Astăzi urîm…

… vulgaritatea. Urîm oameni care îşi pun numele la pisici “Pulică”. Urîm oameni care folosesc înjurătura pe post de semn de punctuaţie. Urîm oamenii care dau celorlalţi nume cu apropouri vulgare.

Sunt sigur că există un moment de umor în momentul în care îi spui motanului ‘Pulică’. Momentul de umor trece, numele rămîne, şi astfel motanul, sau omul pe care l-ai ‘polecrit’ rămîne cu ruşinea. Nu că o mîţă ar simţi nuanţa din nume.

Urîm vulgaritatea pentru că ne-am săturat de vulgaritate. Ne-am săturat de apropouri, de înjurături, de mişto-uri, de ‘glume’ pline de subînţelesuri vulgare pentru că:

  • sunt prea simple
  • sunt prea directe, şi foarte des nemeritate
  • fiind prea des singura formă de umor pe care îl dezvoltă autorii glumelor, sunt o sursă săracă de amuzament.

E cu atît mai trist cu cît oamenii consideraţi inteligenţi recurg la umorul cu iz de toaletă pentru că sunt prea limitaţi. La fel cum singura formă de proză românească care se vinde este ‘proza erotică’ (elucubraţii pe teme sexuale), singurul lor atu este imprecaţia, şi o folosesc aproape obsesiv.

Astăzi urîm vulgaritatea. Cine ştie ce urmează?

One Reply to “Astăzi urîm…”

Comments are closed.