Bătălia generației noastre

Am dat zilele trecute peste un text intitulat „Bătălia generației noastre” în care cineva explică pe larg care crede că ar trebui să fie ținta, idealul și lupta acestei generații. Articolul de față este un comentariu la acel articol, dar și o propunere personală.

Desigur, articolul apare în contextul unui referendum împins de Coaliția pentru Familie, dar susținut cu 3 milioane de semnături (pe bune sau nu). Pe scurt, articolul respectiv conține, cu text îngroșat, crezul autorului:

Bătălia aceasta este bătălia generaţiei noastre, în care afirmăm răspicat că vrem să trăim într-o democraţie, că vrem libertate, că nu vrem să ne lăsăm manipulaţi de grupuri extremiste ajunse acum, cu largul concurs al politicienilor, în mainstream.

E complicat, băieți, cu democrația, pentru că referendumul e „democrația la maxim”. Referendumul e cel mai democratic procedeu posibil – ai o decizie, și majoritatea trebuie să decidă nu prin reprezentanți, așa cum o face în parlament, ci prin vot individual.

De fapt ceea ce își dorește Vlad Viski, autorul acelui articol e o oligarhie progresistă. Cred că e clar de ce progresistă, nu trebuie să explic. Cred că e și clar de ce oligarhie (sau chiar autocrație) – o mână mică de oameni care să decidă chestiile bune pentru toți ceilalți. Oligarhia e, dovedit, cea mai bună formă de conducere, toate marile imperii sunt de fapt niște oligarhii – chiar dacă doar de facto și nu de jure. Ca și autocrat e imposibil să controlezi minuțios fiecare detaliu al existenței unei țări. Și nu-și dorește o democrație pentru că iată, îl voi cita:

Personal, resping ideea de a mă prezenta la acest referendum. Nu am cum să validez prin votul meu un demers profund imoral care ne împarte pe noi în tabere de cetăţeni de rang I şi II.

Practic omul nu recunoaște cel mai democratic mod de a determina soluția unei probleme. Din punctul lui de vedere, aia nu e ok, să îi întrebi pe oameni dacă să pună o chestie sau nu în constituție. Bine, e inutil să știm dacă Vlad Viski respinge sau nu acest referendum, el fiind un pic mai anonim decât pisicile mele pe vremea când le aveam. Nu știu pe absolut nimeni care să facă ceva într-un anume fel pentru că așa i-a sugerat Vlad Viski. Părerea lui e doar acolo ca să se mai enerveze lumea și să-și dea share la articole, să creadă că toată lumea gândește ca ei. Dacă tocmai Vlad Viski, un tip de care n-am auzit, deci clar nu e în cercul meu de prieteni, e contra acestui referendum, atunci e clar că e un lucru bun să nu mergem la referendum! El se autointitulează parte din comunitatea LGBT, e ok, comunitatea LGBT reprezintă cât? 0.5%? Poate să fie gheiul numărul unu din România, părerea lui e destul de irelevantă cât timp nu i-o iau în considerare foarte mulți oameni.

Și mi se pare deranjantă neîncrederea asta în România și în români. Mi se pare deranjant, pentru că din ’96 încoace România a votat prin vot popular un președinte mai liberal și mai progresist și cât mai puțin PSD posibil – Ion Iliescu în 2000 venea ca alternativă la o variantă mult mai iliberală, Vadim „Spume-la-gură” Tudor. Practic românii au votat pentru varianta pozitivă întotdeauna. Motivul pentru care parlamentul e plin de parlamentari PSD este că ăia lucrează mult cu oamenii la nivel local, și pentru că nu există nicio variantă liberală care să propună soluții mai bune pentru problemele locale – indiferent că alea sunt un aeroport sau un mic și o bere lipsă.

Bun, Vlad Viski și încă câțiva răniți sunt supărați de fapt pe democrație, pentru că diverși oameni cu vederi și păreri extreme vor să și le impună. Cam ca ei, cu părerile lor extreme. Pentru că da, pentru unii (pentru cei mai mulți) părerea extremă e că se poate oficia căsătoria între două femei sau doi bărbați.

