Bi mai velăntain

Această primăvară ne va primi mai iubiţi şi iubitori. Cum aşa? Există un secret. Repertoriul pe note de primăvară propus de o companie care ne hrăneşte.

Să vedem ce ne va face să împrăştiem mai multă dragoste. Să fie: Crezi în dragoste la prima vedere sau mai e nevoie să mă vezi încă o dată?. Sunt sigur că acum fetele din lumea întreagă se vor lăsa cucerite de farmecele tale masculine. Dragostea la două vederi va umple străzile oraşelor României.

Poate însă va fi expresia: Tatăl tău este terorist pentru că tu eşti o bombă. Amor palestinian pe note de colesterol.

Ce ziceţi de: Unde ai umblat toată viaţa mea?. Această interogaţie simplă nu poate fi folosită pentru prima dragoste, pentru că se simte în vocea celui ce-o invocă o urmă de regret. E iubirea regăsită pentru prima oară, varietate unică a iubirii apriorice pentru sufletul pereche, cu care ne naştem. Întrebarea e retorică, răspunsurile posibile gen “cu bagabonţii prin cartier” sunt indezirabile.

Pentru cei care nu vor să se implice foarte puternic, dar vor să se manifeste, există o mostră de umor oftalmologic: Cred că am probleme cu ochii, nu-i pot dezlipi de pe tine. O afirmaţie fără echivoc, succintă, o situaţie excepţională, fără ieşire. Cu ochii smulşi din orbite, eroul liric nu poate folosi această zicere decît o singură dată.

Pe aceeaşi temă medicală avem variaţia spitalicească, de uz extern: Ai un pansament, m-am lovit la cap cînd te-am văzut.. Nu e o întrebare, e o afirmaţie! Eroul liric, probabil altul decît cel oftalmolog, observă că fata are un pansament, şi sugerează că i-ar trebui pentru lovitura cefalică primită de la rivalul liric.

O întrebare de sezon, dacă ar fi nins: Era alunecos sau de ce era să cad pe spate cînd te-am văzut?. Implică atenţia virtualilor parteneri, care vor examina împreună locul unde el a văzut-o pe ea.

Cea mai subtilă variantă, de departe este: Trebuie să sun în Rai să le spun că şi-au pierdut un înger. Eul liric aşteaptă o încurajare, un număr de telefon, pentru a vorbi cu stăpînul Raiului (Tatăl liric al fetei) despre posibilitatea ca îngerul (fata lirică) să fie pierdut, căzut. Aluzia sexuală este deloc subtilă, îngerul căzut, umanizat, tipic modernismului.

O frază de iubire cu iz intelectual: Trebuie să fi obosit(ă), ai umblat prin mintea mea toată ziua.. Un fel de Fill in the blanks, de data aceasta un simplu: găseşte eroarea. Ca răspuns nu sunt excluse jocurile erotice de la prima întîlnire care implică trimiterea în direcţii originare/erotice.

Genul informator: Ştii ce ar arăta bine pe tine? Eu!. Zis şi genul fotograf, atinge zonele erogene ale model-ling-ului atît de frecvent la noi…

Şi în sfîrşit avem un clasic al genului. Fraza finală, de încheiere, după ce toate frazele de mai sus au eşuat. O observaţie cinică, dar şi plină de regret: Scuză-mă!! Am observat că nu m-ai observat!. Nici nu e de mirare. Cu asemenea repertoriu de primăvară…

Vă urez funie solidă, şi săpun eficient.

Notă: frazele respective nu-mi aparţin, aşa cum nu aparţin nici companiei care le promovează sub mîncarea pe care o vinde.

Comments

Bi mai velăntain — 3 Comments

  1. WTF vorbeşti despre? 😀

    Habar n-am, şi am şi uitat de Valentin, dar mi-am adus aminte că se presupune a fi o sărbătoare americănească. Acum e clar că americanii iubesc sărbătorile în care cumperi cadouri, în special Crăciunul, şi cum una e cam putin, încă una ar prinde bine într-un an…

    Dar eu n-am văzut nimic curios întâmplându-se pe la americani în zilele fatidice de 14 februarie. Atunci cred că e, nu?

    Oricum, punctul este, dacă e importată de la americani, apăi eu n-am văzut produsul original. Deci se prea poate ca importul să fie mai de success decât “originalul”. Dar cum azi România e educată de colegiul Pro…

    Chiar, s-au strâns atâţia bani pentru talentul român nutrit la sânul Pro… a incubat ceva? Eu n-am auzit de nimeni.

    Oricum, nu ştiu ce se petrece prin ţară, dar m-am amuzat copios citind starea zilei Doriniene 🙂

    Cea mai tare: ” Trebuie să fi obosit(ă), ai umblat prin mintea mea toată ziua..” Iar eu trebuie să o spun unei găuri negre. (Am văzut un documentar despre găuri negre ieri şi nu mi-a mai ieşit din cap, aşa fac găurile negre ce să-i faci? :-D)

    Şi acum, imaginaţi-vă, vă rog, o gaură neagră obosită… Pe ce s-ar opri ea să se odihnească? Pfiu problemă de ziua Valentinului!

  2. Pingback: Caractere dragobete și alte chestii turmentate | Fly on the Windscreen