Bolnavi de frică

Unul din pașii absolut necesari maturizării este împăcarea cu ideea de moarte și de boală, înțelegerea faptului că murim (cu toții murim) și că boala și moartea sunt naturale. Astea sunt cele două ingrediente care ne fac să ne și bucurăm de parcursul vieții, și care odată înțelese ne ajută să ne reglăm așteptările.

De-a lungul istoriei umane religia a fost cea care ne-a ajutat să ne împăcăm cu ideea. Că vorbim de creștinism, de budism sau de religiile închinate soarelui din Papua Noua-Guinee, în cele din urmă vorbim și de felul în care ne pregătim pentru final, pentru marele prag. E o căutare frumoasă de răspunsuri, chiar dacă e frustrantă. Răspunsul îl știm cu toții dar nu vrem să îl enunțăm clar și nu dorim să-l acceptăm.

Dar nu despre asta vreau să discutăm azi – nu e rolul meu să ridic întrebarea asta către cititori, ci știu că e o întrebare cu care conștient sau nu se confruntă ei oricum. Nici nu vreau să vă deprim, nici să merg într-o direcție morbidă. Nu, vreau să vorbesc despre generația mea și cea a “milenialilor”, două generații incapabile să înțeleagă cele două paragrafe pe care le-am pus mai sus. Suntem niște oameni bolnavi de frică, disperați de ideea că vom muri și treaba asta ne ghidează toate deciziile.

Aparent ignorăm subiectul cu grație. Suntem prea ocupați, facem mult prea multe, nu avem noi timp de meditat asupra subiectului. Avem prieteni de văzut, oameni pe facebook cu care să vorbim, care share-uiesc o mulțime de lucruri. Ne mai întristează din când în când o poveste, dar trecem repede peste subiect cu un video cu mâțe, care uiiiiite ce simpatice sunt. Ah, sigur, nu ne luăm pisică pentru că știm că la un moment dat o să moară și vom fi triști, dar uiiiiite ce chiuuuuut sunt!

Doar că în spatele tuturor lucrurilor pe care le facem, tuturor lucrurilor pe care le gândim se află, universal, aceeași idee. Omul simte în mod natural nevoia de solitudine, dar când râcâie tigrul la ușă1)Povestea cu tigrul care râcâie la ușă e o metaforă prinsă via Ovidiu Eftimie. Ideea e destul de simplă, și anume că mintea noastră încă mai are reflexele construite ca om primitiv, când amenințările erau cât se poate de reale, substanțiale și fizice, de exemplu tigrul din junglă care putea să te omoare oricând. Sigur, noi acum avem case, nu dormim sub cerul liber, în junglă, dar chiar și-așa mental percepem tigrul ăla care ne poate omorî, îl auzim cum stă la ușa casei atunci când e liniște atunci simt nevoia să “facă ceva” ca să nu se gândească la subiectul ăsta. Generația mea e obsedată de sănătate, atât de obsedată încât ajunge să refuze vaccinurile, să își distrugă sănătatea încercând diete idioate și distrugându-și în general viața netrăind-o altfel decât în mare frică.

O să exemplific cu un articol mai jos, dar exemplul ales nu e singurul. Frica asta de boală și de moarte ne influențează și ne conduce mai ales că ne-am pierdut resorturile pentru a ne împăca cu situația. Religia e un element refuzat în viața majorității, care refuză dezechilibrat înțelepciunea ancestrală, în ciuda faptului că civilizația europeană e una puternic bazată pe creștinism. Trebuie să-i înțelegem, generațiile astea ateiste nu au nevoie de prieteni imaginari, dar nici nu sunt capabile să dea un răspuns mai bun decât acei “prieteni imaginari”. Ei zic că sunt morali fără să le fie frică de pedeapsă, neînțelegând fondul religiilor. Își exagerează moralitatea sperând ca asta să le cumpere viața veșnică, și partea tristă e că nu se poate. Încă nu se poate, și chiar dacă s-ar putea nu ei sunt generația care să merite nemurirea.