Dar am și eu un răspuns legat de care ar trebui să fie bătălia generației noastre. Și e ceva mai serios decât prostiile enunțate în acel articol. Adevărata bătălie a generației noastre e imaginarea unui nou mod de comunicare, o comunicare mai structurată, mai consecventă, mai ușor de urmărit. O comunicare în care să putem să ne dăm seama ce e relevant și ce e irelevant, să ignorăm oamenii care au rătăciri, și să-i urmărim pe cei care au ceva de zis când au ceva important de zis. Și nu cred că Facebook este compania care ar trebui să decidă pentru noi lucrurile astea – dacă rămânem permanent sclavi în autocrația Facebook nu cred că e foarte util.

PS: Daniel Mihu sugerează într-un comentariu că „Bătălia generației noastre e să păstrăm cumva democrația asta imperfectă, care cumva ține în loc progresul postindustrial care ne tot bate la ușă de vreo 20 de ani.” Da, de acord, dar de la comunicare trebuie să începem, că nu ne ajută dacă nu ne-nțelegem între noi.


20 Replies to “Bătălia generației noastre”

  1. Emil C

    Corect ce zici. Problema e că unii nu vor să asculte pe nimeni care nu e de aceeași părere cu ei. Această carență eu o pun pe seama educației. Părinții și profesorii generației “millenials” nu și-au făcut deloc bine treaba.

  2. AndreiB

    Un text si o opinie plină de ura, asta văd aici.
    Ce pot să spun si cred eu, este cc, căsătoria persoanelor de același sex este un drept, nu un privilegiu.
    Privilegiu ar fi dacă, de exemplu, homosexualii nu ar plati taxe. Cum nu plateste biserica…
    Sau ar avea pensii speciale, cum au mult iubiții noștri comducatori…
    Deci, din momentul ce prin referendum se încearcă privarea de drepturi a unei părți a societății, fie ea și minoritară (sigur nu 0.5%, așa spre 5% cred că ar fi mai corect), acest referendum este anticonstituțional.
    Și chiar dacă majoritatea va striga că zăpada e neagră, ea tot albă rămâne, așa că autocrația majorității e la fel de periculoasă ca și cea a minorității.

  3. Claudiu

    Mi-ai adus aminte de ce mă enervezi cam in 90% din cazuri. Te dai fin intelectual, dar pleci fără nicio greata de la ipoteza: in democratie orice poate fi supus la vot. Din această ipoteza falsă tragi concluzii aberante și dai într-un tip care pare destul de rațional in ceea ce vorbește.

  4. krossfire

    “De fapt ceea ce își dorește Vlad Viski, autorul acelui articol e o oligarhie progresistă” – Asa cum ai sesizat si tu, nu e nimic in neregula cu asta. Din contra, e singurul sistem care ar functiona pentru Romania. Nu e o dorinta “democratica”, dar e o dorinta legitima.

  5. Dorin Lazăr

    @krossfire: păi să-i zicem așa, nu să apărăm democrația, dar să nu vrem democrație. Că dacă ne dorim o oligarhie luminată și ne doare de fapt dorsal de părerile ălora proști, atunci poate că ar trebui să ne asumăm o oligarhie luminată. Din nou, întotdeauna ăsta a fost cel mai bun sistem.

  6. Rilache

    @AndreiB

    Asta e convingerea ta personală sau ai văzut/auzit dictarea dintr-un video pe Youtube? Fiindcă, de pe acum îți spun, cred că am văzut videouri și auzit podcasturi care, colac peste pupăză, spuneam ad litteram ce ai scris tu în română (ălea erau în engleză). Ce ciudat, nu?

    @krossfire

    De ce îi spui „democrație” dacă tu vrei dictatura minoritară? Oligarhia este o dictatură minoritară. Ceea ce nu voi înțelege este obsesia românească să le facem pe plac străinilor. Se vede limbricul se tributar și servant. N-am nicio problemă că tu vrei să fii un sclav @krossfire, treaba și viața ta, dar nu ne încadra pe toți cu tine. Fii responsabil cu viața ta și nu le mai cere și altora să-ți țină de companie.

    De ce naiba ne mai văităm de PSD, de comuniști, de securiști și de copiii acestora, dacă tot oligarhia e sistemul potrivit pentru România?

