Automata [2014]

Un film slab de la un cap la celălalt. Automata are un trailer interesant, din care transpiră primele motive pentru care va fi un film prost. Avem un Banderas care urlă: „cum? Vrei să aduci un copil în lumea asta?” și o explicație dată de o Melanie Griffith: „conceptul unei mașini care se repară singură denotă existența unei conștiințe”. Dați-mi voie să râd acum vreme de zece minute, după care să vă explic care e problema.

Prima frază urlată de Banderas (care se crizează de câteva ori în timpul filmului, probabil pe post de joc actoricesc) este anti-capitalismul necesar pentru ca orice regizor să fie numit „vizionar”. Practic, poți să faci cea mai mare prostie din lume, dar dacă vrei să devii „vizionar” trebuie să faci un film în care blamezi în mod direct sau indirect capitalismul. O să revin pe subiect.

A doua frază arată nivelul antiștiințific al filmului. Într-o lume pentru care legile roboticii ale lui Asimov sunt înțelese prost și explicate și mai prost totul e posibil. Suspectez că legile astea sunt ceva metaforă pentru ceva lucruri rele pe care le face America, dar Gabe Ibanez e prea vizionar pentru mine.

Am văzut trailerul ăsta cam toată vara 2014 când am ajuns la film, și știu fiecare problemă din el pe de rost. Și nu mare a fost uimirea mea când am ajuns la film și am văzut toate problemele din el amplificate și făcute să interacționeze.

Din păcate Automata eșuează și la a fi un film atât de prost încât să devină bun. Ca realizare tehnică, Automata e un film bun. Pe alocuri, filmul îți dă semne că actorii s-au chinuit. Dar conținutul e prost, prost de tot, și undeva după primul sfert de oră ai nevoie de putere spirituală pentru a nu îți mai trage atâtea palme peste față de unul singur pentru neinspirata idee de a merge la acest film.

Aș enumera o listă de păcate și aș scoate o listă chiar lungă. Aș prefera însă să vorbesc despre oportunități pierdute cu filmul ăsta.

  • Gabe Ibanez ar fi putut face un film despre cum oamenii reconstruiesc lumea după un dezastru natural. Ceva pozitiv, optimist.
  • Economia unei planete cu doar 21 de milioane de locuitori e mult diferită de economia unei planete cu 7 miliarde. E o oportunitate extraordinară.
  • Un băiat din ghetou își pune întrebarea capitală: „suntem doar 21 de milioane, dar niciun agricultor” și devine primul agricultor dintr-o lume de oameni care preferă să stea în ghetouri să sufere artistic în mizerie.
  • Ar fi putut face un film noir despre un polițist care investighează niște roboți. Citit Asimov, înțeles Asimov, făcut ceva à la Asimov. Ar fi ieșit ceva mediocru, dar acceptabil.
  • Ar fi putut face un al doilea Blade Runner.
  • Ar fi putut face un film despre roboți care se revoltă contra oamenilor. Și ăla ar fi fost mișto.
  • Exploatată faza cu robotul care cerșește pentru stăpânul lui. Dacă ai suficient de mulți bani să-ți cumperi un robot care să cerșească pentru tine… mi se pare absolut genială ideea.

Dar nu, Ibanez a dorit să facă o parabolă anti-capitalism (că e cool) și anti-umanitate (pentru că e și mai cool). Oamenii sunt răi, orice-altceva-decât-oameni sunt buni, logica e foarte simplă. Filmul insultă inteligența prin conținut, dar, ca de obicei, o să fie lăudat de câțiva rătăciți care comentează pe facebook de pe iPhone că corporațiile sunt cel mai rău lucru din lume.