Dar să revenim la lucruri mai simple. Cum ziceam, m-a amuzat un articol peste care am dat ieri: “11 motive brutal de oneste pentru care milenialii nu vor să aibă copii“. Acolo un milenial își motiva egoismul exacerbat al generației printr-unul din efectele teribile care vor duce la declinul civilizației moderne: depopularea zonelor civilizate. O să comentez chestia asta în alt moment pentru că e subiect de articol (ce zic, de carte) în sine, și o să revin la cele câteva puncte care m-au amuzat teribil în articol și m-au făcut să scriu postarea pe care o vedeți:

  • #2 Milenialii se tem puternic să nu transmită boli mintale mai departe. În explicație se discută despre depresie, pe care ei nu doresc să o transmită. :))
  • #4 Problemele de fertilitate pot da perspective diferite necesității facerii de copii. În care se încurcă ideea de cauză cu cea de efect.
  • #5 Sarcina poate să fie periculoasă. Motivație: “Ideea de a purta un copil (în mine) îmi provoacă greață”.
  • #8 Lumea nu e tot timpul un loc frumos. În care devine mai clar că realitatea nu e unul din punctele puternice ale acestei generații.

Se poate citi textul și cu altă cheie în minte, cea cu egoismul exagerat al generației. Însă dacă stai să te gândești foarte mult la subiect îți dai seama că în mintea celor care argumentează acolo râcâie la ușă tigrul. Simți frica cum le transpiră prin pori, cum le influențează deciziile și reacțiile.

Discuția în România se întoarce aproape obligatoriu în jurul motivației: “să am cine să aibă grijă de mine la bătrânețe”. Generațiile astea două însă refuză genul ăsta de argument pentru că ei vor ca lucrurile să se întâmple altfel. Speră, în secret, că nu va fi nevoie, și ăsta e motivul pentru care refuză și să-și mai construiască o viață liniștită. Liniște? Cine are nevoie de așa ceva? Dacă e prea multă liniște începem să auzim tigrul care râcâie la ușă.

Nu-ți face griji, tigrul ăsta înțelege mai bine decât tine ciclul vieții. La fel ca și Cecil the Lion, Not A Vegetarian.

Nu-ți face griji, tigrul ăsta înțelege mai bine decât tine ciclul vieții. La fel ca și Cecil the Lion, Not A Vegetarian.

NOTES   [ + ]

1. Povestea cu tigrul care râcâie la ușă e o metaforă prinsă via Ovidiu Eftimie. Ideea e destul de simplă, și anume că mintea noastră încă mai are reflexele construite ca om primitiv, când amenințările erau cât se poate de reale, substanțiale și fizice, de exemplu tigrul din junglă care putea să te omoare oricând. Sigur, noi acum avem case, nu dormim sub cerul liber, în junglă, dar chiar și-așa mental percepem tigrul ăla care ne poate omorî, îl auzim cum stă la ușa casei atunci când e liniște

Comments

Bolnavi de frică — 53 Comments

  1. Mde, au dispărut multe praguri care asigurau selecția. Dar revin ele la locurile lor, că așa e cu entropia, când este prea mică tinde să crească și când este prea mare începe să scadă.

  2. Să înțeleg că religia era/este un ”resort care ne ajuta să ne împăcăm cu situația”? Mda, bagă-le în cap oamenilor că există rai și norișori pufoși, că vor avea 70 de virgine no matter what și hai să vedem ce se întâmplă… O groază de prostii au fost făcute de-a lungul timpului (și încă se mai fac) pentru că mulți spălați pe creier au senzația că mai au o altă șansă, că slujesc unui țel înalt sau că-și cumpără nemurirea dacă pupă poze.

    Nu, când oamenii vor înțelege că asta e, e unica lor șansă să trăiască, să iubească, să-și mângâie copilul, să-l audă râzând, să simtă o adiere de vânt, un val în mare, un sunet oarecare, de abia atunci lumea va fi mai bună.

