#backlog: Aven Colony (2017)

Anul publicării: 2017
Dezvoltator: Mothership Entertainment/Team 17
Gen: Construcție de bază (Base Builder)
Timp aproximativ de joc: 30-50h

Probabil genul meu favorit de jocuri este „base builder” sau „colony builder” - jocuri de construcție de bază, unde trebuie să pornești o colonie/bază în condiții vitrege și să veghezi la buna funcționare a respectivei colonii. Cel mai des nu ai ca obiectiv un inamic de distrus, ci scopul e supraviețuirea coloniei, ceea ce o face o temă un pic mai pozitivă - și accesibilă pentru toate vârstele. Nu că nu ar exista jocuri de construcție de bază care să aibă și teme problematice, și majoritatea jocurilor de strategie în timp real (Real Time Strategy) sunt și ele „base builders” la bază. În fond, administrarea unei baze e o problemă de strategie - fie că te lupți cu un inamic, fie că te lupți cu universul care vrea să te omoare.

Atunci, care e diferența? Cred eu că diferența ține de simetrie. RTS-urile sunt simetrice: inamicii au abilități similare cu ale tale, eventual diferențiate pe specie. Jocurile de construcție sunt asimetrice: pericolele sunt diferite de orice abilități poate folosi jucătorul. De exemplu dacă tema e construcția unei baze pe o planetă oarecare pericolele sunt reprezentate de pierderea energiei, de probleme de alimentare cu hrană, meteoriți sau lipsa atmosferei (și pierderea atmosferei/aerului respirabil). Mai este, desigur, și problema „succesului” - chiar dacă unele scenarii de RTS cer să supraviețuiești o perioadă de timp, bucla naturală de joc este eliminarea inamicului. La jocurile de construcție de bază obiectivele țin de elemente constructive: să poți susține 500 de coloniști, să supraviețuiești 10 ani, și tot așa.

În general jocurile de construcție de bază nu au o poveste foarte clară - ai o poveste cadru, uneori câteva misiuni care să-ți dea impresia că ai ceva joc de rol, dar nu este foarte importantă decât cel mult pentru o campanie.

Povestea

Aven Colony este despre colonizarea de către oameni a planetei Aven Prime. Jucătorul trebuie să coordoneze proiectul de construcție. După primele două scenarii de tutorial ești lansat pe Aven Prime având de construit o bază din ce în ce mai mare, cu obiective din ce în ce mai ambițioase. În timp apar și inamicii - bulbi de spori care atacă baza, sau niște ființe care infectează clădirile pe care reușesc să aterizeze. Ideea jocului e că nava-mamă a proiectului de colonizare este în spațiu și are câteva mii de oameni, și funcționează ca și un hub comercial.

Baza construită este în general ermetică (mai sunt câteva clădiri care comunică cu aerul exterior). Harta pe care trebuie să conduci proiectul de colonizare are un caroiaj pătrat, și fiecare clădire acoperă un număr bine definit de pătrate. Clădirile comunică între ele prin tuneluri; pentru transportul la distanță se pot folosi mașini personale zburătoare care au niște rute predeterminate.

O bază tipică din Aven Colony, la început

O bază tipică din Aven Colony, la început

Povestea cadru presupune că cercetătorii care te coordonează descoperă noi și noi indicii despre existența unei rase inteligente de precursori și un mister legat de dispariția lor. Tu, practic, sprijini proiectul de colonizare sprijinind și această epocă de descoperiri - ai 9 scenarii din ce în ce mai dificile cu noi informații despre mediul în care trăiești dar și cu noi cerințe de la nava mamă.

Gameplay

Evident, povestea nu e cea importantă, ci mai degrabă felul în care reușește să convingă jocul să stai să lucrezi la proiectul tău de construcție. La primul contact, Aven e foarte simpatic. Soluția de colonizare e folosirea unor drone de construcție de clădiri noi, în timp ce un „Immigration Centre” aduce câte 3-9 oameni noi pe anotimp - timp în care tu ca administrator ar trebui să te asiguri că toate cele necesare sunt deja construite (dacă nu au loc se vor întoarce la nava mamă, însă pentru tine ar putea fi o mare lovitură). Dronele folosesc o resursă numită „naniți” - o găselniță tehnologică care se poate transforma în orice tip de construcție. Oamenii au nevoie de habitat special, hrană și apă; în scenariile mai dificile nemulțumirile lor devin o problemă reală, dar majoritatea scenariilor din campania de bază moralul lucrătorilor nu o să fie problema. Mai degrabă o să ai probleme cu transportul oamenilor la locurile de muncă - transport făcut fie prin tuneluri, fie cu mașina personală - ceea ce înseamnă că pentru o bază ceva mai mare ai nevoie de niște terminale de transport.

