Bloggeri care înjură bloggeri (și pe oricine altcineva)

Un comentator nu o să poată niciodată să jignească un blogger așa cum jignește un alt blogger, pentru că un comentator poate să ajungă foarte rapid în găleata de spam. Un blogger însă are o casă online numai a lui, vizibilă în Google, și care poate să fie la fel sau mai vizibilă decît casa bloggerului pe care acesta o dărîmă. Sunt, evident, trei direcții în care merge înjurătura, direcții care au niște puncte comune. Să trecem peste motive, cu reamintirea faptului că includ în înjurătură și virulența excesivă și nejustificată.

  1. Înjurăm alți bloggeri pentru că sunt proști. Evident, noi știm cam ce intelect au alți bloggeri pentru că și noi suntem ca și ei. Uneori însă ajung chiar să și-o merite, și-atunci le bați obrazul și le spui de mama lor pe care ai cunoscut-o în moduri neconvenționale.
  2. Îi înjurăm pentru că sunt proști și e singura limbă de care ascultă. Uneori, dincolo de șocul înjurăturii e o motivație foarte puternică, foarte justă. Înjurătura asta e justițiară, corectă și trebuie folosită doar în cazul în care comunicarea nu ar putea funcționa. Exemplu (nu blogger) Olavo de Carvalho sau mai toți bloggerii brașoveni care scriu despre Chinezu (Bloggerii brașoveni NU scriu niciodată despre chinezu – decît începînd de la 50 de lei încolo).
  3. Îi înjurăm pentru că am fost plătiți. Multă vreme s-a suspectat că unele opinii sunt manufacturate și vreau să confirm: da, uneori opiniile sunt manufacturate, unse cu cîte un pișcot. Așa că ne-apucăm să ne spunem părerea și uneori mai dăm și pe-afară, mai ales cînd suntem contraziși. Alteori, începem să punem fire de păr în aripioare sau omizi în șaormele de la KFC. Eh. cum putem și noi.
  4. Pentru că spectacolul de înjurături e uneori extrem de spectaculos, și atrage vizitatori mulți, la fel și comentatori mulți. Spectacolul de înjurături era unul din cele mai simple moduri de a te ridica prin 2005-2007, cînd internetul abia creștea în România. S-au încercat multe în perioada aia, de la lepșe (da, toți bloggerii mari au dat lepșe, și sunt niște chestii idioate) la înjurături. Înjurătura mi s-a părut un pic mai eficientă, deși pe termen lung ar fi putut să strice complet relațiile între oameni. Ne înjurăm cu cei din aceeași trupă ca și noi, în speranța că vom deveni alpha-ul contingentului.
  5. Pentru că bloggerii țintă ne dau atenție, deci îi înjurăm. Pare ilogic, dar nu e: ei acordîndu-ne atenție vor ajunge să citească articolul nostru, deci vor afla opinia noastră adevărată despre el. Vor afla că noi avem o problemă cu felul în care e construit universul și… nimic. Dar o facem instinctiv, ca un copil care a fost remarcat și dorește să păstreze atenția prin fapte rele. Din păcate nu funcționează pe termen lung.
  6. Pentru că ne deranjează opinia diferită a altora. Cu toții vrem să trăim într-o lume în care toată lumea se pune de acord că ceea ce gîndești tu e perfect și ar trebui folosit ca punct de referință pentru toți ceilalți. În cazul meu lucrul ăsta se întîmplă, în cazul altora nu, de aceea ajung să scrie pe la colțuri despre scursura societății și lipitorile ce lasă dîre pe (probabil) asfalt
  7. Pentru că primesc mai multă atenție decît noi. Uneori ne luăm chiar de oameni cu care suntem de acord numai și numai pentru că acei oameni primesc mai multă atenție decît noi și noi suntem siguri că ei sunt niște proști venali. De aceea facem articole de demascare, unele ample, altele scurte și pline de răutate. Scriem în speranța că ăia înjurați o să se uite la articolul nostru și o să-i doară.

Ar mai fi vreo cîteva, dar e suficientă lista asta pentru a rumega, și a afla de ce ne apucăm să scriem un articol despre un alt blogger. Uneori avem dreptate, alteori suntem doar niște lameri. Ideea e că pot ieși niște momente spectaculoase sau niște momente penibile de-aici.

Ce contează, ca blogger, e cît de consecvent ești în spatele acelei imprecații. Ești în stare să-ți susții punctul de vedere în fața celui pe care l-ai înjurat, în viața reală? Îi refuzi pișcoturile? Refuzi invitații la evenimente doar pentru că respectivul e speaker? Ești capabil să-ți păstrezi principiile sau ele sunt la fel de fluide ca vorba ta pe blog?

Pentru că pînă la urmă înjurătura ta nu contează dacă nu ai coloană vertebrală cu care să o susții. Pentru că un mamifer nevertebrat, cum sunt unii comentatori, bloggeri sau vedete, nu o să poată niciodată să împingă lucrurile din jurul lui, să facă lumea mai bună. Poate în schimb să se muleze. Problema e că evoluția a eliminat nevertebratele și, natural, toate animalele de dimensiuni mai mari au coloană vertebrală.

Pe de altă parte, poți să fii o meduză. Și, pentru un motiv necunoscut, meduză rimează cu ventuză. Habar nu am de ce m-am gîndit la încheierea asta, dar dacă aveți ceva de comentat puteți să o faceți mai jos.

PS: Bonus points pentru primul care îmi spune că sunt ipocrit și îmi demonstrează cu link-uri.

Comments

Bloggeri care înjură bloggeri (și pe oricine altcineva) — 2 Comments

  1. Godwin’s law, varianta românească:

    Probabilitatea ca o discuție activă de pe un blog să degenereze la înjurături și atacuri la persoană tinde către unu.

    Și deasemenea din cele cinci concepte fundamentale ale propagandei, după Norman Davies.

    “The rule of disfiguration: discrediting the opposition by crude smears and parodies.”

    • Mda, ar merge extinsă legea asta în varianta românească. Dar la bloguri e de înțeles. În fond, ăștia cu bloguri care rezistă mult o fac pentru că au tărie de caracter – ori caracterele tari (adică dure) tind să se ia la trîntă prea des.