    În ceea ce priveste ”millenialii” de care pomenești, prostiile debitate de ei de care pomenești nu-mi par cu nimic diferite de canoanele diverselor religii. Prostia apare din păcate în multe forme…

  3. “#2 Milenialii se tem puternic să nu transmită boli mintale mai departe. În explicație se discută despre depresie, pe care ei nu doresc să o transmită. :))” – Se vorbea despre “manic depression” sau “manic depression disorder”, acum devenita “bipolar disorder” si care da, poate avea un mecanism de transmitere genetic. La fel si schizofrenia (unde, culmea, varsta barbatului poate juca un rol important – asta ca tot se discuta despre raportul dintre varsta femeii si sansele de a da nastere unui copil cu sindrom Down). Posibilitatea deci, exista, dar frica de a nu face copii din cauza asta este nu doar irationala, ci si medical chestionabila.

    • Era un exemplu acolo. Altfel, stiu o persoana (o doamna, sa-i zicem) care era disperata ca cel mic va mosteni toate “bolile ei”. S-a demonstrat, dupa vreo 3 sedinte la psiholog, ca bolile ei erau de fapt doar una si anume “ipohondria” (ca anxietate patologica, sa ne intelegem!).

  4. articolul ala despre copii chiar e stupid, bine ca e valabil doar la americani. nu stiu ce sa zic, dupa o varsta tot ce-ti ramane e sa fii “ocupat” cu ceva, pentru ca moartea apare din ce in ce mai des in gandurile tale. religia ajuta? pentru mine e doar o poveste, ceva gen sa fie bine ca sa nu fie rau. pentru aia mai batrani inca mai inseamna ceva. iar pentru cativa tineri, care nu au alta ocupatie sau alta vocatie, a inceput sa fie singurul lucru de care se agata. sunt o gramada de habotnici aripa tanara, the force is strong in them, deci nu cred ca religia isi va pierde adeptii asa de repede.

  5. ” Simți frica cum le transpiră prin pori, cum le influențează deciziile și reacțiile.”

    Asta e adevarat, cel putin eu asa gandesc. Bunicii mei au avut 7, respective 4 copii. nascuti si crescuti in timpul marii crize din anii 30 si a celui de-al doilea razboi mondial. Eu am avut ocazia sa discut cu ei, inainte de a muri. Chiar priveau ziua de maine cu seninatate si cu curaj, cel putin din punctul de vedere in care noi intelegem curajul astazi. Nu le era frica ca maine nu or sa aiba bani, ca or sa fie bolnavi, ca o sa fie seceta, ca or sa intample lucruri groaznice, etc. Se sculau cand rasarea soarele, isi faceau cruce si plecau la munca, foarte impacati cu viata lor.

    Cam mare diferenta fata de generatia actuala de “milleniali”

  6. Uii cata amaru’ de nimic 😀 (vorbesc de articolul alora).
    Articolul trebuie sa contina atat “Pentru ca suntem egoisti”. De aici toate problemele, inclusiv alea cu tigri.
    Si George are perfecta dreptate, atata doar ca avem nevoie de-un sut serios in cur, deodata, la fel ce generatiile anterioare, vom avea spre tinde si busola asta morala se indreptate in directia corecta.
    O alta chestie haioasa e ca nu mai face nimeni articole nu cifre rotunde, nu 10, nu 12, nu 20…nope, unspe fratica…ca sa-ti dee cu virgula daca e de acord cu juma’ din ce zic ei acolo. Fuckin’ buzzfeed 🙂

  7. Ok, si cum te impaci cu frica de moarte? Pentru mine moartea mereu a fost ceva inevitabil, care va veni candva, la fel ca si boala, dar niciodata n-am reusit sa ma impac cu gandul. Am avut multe momente urate in viata, inca din copilarie, de la deces de mama la moartea femeii care ma iubea din pricina unui accident rutier, insa mereu am vazut viata ca pe ceva frumos. Sentimentul de-a te trezi dimineata, de-a experimenta zilnic altceva, de-a face parte dintr-o experienta asa unica cum este viata, este ceva de care nu vreau sa ma lipsesc vreodata. Si la un moment dat se va intampla totusi. Da, cand se va intampla nici macar nu voi realiza ca s-a intamplat, nu e ca si cum pentru eternitate voi realiza “vai, am murit, nu mai pot experimenta ceea ce inseamna viata”, insa numai acest gand uneori imi da fiori pe spate, ca se va intampla.

