Aroganța Apple, o explicație

Săptămâna trecută am primit un e-mail de la Apple care mă anunța că o să dea jos toate podcasturile care au numărul episodului în titlu (printre altele) pentru că este metadata de calitate scăzută, și deci nu mă pot ridica la standardele platformei iTunes.

Și nu poți să nu stai să te întrebi „care e problema?”. Apple introduce un nou sistem de metadata după care să organizeze conținutul și cei care nu se execută instantaneu sunt amenințați că sunt dați afară de pe platforma lor. Teoretic, acest lucru e un lucru foarte rău – iTunes este aplicația implicită pentru ascultat podcasturi pe iPhone, iar utilizatorii iPhone sunt, în general, îndoctrinați să nu își caute alternative pentru că „sunt proaste”; un utilizator tipic, în mintea celor de la Apple, preferă să nu mai urmărească programul tău decât să schimbe aplicația de ascultat podcasturi.

Cumva, poziția din piață le permite lucrul ăsta. iTunes este un punct de referință pentru podcasteri chiar dacă nu sunt ascultați pe iTunes – magazinul iTunes de podcasturi e locul unde îți trimiți oamenii, și toate aplicațiile știu să importe feed-ul din iTunes; prezența ta în iTunes, inclusiv rating-urile din iTunes îți dau credibilitate. Lucrul acesta nu s-a întâmplat peste noapte – a existat un moment în timp în care doar Apple s-a implicat să dea o mână de ajutor producătorilor de conținut audio, și poziția lor de dominație nu e întâmplătoare.

Dar acum sunt pe cai mari, și partea asta cu podcasturile nu produce în mod direct. Apple nu poate să-și pună reclame peste podcasturi, nu există o monetizare facilă a podcasturilor, și pentru că lucrurile încep să se cam termine în materie de dispozitive mobile, Apple se uită la cum poate să-și întărească poziția curentă fără să mai inoveze, că nu mai are de la cine să fure idei.

Și cu podcasturile, având poziție dominantă, vor să devină exclusiviști. Au început cu o încercare disperată de a distruge standardul RSS pentru podcasturi; un standard deschis e foarte dăunător pentru orice monopol. Cam ăsta e motivul pentru care acum umblă la metadata.

Dacă până acum câțiva ani erau mulțumiți să scoată toată informația din metadata prezentată, deja au o poziție suficient de puternică care le permite să le ceară oamenilor să-și schimbe conținutul pentru a adera la uniformitatea impusă de Apple. Și este ok; un pic de ordine nu strică niciodată, și nimeni nu s-a gândit să actualizeze standardul RSS pentru podcasturi – democrația nu funcționează, și nimeni nu a venit cu o propunere de îmbunătățire a standardului RSS; Apple nici nu-și dorește să își auto-impună un standard când ei pot schimba regulile din zbor, conform nevoilor de business.

Și da, printre reguli era să nu incluzi număr de episod în titlul podcastului. Și da, chestia asta îi deranjează, pentru că ei vor să introducă un tag separat (pentru că o firmă care valorează un trilion de dolari nu poate implementa un parser automat care să detecteze care e numărul episodului, e o problemă prea dificilă, va trebui să facă un AI care va face lucrurile astea sau va pune mâna pe arsenalul nuclear al SUA, una din două). Și atunci au anunțat că dacă incluzi numărul episodului în titlu o să-ți scoată feed-ul din iTunes, și se așteptau ca toți creatorii de conținut să plângă și să scoată numărul episodului din titlu.

Au retractat în două zile. „Nu, că de fapt nu am zis asta, ați înțeles voi greșit, nu noi avem o problemă”. Că „could”, nu „should”, că de fapt așa ar fi frumos, ca toată lumea să ne respecte regulile, că nu-s reguli ci guidelines, că… Dar e doar o aroganță care le-a explodat în față. E ok, pot să o reîncerce peste un an, și atunci poate o să fie ceva mai stricți, pentru că și-au mai consolidat poziția.

Doar că… Am mai văzut atitudinea asta. Microsoft făcea lucruri similare prin 1999, prin anii ăia în care Microsoft era de 5 ori mai dominantă decăt e Apple acum, pentru că nu aveau niciun rival, și toți cei care făceau chestii pentru utilizatori casnici se pregăteau să moară; Bill Gates le-a dat niște bani ăstora de la Apple ca să supraviețuiască, în ideea că altfel Microsoft ar fi fost spartă în mai multe firme, ca AT&T, pentru că era în poziție de monopol. Și pe atunci Microsoft era incredibil de arogantă, și angajații ei incredibil de cu nasul pe sus și masacra orice idee divergentă. Și Apple va păți la fel, nu e nicio problemă, mai curând decât îi vine să creadă lui Cook. În fine, ideea e că aroganțele astea le-am mai văzut. Și raportez o aroganță pe care mi-o face mie ca utilizator tangențial al produsului lor; mi-e un pic milă de oamenii care încă mai înghit mirajul „ah, Apple e acolo unde începe și se termină tehnologia”. În fine.

Apple e arogantă pentru că i se permite; retracția asta arată că există niște limite, și Apple cam începe să treacă limitele respective. Dar e ok, cum ziceam, am mai fost acolo, putem să trăim fără Apple așa cum putem trăi și fără Microsoft. Mergem mai departe.