Basin Street Blues

Jazz standard = Compoziții muzicale foarte cunoscute, interpretate și înregistrate de diverși artiști de-a lungul timpurilor. Valoarea lor, incontestabilă, e sporită de numeroasele reinterpretări – fiecare artist își aduce contribuția încercînd să-și imprime personalitatea pe fiecare interpretare.

Basin’ Street (Rue Basin) e o stradă din New Orleans – celebră la începutul secolului 20 pentru faptul că mărginea cartierul roșu ‘Storyville/The District’. Probabil acesta e unul din motivele pentru care în 1926 Spencer Williams compune această piesă – făcută celebră mai apoi de interpretarea lui Louis Armstrong:

Basin’ Street Blues strînge în el tot ce e mai bun din ‘the Jazz Age’ – trompeta lui Louis Armstrong, atmosfera și parfumul deosebit al epocii. Începutul e lent, melancolic, genul acela de melancolie care nu deprimă, ci parcă îmbogățește. Finalul, marcat de un solo de tobe a la Gene Krupa, debordează de energie, și redă buna dispoziție (ca să-l citez pe Alexandru Andrieș în concert: “nu vrem să vă lăsăm să plecați triști de-aici”).

M-am atașat de piesa asta cînd încercam să caut ceva muzică nouă prin raftul meu cu CD-uri – am găsit o colecție Louis Armstrong, și din muzică nouă am ajuns să ascult muzică veche. Piesa aceasta mi-a mers cel mai bine pe suflet – are și acea melodicitate unică Jazz Age, are energie, melancolie dar și foarte mult optimism. Un amalgam cum numai în anii 1920 mai găseai.

Comments are closed.