Articolul 11, 13, o continuare

Pe măsură ce citesc tot mai mult despre articolul 11 și 13 mi se par niște idei cât se poate de bune care nu fac decât să reglementeze ceea ce marii deținători de drepturi de autor din SUA au făcut deja cu destul de mult efort.

Discuția se desfășoară într-un spațiu narativ imaginar în care filtrarea conținutului și cenzura spațiilor publice pentru utilizatori nu se întâmplă. Oamenii vorbesc despre treaba asta de parcă sunt în alt univers. Un pic de reality check.

Ce aveți mai sus e felul în care se întâmplă lucrurile acum. Decca Records nu numai că are filtrul pus pe tot ce e al lor; dar și monetizează videoclipul meu; am posibilitatea de a scoate cântecul de-acolo, ceea ce înseamnă să îmi șteargă tot audio. Nu e primul copyright claim de genul acesta. Am șters clipul între timp, dar un stream de Assassin’s Creed 2 atribuia un cântec popular italian din anii 1500 unei case de discuri din SUA, cred că tot ceva parte din UMG. În fine. Ce zic e că filtrele există, sunt deja active și acționează în interesul marilor deținători de drepturi de autor din SUA. Articolele astea nu sunt o problemă pentru Youtube, doar pentru deținătorii de drepturi din Europa.

Un alt exemplu: cultura nouă de internet conține foarte multe clipuri cu ‘reacții’ – oamenii reacționează la ceva conținut. Chiar de dimineață m-am uitat la un clip de-al lui Bill Burr ‘reacționat’ de niște băieți care râdeau pe fundal. I-am făcut vizualizări lui Bill Burr sau râzătorilor de profesie? Răspunsul e complicat, dar de fapt e simplu: cei care au luat conținutul și l-au pus din nou pe net cu râsetele lor pe fundal sunt cei care au primit vizualizările, răsplata pentru click-ul meu, etc. Sunt creatori de conținut? Da și nu; creatorul de conținut acolo este Bill Burr, glumele sunt ale lui, nu am ascultat clipul pentru râsetele oamenilor.

Un alt exemplu: ProTV fură un clip „de pe net”, îl publică pe post de știre fără atribuție. Organele de presă din afară, de exemplu, ar contacta autorul postării pentru a identifica cum pot publica și ei conținutul, pentru că, spre deosebire de noi, au un sistem juridic funcțional; ProTv e intangibil cu acest tip de atitudine, deși au urcat videoclipul la ei pe platformă – ei pot spune oricând că sunt intermediari, și că au primit clipul de la un cititor.

Un alt exemplu: Facebook își crește baza de utilizatori ținându-i captivi în platformă, furândagregând conținutul utilizatorilor. Nu are nicio problemă să suspende conturile utilizatorilor chiar dacă suspendând conturile utilizatorilor încalcă drepturile la exprimare ale individului, ascunzându-se în spatele legii. Dacă însă faci un clip viral, îl fură zeci de Radio Zu de prin toate colțurile lumii, uită de drepturile tale, uită de lege; ai nevoie de case de avocatură pe care să le plătești cu milioane de euro ca să se bată pentru drepturile tale în tribunal.

Mai nou, Facebook are ceva video parties (sau ceva de genul, nu știu exact cum îi spune). Dai play la un clip, și îi chemi pe prietenii tăi să se uite la clipul ăla. Băi, mișto, dar ce faci dacă creatorul clipului e plătit pe număr de vizualizări, și video party-ul tău nu face 1000 de vizualizări, ci face una singură? Cât de ok e chestia asta?

În fine, am obosit să explic oamenilor că nu e ok să furi. Nu e nici ok să minți, asta nu oprește pe YouTube să amenințe că o să închidă prăvălia în caz că europenii votează pentru articolul 13. Ce vreau să zic e că internetul a funcționat excelent înainte de YouTube, și va funcționa excelent și fără YouTube. A funcționat bine fără Facebook, chiar mai bine.

Sigur, articolul 13 nu e soluția. Drepturile de autor sunt ceva ce trebuie reparat – dar intermediarii trebuie și ei responsabilizați. În fond, da, Google observă o problemă importantă când încearcă să protejeze conținutul pe YouTube, și anume că doar cei mari își permit să își protejeze conținutul. Doar că soluția lor este ca conținutul european să rămână neprotejat în timp ce conținutul american este protejat; problema reală e un război economic pe care publicul larg nu îl înțelege și cumva pare nedrept să implicăm oamenii în necunoștință de cauză.

Nu vreți articolul 13? Ok, YouTube, acceptați eliminarea tuturor filtrărilor pe conținut. Ca să jucăm de la egal la egal din punct de vedere economic cu UMG. Cum ar fi asta? Păi nu ar mai fi – YouTube ar fi desființat în zece secunde de zeci de procese pe drepturi de autor în SUA.

De-asta citesc reacțiile pe articolul 13 și râd. Râd, pentru că oamenii ăștia trăiesc într-o lume ideală în care cenzura, filtrarea nu există, și furtul nu e prevalent. Eu aș lăsa articolul 13 să cadă. Aș vrea să văd YouTube închis, și Facebook să nu mai permită conținutul furat. Aparent, societatea în care conținutul nu e furat este o societate nașpa, dar vreau, totuși, să văd cum e. După mine poa’ să ningă.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.