    Si astfel vine intrebarea mea, cum te poti impaca cu moartea? Eu cred ca este ceva ce reusesti dupa o anumita varsta, nu cred ca tu pe la 25-26 de ani erai impacat cu moartea. Sau daca erai, felicitari tie, mie insa mi se pare ceva dificil de facut, este un inevitabil dureros. Pentru ca il constientizezi.

    • E o treabă personală felul în care te împaci cu chestiile astea inevitabile. Parte din procesul de maturizare. Cu ce te-ar ajuta să știi cum mă împac eu? 🙂

    • Eu m-am împăcat cu ideea uitîndu-mă la cum mor oameni. LiveLeak şi altele (unele clipuri fiind chiar sadice). Da, ştiu, e un mod dur al dracului, dar m-a trezit la realitate şi la viaţă, pe care o văd acum cu alţi ochi. Oamenilor nu le e frică de moarte, ci de agonia de dinainte, de suferinţă. Le e frică inclusiv să trăiască, trecînd totul prin filtrele raţiunii.

    • La mine a fost copilul. Iar dacă acum ar putea ”cineva” să mă asigure că el va fi ok, că va fi fericit și va avea o viață frumoasă, n-aș avea nici o problemă dacă la schimb ar trebui ca eu să ”plec”. Da, aș avea niște regrete, dar frică? Nu prea mai e. Nu-mi explic cum, dar parcă sunt mai liniștit.

  8. Intrebarea nu iti era adresata tie personal, ci era mai mult o intrebare pentru toti. Normal ca e personala, fiecare o trateaza cum poate, ce voiam eu sa spun e ca nu e asa usor sa te impaci cu aceasta frica. Mai ales pana la o varsta, cel putin din perspectiva mea. Este o frica naturala si normala, mai ales pentru cei care au ceva in cap si se gandesc la astfel de lucruri 🙂

  9. Asta a fost tare: “Trebuie să-i înțelegem, generațiile astea ateiste nu au nevoie de prieteni imaginari, dar nici nu sunt capabile să dea un răspuns mai bun decât acei “prieteni imaginari”.”

    Eu sunt ateu. Mie religia nu mi-a oferit niciun raspuns. In acelasi timp stiinta mi-a oferit multe raspunsuri. Poti sa imi spui care sunt raspunsurile oferite de religie?
    1. Morala? Nu exista asa ceva in Biblie, Coran.
    2. Cum functioneaza Universul ? Biblia este o gluma proasta.
    3. Diversitatea pe Pamant? Prefer evolutia.

    “Religia e un element refuzat în viața majorității, care refuză dezechilibrat înțelepciunea ancestrală, în ciuda faptului că civilizația europeană e una puternic bazată pe creștinism.”

    Nu mai traim in evul mediu. Este normal sa aruncam la gunoi conceptele vechi care au fost folosite in momentul in care nu avem mijloacele necesare intelegerii proceselor si fenomenelor din jurul nostru.

    Este normal sa ne fie frica. Acum stim ca relegia nu are nicio treaba cu realitatea. Este doar o poveste inventata sa iti ofere confort.

    • @Z3Ro Nu are nici un rost. De ce cauti un rost in toate. La scara universului aratam ca un accident fericit. Pina la urma ai un singur rol: sa propagi specia.

  10. Egoismul exacerbat de care tot spui cred ca poate fi mai degraba pus in carca celor care fac un copil. Sunt o gramada de rationamente tampite in randul celor care ii fac. Cei care fac copii doar pentru a trece “in rand cu lumea”. Oare nu esti cumva egoist cand faci un copil pentru tine nestiind ce sau daca ai ceva de oferit?
    Religia chiar nu vad sa aibe vreun loc in discutie, mai ales cea ordodoxa . Chiar daca par stupizi, cred ca e mai onesta varianta “milenaliilor” decat cea in care faci copil pentru ca te bate nea’ Arsenie in cap cu bata.

