Aventurile lui Horia Străchinaru au ajuns la final

Adică a apărut cartea a VII-a și ultima din Harry Potter, în care tot ce era de terminat se termină, tot ce era de făcut se face, tot ce era de … se … (vezi epilogul), și tot ce era de explicat se explică.

Sunt multe lucruri de zis, dar departe de mine ideea de a face un comentariu pe baza textului. Doar cîteva observații:

  • Finalul e făcut să nu deranjeze pe nimeni. Deși Rowling a avut curajul să omoare cîteva personaje, nu a omorît prea multe, și nu ne-a stîrnit simpatia prin chestia asta.
  • Harry nu moare decît ca ‘fază’ (expresie împrumutată din filmele cu Sora 13 care au cam același nivel de intelect ca și finalul HP)
  • Surprinzător, Voldemort moare.
  • Surprinzător, Voldemort moare după ce are o discuție de jumătate de oră cu Harry pe tema încălzirii globale, a răutății și corupției globalizate (nu chiar, dar nu mai aveau mult pînă acolo)
  • Cred că Voldemort a murit de plictiseală de la cît a vorbit cu Harry
  • Singurul personaj care (vorba Ralucăi) a prins o nouă dimensiune și devine bidimensional e Snape.

Una peste alta, a rămas poveste de copii. Problema majoră a lui Rowling e că a vrut un început de poveste de copii, un sfîrșit de poveste de copii și un conținut horror. She sucked at all of them.

Dar pentru că existăm noi, fanii, Horia Străchinaru lives on!!!

PS: Pentru că am fost tras de mînecă, am ceva de spus: Atenție, acest blog conține spoilere!