ca aia care promoveaza ideea de homeschooling sunt si raw vegani & shit.
    fiecare e liber sa faca cum vrea, e stapan pe propria educatie, sanatate s.a.m.d.
    knock yourself out!

  2. La un moment dat vine unul care se autodenumea expert în supravieţuire de la SPP şi spune: “dacă i-ai lăsa pe amândoi în pădure, probabil un cioban ar ieşi mai bine decât un profesor universitar”. La prima vedere nu era tcomai adevărat, fiindcă un număr semnificativ dintre asistenţi şi preparatori sunt alpinişti sau drumeţi montani experimentaţi şi destul de mulţi dintre profii bătrâni sunt vânători.

    Tipul voia să spună altceva, dar se descurca mai slab cu limba română: oamenii de la ţară, care au fost crescuţi cu băţul, au dobândit încă din copilărie obiceiul de a fi foarte prudenţi. Le-a intrat în sânge. Nu te baţi cu unul de 2 ori cât tine decât dacă e o problemă de viaţă şi de moarte, nu mănânci fructe necoapte, nu bei apă din bălţi, nu îţi bagi nasul unde nu trebuie.

    Sau, cum spunea proverbul, se îneacă oamenii care ştiu să înoate, nu cei care nu ştiu. Cei care nu ştiu, nu intră în apă.

    Jungla păduchioşilor cu uniformă, ghiozdan şi caiet e una din metodele de spălare a creierului care să te deprindă cu un mod de viaţă restrictiv, limitativ. Chiar dacă un şcolar încalcă toate regulile posibile, fiindcă aşa face un copil, înainte de a le încălca ştie că există nişte reguli. Şi că e nevoie de o strategie pentru a le încălca şi a scăpa nepedepsit.

  3. Ce mă enervează cel mai mult la toată chestia asta este toată “dezbaterea” care s-a iscat pentru că ăia 2 nu puteau ține pentru ei. Ce sens ar avea să-ți ții copilul acasă și să nu scrii pe blog despre asta. Și acum toată lumea dezbate avantajele homeschooling-ului, ceea ce e la fel de util cu a dezbate avantajele unui avion privat. Că ia uite, transportul în comun e nașpa, e trafic, mai bine zbori frumos cu avionul tău, comfortabil, nu te deranjează nimeni, etc.

    Pentru că totuși, homeschooling-ul e o super-super excepție. Câți își permit așa ceva? Dacă tăiem părinții care dintr-un motiv sau altul nu ar fi capabili să joace roluri de profesor, tăiem pe cei care n-au bani, tăiem pe cei care au bani dar n-au timp, pentru că tre să fie undeva la un job full time pentru banii ăia, cu ce mai rămânem? 10 familii sau ceva? Să facă ei homeschooling cât vor.

Comentariul tău