    Prea multă lume bolnăvicioasă de disonanța cognitivă.

  7. krossfire

    Dorin: Păi aia și zic. După ani de lupte (de la voturi, la impozite și propuneri legislative, în trecut), eu vreau fix nimic pentru România că parcă nu i-aș mai ține companie. Însă îmi e clar că democrația aia pe care, cel puțin în trecut, am încercat să o promovăm, nu are sens pe substratul ăsta politic și istoric.

    P.S: În general răspund doar oamenilor care și-au câștigat dreptul ăsta. Oligarhie, nene :))

  8. adrians

    Hai să ne înțelegem de la început. Toți cei care vor vota “da” la acest referendum nu dau 2 bani pe democrație. Poate că democrația înseamnă și că nu poți ingrădi prin vot drepturile unor oameni pe care nu-i cunoști și care nu te afectează în nici un fel.

    Să spunem lucrurilor pe nume și să recunoaștem faptul că totul e pur și simplu o mișcare politică. O grupare care a realizat că în starea de fapt actuală 90% din populație este împotriva acestor căsătorii gay, și a decis să întărească și mai tare status quo-ul, punând asta în constituție, ca să fie mai greu de modificat. (Și apropo, nimeni nu știe de unde vine această coaliție pentru familie, dar conservatorilor nu pare să le pese, atât timp cât se aliniază cu interesele lor). E doar o luptă de tipul “să câștige ai noștri, să piardă ai voștri”, cu alte cuvinte e “politics as usual”.

    Cam asta e tot. Și pot să înțeleg raționamentul. Dar ce mi se pare absolut jenant este atitudinea acestei tabere, care își permite poziția de “holier than thou”, “referendumul e voința poporului”, “dar și în Elveția…”, “voi ăștia care boicotați”, prin simplul fapt că știe că are avantajul numeric. Dar asta e, într-o luptă politică fiecare tabără alege strategia care are cea mai mare șansă de câștig. Și pentru tabăra anti-coaliție singura strategie care are cât de cât șanse este boicotul.

    Să ne imaginăm situația inversă: referendum pentru legalizare, 90% preconizat că vor vota pentru. Credeți că martorii “voinței poporului” de acum nu ar boicota instant acest referendum? Cred că l-ar boicota în 2 timpi și 3 mișcări.

  9. Dorin Lazăr

    @adrians: vorbești de parcă ai știi despre ce vorbești. Doar că nu știi despre ce vorbești.

    În Irlanda au făcut un referendum privind avortul. Acum 25 de ani au votat că nu e voie, după 25 de ani de luptă socială, au fost capabili să scoată acea idee din lege.

    Da, dacă accepți democrația accepți că unele lucruri vor fi altfel decât îți dorești, democrația nu înseamnă că ideile tale vor fi acceptate, ci că ideile comune întregului popor vor fi acceptate. Aia e și ideea, nu?

    Știu, trebuie un pic de muncă ca să pricepi despre ce e vorba, dar no, poate în timp o să te prinzi.

  10. Vasile

    Dragi prieteni, veți fi surprinsi să constatați, dar trebuie să v-o spun din capul locului: restricția emanată de codul civil, conform căreia căsătoriile pot avea loc numai între două persoane de sex opus, se aplică și heterosexualilor.
    Poate unii ar fi avantajați de un parteneriat cu o persoană de acelasi sex, în ciuda faptului că în dormitor le place să ciocănească sexul opus. Dar, ghici ce, nici ei nu pot.
    Deci, care drept existent e afectat, mai exact, în cazul lgbtqrst, care să nu fie restricționat și în cazul heterosexualilor? Exact.

    Apoi, puțintică istorie ne arată cum că hârțoagele pe care le iei la Starea Civilă au apărut ulterior practicii căsătoriei. Care vine pe filieră religioasă și este larg acceptată. Ce faci la starea civilă este o extensie a căsătoriei și nu invers.

    În ordinea asta de idei, conceptul în sine de căsătorie homosexuală este o aberație sinistră.

