Articolul 11 și 13

Dorin
Social

Nu sunt expert legal, deci nu luați chestia asta pe care o s-o spun mai departe ca literă de lege. O să încerc să citesc legislația europeană pe care o deplânge Reddit, Wikipedia și, mai ales, săracii ăia de la Google care astroturfează subiectul la greu pe o pagină unde îi pune pe tineri să vorbească despre lucruri pe care nu le cunosc. Cam ca mine aici.

Cum explicam, văd o groază de mișcare de astroturfing((astroturfing=corporații care sponsorizează mișcări populare care simulează o mișcare de tip grassroots, un fel de revoluție „spontană”. Practic, e o campanie de revoltă populară care dorește să pară a fi naturală dar nu e)) pe tema acestor două articole, și mi-e teamă că nu înțeleg. Aparent, Internetul va pieri. Îl putem salva scoțând două articole dintr-o directivă. Hai să citim această directivă pe care săracii o vor eliminată. Normal, articolul ce va urma e lung.

Articolul 11
Protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale

  1. Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă.
  2. Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate într-o publicație de presă. Aceste drepturi nu pot fi invocate împotriva respectivilor autori și alți titulari de drepturi și, în special, nu îi pot priva de dreptul de a-și exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate.
  3. În ceea ce privește drepturile menționate la alineatul (1), se aplică mutatis mutandis articolele 5-8 din Directiva 2001/29/CE și Directiva 2012/28/UE.
  4. Drepturile menționate la alineatul (1) expiră după 20 ani de la publicarea publicației de presă. Acest termen se calculează începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului care urmează datei publicării.

Pe scurt, mai pe românește, articole de presă sunt acoperite de copyright, și nu poți să le copiezi fără acordul lor. Articolele din directiva 2001/29/CE arată așa:

Articolul 2

Dreptul de reproducere

Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:

a) pentru autori, a operelor lor;
b) pentru artiștii interpreți sau executanți, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;
c) pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;
d) pentru producătorii primelor fixări ale filmelor, cu privire la originalul și copiile filmelor lor;
e) pentru organismele de radiodifuziune sau televiziune, a fixărilor programelor difuzate de acestea, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

Articolul 3

Dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate

  1. Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.

  2. Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice punerea la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment:

a) pentru artiștii interpreți sau executanți, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;
b) pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;
c) pentru producătorii primelor fixări ale filmelor, a originalului și copiilor filmelor lor;
d) pentru organismele de radiodifuziune sau televiziune, a fixărilor programelor difuzate de acestea, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

Voi vedeți ceva periculos acolo? Pentru că eu chiar nu văd nimic periculos acolo. Nu văd de ce nu aș lăsa presei dreptul de a-și proteja conținutul produs. Mai mult, cred că efectul va fi dăunător presei, care nu va mai putea fura articole cu totul de la alte publicații de presă, și poate vor dispărea în sfârșit articolele despre femeia care are o sută de orgasme zilnic și nu poate să meargă pe stradă din cauza asta. Dar speranța asta e deșartă.

Hai să vedem ce zice Don’t Wreck the Net despre asta:

Article 11 will stifle the flow of news and information. The „link tax” won’t help news publishers, but it will harm the internet.

A văzut cineva ceva despre o taxă de link? Că eu nu am văzut unde se pomenește o taxă pe link. De fapt motivul de teamă e că nu se va putea cita, de exemplu, un articol pentru că autorii articolului vor interzice lucrul ăsta. Mi se pare normal ca dacă cineva dorește să nu fie citat deși conținutul produs de el e liber accesibil, acea dorință să i se respecte. Dar temerea asta este nefondată. În articolele de care se vorbește la articolul 11, aliniatul 3 din directivă se pomenesc și articolele 5-8 din directiva 29/2001. Unde apar idei precum (spicuiesc):

Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:

a) utilizarea în scopul unic de ilustrare în cadrul procesului educativ sau al cercetărilor științifice, atât timp cât sunt indicate sursele, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil și în măsura justificată de scopurile necomerciale urmărite;
…
d) utilizarea de citate în scop de critică sau recenzie, cu condiția ca acestea să se refere la o operă sau un alt obiect protejat care a fost deja pus în mod legal la dispoziția publicului, să fie indicată sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil, și ca folosirea lor să fie în conformitate cu practica corectă și în măsura justificată de anumite scopuri speciale;
…
i) includerea accidentală a unei opere sau a unui alt obiect protejat în alt material;
…
k) utilizarea în cazul caricaturilor, parodierii sau pastișelor;
l) utilizarea în cazul demonstrațiilor sau reparării de echipamente;
…

Și da, legile României inclusiv au astfel de prevederi de bun simț. Și cam toate statele UE au astfel de prevederi. De exemplu în România unde există o lege a drepturilor de autor, la articolul 35, alineatul 2 avem:

  1. În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

Sincer, nu văd că articolul 11 ar fi o problemă. Acel „link tax” nu e o problemă reală, și se pot demola discuțiile din jurul lui destul de ușor. Mi se pare un articol corect. Acum să ne uităm mai departe la articolul 13.

