#backlog: Portal (2007)

Anul publicării: 2007
Dezvoltator: Valve
Gen: Puzzle
Timp aproximativ de joc: 3.5-5h

Portal este un joc puzzle jucat din perspectivă first-person scos de Valve (cei care dețin Steam) în 2007. Portal nu ar trebuit să fie niciodată vedeta - a fost publicat în compilația „The Orange Box” care a reunit mai multe jocuri făcute cu iterația din 2007 a engine-ului de joc Source. Vedetele erau, în acest caz, cele trei episoade din Half-Life 2 și Team Fortress 2; Portal era probabil văzut ca un fel de jucărie care să arate de ce e capabil engine-ul de joc (grafică și fizică).

Portal e un set de puzzle-uri care pot fi rezolvate prin folosirea unor portaluri între care jucătorul se poate deplasa, și pe care jucătorul le poate controla. Portalurile pot fi folosite pentru a deplasa jucătorul dar și diverse obiecte utile în rezolvarea puzzle-urilor. Atenție! Această recenzie va conține spoilere la un joc vechi de 16 ani.

Un portal prin care jucătorul își vede avatarul. În Portal 2 avatarul primește și un nume, Chell

Un portal prin care jucătorul își vede avatarul. În Portal 2 avatarul primește și un nume, Chell

Povestea

Pentru mai bine de jumătate din timp, Portal pare un joc din tradiția clasică a shooterelor first-person precum Doom sau Quake; protagonist tăcut, foarte puțină poveste, singurul lucru un pic diferit pare a fi vocea (GLaDOS - Genetic Lifeform and Disk Operating System, interpretată de Ellen McLain) care ghidează jucătorul prin cele 19 puzzle-uri, care fac parte dintr-o „procedură de testare” a Aperture Laboratories, o companie care există în același univers ca jocurile Half Life. Punctul de inflexiune este cel în care jucătorul descoperă o cameră vandalizată de un alt subiect de testare.

The cake is a lie.

The cake is a lie.

Din momentul acela Portal capătă aspecte horror; dacă până în acel moment jucătorul e parte doar „dintr-o procedură de testare” în care sistemul de operare este deosebit de caustic și ironic, e clar că situația e mult mai gravă de atât; și dacă până atunci camerele de testare erau ermetice, iar jucătorul captiv „procedurilor de testare”, e clar că protagonista trebuie să scape din captivitate. GLaDOS, vocea din spatele experimentelor, e din ce în ce mai clar un pericol pentru protagonistă și totul duce către înfruntarea finală.

Fără să dau excesiv de multe spoilere, tot ce pot să spun e că finalul e incredibil de palpitant - și toate mecanicile din joc exersate în primele scenarii trebuie folosite cu măiestrie pentru a învinge. Și dacă verși o lacrimă (de râs sau de emoție) la melodia de final… În fine, the cake is not a lie. Sau…?

Desigur, cel mai remarcabil lucru e că un joc care pare un pur exercițiu de mecanică și fizică și nimic altceva are deodată una din cele mai bune și memorabile povești din gaming. Și faptul că e concentrată într-o pastilă atât de mică și accesibilă mi se pare că face Portal introducerea perfectă în jocurile First-Person.

Aspecte tehnice

Portal face parte din Orange Box, o compilație de cinci jocuri (Half Life 2, Half Life 2 - Episode One, Half Life 2 - Episode Two, Team Fortress 2 și Portal) care folosesc același motor grafic și de fizică. Portal pare mai degrabă un demo tehnic și mecanica de bază a jocului, portalurile, doar o „șmecherie” care să arate cât de bine poate să funcționeze motorul grafic. Orange Box apare în 2007, într-o perioadă în care cei mai importanți jucători în zona de motoare grafice, id Software, sunt cam tăcuți (după Doom 3, în 2004, id par să facă o pauză mai lungă).

Portal e un joc first-person - și dacă după first-person îți vine să spui shooter, poți zice că ai și n-ai dreptate - nu este un shooter clasic, în care elimini inamicii prin împușcare, ci e un shooter non-violent, în care brutalitatea pe care o exercită personajul principal în mod direct e non-letală. Folosind engine-ul de Half-Life 2 este în parametrii așteptați de jucătorii din 2007 - o perioadă în care personajele umane arată oribil, o problemă pe care Portal o rezolvă cu eleganță neavând alte personaje umane în afara protagonistei. Cum rezistă până în 2023? Surprinzător de bine - decorurile simple din camerele de testare APERTURE Laboratories sunt un pic ciudate în 2023, dar funcționează încă excelent. Nu știu dacă a fost necesar să facă update-uri la motorul grafic, dar varianta de acum de pe Steam se mișcă foarte bine; singura problemă pe care o am e cu meniul, în care scrisul e mult prea mic.

În 2022 NVidia a colaborat cu Valve pentru a aduce tehnologia RayTracing în Portal. Bănuiesc că multe din resurse au fost refăcute, și mare parte din motorul de joc rescris, dar Portal with RTX (disponibil gratuit pentru oricine deținea Portal pe Steam) nu modifică nimic esențial din jocul original - doar câte un QR code cu brandingul NVidia ici-colo. Ba chiar la final, între credits, mulțumirile merg tot către ATI (rivalul NVidia) și numele celor de la NVidia nu apare.

Aș vrea să vă spun cât de monumental diferită e experiența de a juca Portal cu ray-tracing dar, vă zic sincer, nu e mult diferită. Jocul e același; la fel de plăcut, și da, sunt momente în care efectele de lumină sunt suficient de impresionante cât să stai câteva secunde să admiri reflexiile. Dar până la urmă e mai puțin important; NVidia a putut să demonstreze (cu succes, din punctul meu de vedere) cât de mult poate fi îmbunătățită imaginea dintr-un joc relativ simplu folosind tehnologia din plăcile lor. Poate singurul lucru pe care îl am de reproșat este că la final versurile de la Still alive sunt lipite prea tare de marginea din stânga.

Reflecții! Lumini! În timp real!

Reflecții! Lumini! În timp real!

Concluzii

Pentru cineva care nu a jucat niciodată sau nu a mai jucat de mult First Person Shooters, Portal e primul joc pe care îl recomand. E introducerea perfectă, e non-violent fără să fie plictisitor și are toate mecanicile de bază pentru un FPS. Puzzle-urile sunt într-o progresie naturală care nu te lasă perplex (poate ultimele 30 de minute pot avea niște momente dificile, dar fiecare escalare e pregătită temeinic din punct de vedere al designului). GLaDOS este unul din cele mai memorabile personaje negative din toate timpurile, motiv pentru care CDPR a inclus un tribut adus personajului în Cyberpunk 2077.

Lungimea (nu am exagerat cu cele 3.5 ore pe care le-am petrecut pentru a termina jocul) i-a adus și critici, dar mi se pare dimensiunea perfectă pentru o experiență concentrată și memorabilă. E un joc pe care îl „faci” într-o după-amiază, și îți mai rămâne timp și de alte lucruri. Portal 2 compensează pentru lungime, dar mi se pare că diluează un pic prea mult impactul poveștii.

Portal a fost un succes neașteptat, eclipsând toate celelalte jocuri din colecția Orange Box. E încă unul din cele mai apreciate jocuri, și e pe lista scurtă a jocurilor „must-play”. O experiență esențială, concentrată. This was a triumph!