Îmi place foarte mult caroiajul foarte strict, modul în care funcționează dronele de construcție - e destul de greu să greșești ceva în momentul în care construiești lucrurile. O mină poate fi construită doar pe o resursă, planul de construcție al unei clădiri poate fi plasat doar dacă există drone capabile în zonă și uneori ți se refuză construcția pentru că baza ar rămâne fără curent. E destul de greu să greșești construcția (deși în 90 de ore de joc cât am cumulat din 2017 încoace am avut vreme să construiesc și baze dezastruoase).

Dar mai departe de plasat clădiri care să funcționeze toate obiectivele sunt plictisitoare. Ai foarte multe sisteme care se îmbină - generarea de curent poate fi o problemă, generarea de hrană pentru coloniști este o problemă permanentă, doar că la un moment dat apeși pe butonul de viteză maximă pentru că îți dai seama că poți ignora majoritatea posibilelor pericole.

E destul de greu să menții o bază mare - jocul devine extrem de repetitiv în momentul în care vrei să construiești o bază prea mare, și tot ce face e să mănânce timpul. Cred că după primele 20 de ore singurul lucru care te mai ține conectat e povestea cadru - o poveste care e suficient de plicticoasă, dar te lovește acel „sunk-cost fallacy” care îți spune că dacă tot ai cheltuit atâta timp în joc, măcar să-l duci până la capăt.

După ce termini campania, nu-ți mai vine să încerci modul sandbox. Ai la dispoziție sub 20 de hărți - pregenerate, deci nu prea ai un cuvânt de zis, pentru că nu ai un editor de hărți. Chiar și cu cea mai mare bunăvoință termini cam tot ce are jocul de oferit în vreo 50 de ore. Primele ore însă sunt interesante - cum ziceam, jocul e frumos lucrat, are tot felul de elemente atractive dar, ca toate cele din categoria lui, de la mijloc încolo e doar o luptă între tine, plictiseală, și pericolele din ce în ce mai ridicole pe care le poate inventa pentru tine jocul. Măcar viteza maximă e relativ rapidă.

Foarte des, pentru partea asta de mijloc-final, jocurile de genul ăsta mai introduc câte-o mecanică să-ți dea impresia că lucrezi și la un nivel global. În acest caz e vorba de nave de explorare și de colonizare - care îți permit să faci niște mici colonii-extensie. Jocul e pe o hartă masivă care nu are nicio legătură cu harta pe care joci tu, și cu niște marcaje care sunt teoretic misiuni care sunt rezolvate prin atingerea navei de acele obiective.

Există și o ’negură’ pe care o poți descoperi trecând cu nava pe-acolo, de parcă nava lasă în urmă ochi să vadă mereu ce se întâmplă acolo

Există și o ’negură’ pe care o poți descoperi trecând cu nava pe-acolo, de parcă nava lasă în urmă ochi să vadă mereu ce se întâmplă acolo

Proiectele de final sunt făcute în momentul în care ești deja plictisit de joc. Problema mi se pare că e faptul că au introdus prea multe mecanici superficiale - niciuna din mecanici nu e suficient de antrenantă în sine, și împreună nu fac un complex foarte bun. Da, există mecanica de colecție de apă, dar nu există nimic interesant - faci un nou generator, cifrele merg în sus sau în jos, și aia e. Nu există nimic inteligent acolo, decât să plasezi încă o clădire de tipul X și să te asiguri că vin oamenii la muncă.

Concluzii

Aven Colony e genul ăla de joc pe care vrei să-l joci vreo 10 ore dar să nu-l termini niciodată, și să te mulțumești cu atât. Arată fain, se mișcă foarte bine, sunt câteva idei foarte simpatice (de exemplu poți să faci zoom în tuneluri să vezi oamenii care merg pe jos la muncă), dar e o îngrămădeală mare de sisteme superficiale care niciunul nu e suficient de atractiv sau antrenant încât să-ți țină atenția mai multă vreme, și să te satisfacă măcar vag. Primele 10 ore sunt cele pe care le joci cu entuziasm, dar după ce trec acele zece ore trebuie să-ți găsești singur motivația. Și jocul nu prea te ajută, cel puțin nu m-a ajutat pe mine.

Dar are momente în care este spectaculos. Poți face niște screenshoturi frumoase în el. E frumos lucrat, și chiar s-ar putea să-ți placă. Poate acum e un pic ipocrit din partea mea, în fond am deja 90 de ore în acest joc. Dar un joc de genul acesta poate mai mult - dacă îi spui unui jucător de base-builders că ai jucat 90 de ore dintr-un joc te va întreba: „de ce doar atât?”.

Uneori poate arăta spectaculos - o colonie la început

Uneori poate arăta spectaculos - o colonie la început