    Minoritățile pot găsi găsi suficiente formulări diferite de “căsătorie” pentru a-și intitula eventuale uniuni legale, dar prioritatea activiștilor a fost și este peste tot de a se insinua în extensiunea termenului “căsătorie” și astfel cu japca în sânul unor comunități religioase formate în baza unei învățături care delimitează nu doar pidisnicia, ci cam toată paleta de perversiuni sexuale, ca fiind un păcat. În practică, acceptarea a doi sau zece oameni cu sau fara același sex ca fiind “căsătoriți” echivalează cu acceptarea unui păcat în biserici, de unde provine dealtfel căsătoria (recomandată ca alternativă acceptabilă la abstinență, preferabilă).

    Motiv pentru care explicitarea căsătoriei în constituție este un act preventiv și pe deplin justificat, al unei comunități care vrea să-și vadă de treaba ei, fără amestec în căsătorii, educație și alte asemenea din partea unor minorități nesemnificative și în mod curios susținute în mare parte de personaje hetero.

    Ca să ne lămurim, trei milioane au spus că vor referendum pe tema asta. Asta e democrația. Iar mișcarea de a lupta preventiv pentru a-ți conserva convingerile și proteja comunitatea și interesele ei este cel mai democratic lucru posibil.

    Când o arzi cu ieșiți din casă dacă vă pasă, ieșiți la vot, speriat că fuge democrația sub tocul vreunui partid, ca apoi să îndemni la ne-vot, trebuie să îți faci un examen de conștiință serios, fiindcă pe undeva trebuie strânse unele șuruburi.

  11. Farimaf

    Dorin, democratia pura (aia directa, in care pulimea decide prin referendum orice) este la fel de periculoasa precum oligarhia). De asta niste oameni cu ceva ratiune au inventat republica. Restul e subiectivism de-al tau referitor la speta in cauza.

  12. Blue

    Atâta timp cât există în istorie acel exemplu negativ a lui Hitler, care a ajuns la putere şi a practicat-o folosindu-se de procese democratice ca alegerile libere şi referendumul, nu se mai poate spune că acestea sunt perfecte şi considerate a fi corecte, de jure. Sunt exerciţii democratice, dar decizia luată poate fi denaturată folosindu-se elemente mai puţin corecte, cum ar fi propaganda, temerile populaţiei, lipsa de educaţie sau corectritudine.
    Iar ultimele exemple, cu ar fi Brexit-ul din UK şi alegerile lui G.W. Bush şi Trump din SUA, întăresc ceea ce am spus.

  13. Vasile

    @Blue
    “Temerile” populației sunt pe deplin justificate de situația punctuală din țările unde s-au acceptat căsătoriile monosex, ca să spunem așa. Fără excepție, s-a oferit dreptul de adopție, dar s-au și impus programe “educaționale” în care libertatea de conștiință a unei majorități clare este călcată în picioare de apologia opțiunilor care nu au ce să caute în afara dormitorului. Mai mult, s-au adoptat legi speciale prin care minorităților li se acordă protecție sporită într-un mod în care majoritatea ajunge cea discriminată, sau dezavantajată, ceea ce reprezintă un paradox pentru stătulețe care se pretind democratice.
    Cu discriminarea pe criterii religioase și hate speech-ul atât de răspândit și la noi pe care îl suportă cu stoicism toți membrii comunităților creștine, cu asta se pare că luptătorii din gură/pană pentru dreptate socială.

    Da, prietene, e o mare problemă, pentru că un om religios este acum discriminat și disprețuit public, aude zilnic inepțiile semidocților care se cred bula salvatoare și întâmpină ostilitate în multe cazuri când afișează un comportament sau o opinie vădit religioasă, conformă conștiinței proprii. Asta în condițiile în care formează o majoritate.

    La ora actuală, un legebetist nu are parte de hate speech, nu îi sunt puse la îndoială capacitățile intelectuale și nici nu este antagonizat sau delimitat în vreo categorie socială inferioară.

    Așa că, despre ce vorbim noi aici?