Articolul 13
Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează și cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea

  1. În cooperare cu titularii de drepturi, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea iau măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii. Măsurile respective, cum ar fi utilizarea de tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului, sunt adecvate și proporționale. Furnizorii de servicii prezintă titularilor de drepturi informații adecvate privind funcționarea și aplicarea măsurilor, precum și, dacă este cazul, rapoarte adecvate privind recunoașterea și utilizarea operelor și a altor obiecte protejate.
  2. Statele membre se asigură că furnizorii de servicii menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri de care să dispună utilizatorii în caz de litigiu cu privire la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1).
  3. Statele membre facilitează, după caz, cooperarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale și titularii de drepturi prin dialoguri ale părților interesate cu scopul de a defini bune practici, cum ar fi tehnologii adecvate și proporționale de recunoaștere a conținutului, ținând seama, printre altele, de natura serviciilor, de disponibilitatea tehnologiilor și de eficacitatea acestora în lumina evoluțiilor tehnologice.

Cei care furnizează servicii unde agregă conținut produs de „public” va trebui să construiască tehnologii care să recunoască încălcarea drepturilor creatorilor de conținut, și au un birou de reclamații și o modalitate de a despăgubi cei afectați.

Atât.

Serios, atât zice articolul 13. Dar hai să vedem ce zice Google că zice articolul 13

What would be the impact if the European Parliament version of Article 13 passes?

  1. The risks associated with accepting content uploads with partial or disputed copyright information would be far too large for platforms such as YouTube.
  2. As a result, YouTube would be forced to block millions of videos (existing and new ones) in the European Union. It could drastically limit the content that one can upload to the platform in Europe.
  3. Creators would be especially hard hit. Videos that could be blocked include: educational videos (from channels such as Kurzgesagt in Germany and C.G.P. Grey in the UK), a large number of official music videos (like Despacito from Luis Fonsi or Mafioso from Lartiste), fan music covers, mashups, parodies and more.
  4. As such, Article 13 threatens hundreds of thousands of jobs, European creators, businesses, artists and everyone they employ.

Adică YouTube nu se va mai risca să-ți primească clipurile dacă au conținut protejat parțial sau cu copyright disputat. Că e prea riscant pentru ei. Deși ceea ce zice articolul e că trebuie să discute cu deținătorii drepturilor și să se asigure că YT are o tehnologie care să identifice și să elimine conținutul protejat – tehnologie suficient de eficientă. Hai să zicem că ar putea să fie un pic de neclaritate, și într-adevăr, YT ar trebui să clarifice anumite aspecte legate de ce înseamnă „tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului, […] adecvate și proporționale”. Dar e vorba de o clarificare, nu de o problemă.

Minciuna vine mai departe. Youtube va fi forțat să blocheze milioane de clipuri. Ne spune că creatorii vor fi afectați. Ar putea bloca conținut educațional sau Despacito. Și acum hai să vorbim pe șleau.

Bă Youtube, de ce mințiți? Absolut nimeni nu vă cere să blocați conținut educațional, doar vă dați voi cu fundul de pământ și ziceți că asta vi se cere să interziceți. Nu, vi se cere să interziceți pe ăia care fură conținut. Pe deștepții care descarcă Despacito și îl re-uploadează pe contul lor ca să facă bani prin platforma voastră. Nu pe cineva care analizează vers cu vers o piesă de la Eminem, ci pe cineva care ia piesa și o pune pe platformă pentru a scoate bani de pe urma click-urilor. Și voi știți să identificați diferența, aveți tehnologia. Nu aveți tehnologia? Angajați oameni, faceți-le training. Te pomeni că nu vă permiteți să angajați oameni?

Google minte. Și toate clipurile alea despre cât de tragică e interdicția asta, toate plânsetele, toate prostioarele sunt de fapt încercarea lor de astroturfing – articolul 13 e inconvenabil, sigur, dar interzice urcarea de conținut? Hai sictir. Până la urmă, știi cum e, Google, dacă tu nu ai chef să faci asta lasă-i pe alții s-o facă.

Multe din modurile de folosire pe care le reclamă Google sunt de fapt protejate prin legile locale – din nou, trimitere la legea drepturilor de autor. Nu văd de ce ar trebui ca Google să facă excepție de la respectarea drepturilor de autor. Ce anume au făcut ei să merite astfel de excepții? Faptul că primesc gratis conținut? Faptul că fac bani din reclame pe site? Mai exact, de ce trebuie să ne supunem cu toții legilor, dar Google nu?

Dar sigur, mergeți pe site-urile YouTube și semnați acolo ca să nu se respecte drepturile creatorilor; creatorii vă vor mulțumi, aparent. Pentru că tot ce își doresc ei e să ajungă conținutul la voi, și ei să moară de foame. E exact ceea ce își doresc toți creatorii de conținut, mai mult ca sigur așa veți avea conținut de calitate.