Art Spiegelman – Maus

Romanul grafic Maus e o dramatică poveste despre Holocaust spusă pe două planuri – unul al supraviețuitorului de la Auschwitz și Dachau, celălalt al fiului său, care încearcă să îi afle povestea. Maus este primul roman grafic care a câștigat un premiu special Pulitzer (1992). În România e editat integral de Editura Art, și traducerea e făcută Cristian Neagoe.

Maus are 12 capitole, publicate între 1973 și 1991 – un interval suficient de mare încât romanul grafic să devină el însuși erou în romanul grafic în sine. Maus e o poveste foarte personală, pentru că, din punctul meu de vedere, e în primul rând povestea cadru, cea a întâlnirilor dintre Art și tatăl său. Maus e un portret al tatălui lui Art Spiegelman, Vladek, supraviețuitor al infernului de la Auschwitz și Dachau. Ce e diferit e că Art nu pune o aură de sfânt asupra lui Vladek ci, din contră, pune accent și pe efectele pe care le-a avut asupra lui experiența traumatică – și cred că sunt elocvente episoadele în care îți dai seama că nu virtutea e cea care îl salvează. La fel de impresionant e episodul în care vorbește despre rasismul supraviețuitorului.

Banda desenată e complet alb-negru. Evreii sunt prezentați cu figuri de șoareci (în fond se pornește cu citatul din Hitler: „[…] evreii sunt o rasă, dar nu sunt oameni”), și nemții sunt prezentați ca pisici; mai târziu, americanii sunt prezentați ca dulăi. Povestea supraviețuirii holocaustului e transmisă foarte inteligent, în episoade cuprinse în discuții aparent fără importanță – Maus, însă, devine un portret al tatălui său care adaugă o latură umană, reală, cifrelor dure din spatele Holocaustului.

Maus e ușor de citit, dar greu de digerat; povestea e emoționată, amară, și uneori ai nevoie să faci pauze de la lectură. Traducerea în limba română e reușită, volumul foarte bine executat; paginile groase, tipăritura excelentă. Merită și vă recomand ediția în limba română de la Editura Art. Îl puteți comanda și online de la eMag sau Libris.

4 Replies to “Art Spiegelman – Maus”

  1. Ce mi-a placut la Maus este ca, in spatele metaforelor voit subtiri, exista o poveste intr-adevar dramatica (daca ar fi scris-o/creat-o un autor roman, povestea s-ar fi oprit la a ne aminti ca “de fapt este vorba despre Al Doilea Razboi Mondial, v-ati prins?”).

    1. Nu știu cum ar arăta o astfel de poveste scrisă de un român, cert e că nu prea a fost scrisă, expusă, consumată de către publicul român.

      Povestea e spusă foarte bine, într-adevăr. Se concentrează pe lucruri mici dar reușește să prindă povestea groaznică din spate și magnitudinea ei. Culmea e că cineva ar putea să facă o poveste similară despre comunismul român, dar cred că încă nimeni nu are sensibilitatea necesară pentru a spune povestea bine. Sau poate încă nu s-a născut publicul pentru care să se spună povestea aia. Noi avem cel mult textele greu de digerat despre Pitești, de exemplu. Dar încă nu avem poveștile „bune” pentru că, zic eu, e nevoie ca românii să se integreze în civilizație, în societatea largă. Și încă nu am făcut-o.

    2. Știi că aveam un proiect de bandă desenată plasată în “comunismul teribil” (adică perioada în care ai noștri erau tocați concomitent și de comuniștii noștri și de ruși) la un punct? Chestia e ca ilustratorii (doi la număr) aveau o viziune puțin diferită față de ce a însemnat comunism, motiv pentru care n-am mers prea departe cu schițele. Spațiul merită însă exploatat (au mai făcut-o câțiva prin revistele de bandă desenată, dar sporadic și fără prea mult succes).

Comentariul tău