  14. Blue

    @Vasile
    Eu vorbeam de cu totul altceva, tu ai venit să întăreşti cele spuse de mine.
    Toată lumea se consideră corectă, ceilalţi sunt semidocţi, samd. Aici e problema referendumului, nivelul de educaţie şi toleranţă e determinant pentru o decizie şî nu corectitudinea deciziei.
    Problema deciziei într-un astfel de referendum este tocmai întrebarea pusă, greşit intenţionat, pentru că soluţia nu trebuie să fie cea ce cred mulţi când votează: “să dispară toţi cei ce nu sunt de acord cu mine !”
    La fel cum în referendumul Brexit-ului, au considerat greşit că ieşirea din UE le va rezolva problemele, aşa cred şi cei cu acest referendum, că sintagma din constituţie le va rezolva problema, în realitate ea fiind caducă (pentru că niciodată biserica nu ar căsători doi membri lgbt). La fel au crezut şi nemţii, că restrăngerea drepturilor evreilor le va rezolva problema corupţiei din societate. Şi aş mai putea continua cu exemplele.
    Asta e problema cu referendumurile populare, lumea nu e informată de calea corectă de luat, ci manipulată către ţelul unor politicieni. Lumea nu ştie rezolvarea corectă a problemei lor şi se lasă păcăliţi de o soluţie falsă. Dacă se punea întrebarea că “nu vreau să văd afirmarea lgbt pe stradă”, la fel cum nu se acceptă să umbli dezbrăcat, era altceva.

  15. Vasile

    Eu văd unde bați cu ceea ce spui. Problema este că nu știi cazuri precum Danemarca, unde statul laic a forțat clerul să oficieze căsătorii gay. Ok, puteau refuza, ajunge la inchisoare pentru asta (cum ar fi de fapt de așteptat pentru cineva tare în credință), dar faptul că statul a ajuns să se folosească de biserică precum un serviciu oarecare naște o îngrijorare justificată în rândul credincioșilor.
    Delimitarea clară a ceea ce înseamnă “casatorie” scutește de grija unor asemenea deturnări, în timp ce minoritățile sunt libere să găsească o altă sintagmă pentru uniunile lor oficiale, precum și alte ritualuri și lăcașuri de cult pentru oficierea lor.
    Semidocții sunt cei care au frunzărit puțintel ce le-a picat în mână pe marginea unui subiect precum acesta și au înțeles ce le-a convenit lor, fără a căuta să înțeleagă cu adevărat fenomenul religiilor din țara în care trăiesc, dar care se poartă de parcă îi cunosc pe toți semnatarii inițiativei și se grăbesc să îi eticheteze fiindcă, well, au altă părere și înțelegere asupra problemei decât ei.

    Ține cont că e singurul referendum pornit din inițiativă populară, nu politică. Că unii sau alții se folosesc mereu de orice pot pentru alte scopuri, asta e valabil în toate situațiile.

  16. Blue

    @Vasile
    Meştere, întrebarea referendumului este:
    „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”
    Deja asta este o schimbare majoră faţă de ceea ce v-aţi dorit voi în acţiunea populară ! Deja referendumul a fost deturnat, cu întrebarea asta, teoretic, parlamentul poate face ferfeniţă Constituţia ! Nu spune exact care lege şi la ce se referă ! Ai pus ştampila pe aşa ceva, legal au dreptul să facă ce vor ei !
    Iar voi o ţineţi langa cu sintagma voastră ! Sintagmă care poate fi schimbată la loc de o altă populaţie peste douăzeci de ani, dacă se va dori ! Iniţiativă inutilă, pierdere de energii unde nu e nevoie, pentru că nu cred că s-a pus problema să fie aşa ceva la noi în următorii douăzeci de ani ! Iar ăştia, între timp, îşi bat joc de noi, cu ajutorul vostru !

  17. Vasile

    @Blue

    Ești caraghios, cu noi, voi și alte liniuțe și mulțimi fictive.

    Te alarmezi în privința textului de pe buletinul de vot. Presă care însă omite să menționeze că nu poate exista decât o singură lege de revizuire a Constituției la un moment dat și nicio altă modificare nu poate fi adoptată și supusă votului până cetățenii nu își exprimă opțiunea în privința celei active (sau este abandonată cea adoptată pe fondul neîntrunirii numărului minim de voturi)

    Uite legea:

    http://www.monitoruloficial.ro/emonitornew/emonviewmof.php?fid=MS43ODAwMTQ5NzYyNDI4RSszMA==

    Este singura lege de revizuire a constituției adoptată în prezent și vizează exclusiv articolul 48 al Constituției, iar orice lege ulterioară ar necesita un referendum separat și poate fi adoptată numai după soluționarea acesteia.

    Nu zic, e bine să îți pese, dar mai informează-te și din surse oficiale, nu de pe toate portalurile de pseudo-știri, fiindcă s-ar putea să ai și multe alte constructe bazate pe informații incomplete sau distorsionate, pritocite de “prietenii” noștri profesioniști și binevoitori din presă.

  18. Blue

    Să fim serioşi, pe Dragnea îl doare undeva de iniţiativa voastră ! E cel mai departe de ideea de familie, la ora actuală ! El se foloseşte de acest referendum, de orice îi va fi de folos din asta, inclusiv de dezbinare. Eu nu iau de bune ce scriu unii sau alţii, doar că ambiguitatea întrebării nu sună bine. Nu sunt mai multe articole ca la referendumul din 2003, deci puteau formula altfel întrebarea. Ceva se coace (politicienii nu fac lucruri gratuite), problema e că, în zgomotul provocat, va trece observat. O să vedem la final.

  19. Vasile

    Sunt de acord că formularea e demnă de repetenți, însă e firesc să ridice anumite semne de întrebare, fiindcă am mari îndoieli că există noi/voi sau două tabere în rândul celor interesați de problemele cetății când vine vorba de agreeat componența actuală a Guvernului sau partidul majoritar 🙂

    Singurul mod în care s-ar putea ‘suplimenta neașteptat’ mulțimea modificărilor pe care le-ar vota lumea la referendum ar fi dacă legea, deja publicată în monitorul oficial (dar nenumerotată, fiindcă nu produce efecte și nu poate căpăta un număr decât dacă se validează modificarea prin referendum), ceea ce mi se pare improbabil, dar, în fine, ultimii ani au fost plini de surprize.

    Pe lângă îndemnul de a citi integral motivările din cuprinsul legii, care conțin în mod clar și lămuriri legate de constituționalitatea modificării, uite și o dare de seamă ceva mai lungă, dar destul de echilibrată, zic eu și posibil lămuritoare în anumite aspecte ale situației/problemei:

    https://alexandruracu.wordpress.com/2018/09/17/argumentul-in-favoarea-revizuirii-si-o-scurta-analiza-a-sanselor-ca-aceasta-sa-fie-aprobata-prin-referendum-articol-in-doua-parti/

    Legat de sumele irosite cu referendumul despre care se discută, ar merita precizat că și manifestațiile stradale (la care am și participat sporadic) au generat și generează de fiecare dată o sumedenie de cheltuieli (neprecizate însă) pentru stat (în fond, pentru noi, toți), însă posibilitățile reale de a rezolva ceva prin ele sunt nule, Ce să mai vorbim despre ‘mobilizările’ în cadrul “adunării” de “susținere” a actualei majorități – pentru care dezgustul meu este maxim.

    În condițiile astea, deși susțin și eu exercițiul protestelor (dar preferabil pe teme mult mai clare, punctuale, nu adunări care să înjure conducerea, că nu faci nimic astfel), nu pot să nu remarc că toate poveștile cu bani aruncați nu țin locul unei organizări legale, coerente, ca nu doar problemele pe care o parte le considerăm “non-probleme” sau dimpotrivă, fictiv, “încălcări”, să ajungă în situația de a fi votate și respectate.

    Cheers!

  20. Vasile

    *văd că mi-a păpat formularul cuvinte, așa că, integral:

    Singurul mod în care s-ar putea ‘suplimenta neașteptat’ mulțimea modificărilor pe care le-ar vota lumea la referendum ar fi dacă legea, deja publicată în monitorul oficial (dar nenumerotată, fiindcă nu produce efecte și nu poate căpăta un număr decât dacă se validează modificarea prin referendum), ar fi modificată/îmbogățită, ceea ce mi se pare improbabil și ilegal, dar, în fine, ultimii ani au fost plini de surprize.

    Oricum, în afară de legea deja publicată oficial, buletinul de vot nu poate face referire la nicio altă lege din trecut sau adoptată în perioada dintre publicarea acesteia și zilele în care se va vota.

Comments are closed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.