    • Poate ca bat campii cum zici tu, asa, scurt. Pare a fi departe de subiectul cu fricile si religia, dar de fapt imi pare a fi o discutie intermediara. Pentru asta mi-am pus frana la comentariul autorului. Trebuia sa vii cu profunzimea ta. De ce anume iti este frica de nu comentezi argumentat.
      P.S. cred ca esti………. Iti spun data viitoare.

    • Dorin, stai linistit, ca nu ma las jignit chiar asa de usor 😉
      @Catalin: generalizezi, te rog sa nu pui pe toata lumea in aceeasi galeata a judecatilor tale personale. de aceea consider ca bati campii.

    • Ok. Vad ca faceti front comun, dar nu stiu pe ce. De jignit cred ca se vede ca n-am facut-o pana la urma. Si nu vad unde este generalizarea. M-am referit doar la “cei care”, nicidecum la “toti”. Nu am o problema cu vreo religie sau cu adeptii. Poate am derapat in privinta religiei unde mai degraba ar fi fost vorba de institutia bisericii si misiunea ei. Acolo cred ca-i nevoie de o reforma si readaptare.

      Referitor la frici normale sau anormale, mi-am amintit de o intamplare dintr-o unitate spitaliceasca unde timp de 2 saptamani cat am stat, un parinte facea strangere de semnaturi si bani pentru a-si construi o biserica in spatele spitalului. Ca sa fie si mai convingator tinea in fiecare seara o mini slujba pe holul principal. Din reflex, orice pacient nou venit sau apartinator care-l auzea cantand, credea ca “a mai murit unul”. Nu parea nimeni sa fie mai usurat odata cu prezenta parintelui, ba mai mult ii agoniza. Nu era nimeni impacat cu nimic, parca nici cu popa dar il tolerau.

      Scuze pentru greseala de postare.
      Te rog, daca se poate sa stergi comentariul anterior.
      Multumesc.

    • am luat teapa cu lt/gt. acum il rog si eu pe Dorin sa stearga comentariul incomplet.

      @Dorin: apreciez, ca intotdeauna 🙂
      @Catalin: citez “Egoismul exacerbat de care tot spui cred ca poate fi mai degraba pus in carca celor care fac un copil. Sunt o gramada de rationamente tampite in randul celor care ii fac. (De exemplu,) Cei care fac copii doar pentru a trece “in rand cu lumea”.”
      Paranteza imi apartine. General enough?

  11. Eu sunt un ateu mai ciudat, am observat partile bune ale religiei, si aici ma refer la pocaiti in special care si aplica ce invata acolo si se concentreaza mai mult pe viata asta decat pe spirit. Motivatii pentru neconceperea copiilor poti gasi la nesfarsit, toate se fac la timpul lor si oricat de filozof ar fi cineva ma indoiesc ca nu l-ar apuca regretele pe la 50-60 de ani cand ar vedea cum copiii celor pe care ii cunoaste sunt adulti in toata firea.
    Frica e cele mai bun scut pe care il are omul, dar trebuie sa stii sa il folosesti la momentul potrivit, multi oameni au murit doar pentru ca le-a fost frica sa faca ceva ce le putea salva viata si tot atatia pentru ca nu anticipat corect pericolul si au fost prea increzatori in ei.

  12. Creierul are niste mecanisme de protectie, unul este acela de a ignora o problema pina dispare, apare o solutie din senin sau se produce inevitabilul pentru a nu consuma resurse cu probleme fara rezolvare sau a da in depresie.
    A face copii, in general, tine mai mult de instincte, accidente, copiere: facem ce fac si altii si mai putin de decizii logice. Pentru cei care vor sa ma contrazica sa stea jos, sa mai citeasca, sa mai astepte sa se maturizeze si apoi mai vorbim de realitate vs teorie.
    Poti motiva logic inclusiv ca moartea nu exista dar asta nu inseamna ca ai si dreptate sau ca ai produs ceva pentru umanitate.
    Frica de moarte nu este general valabila pentru toata populatia. Am stat deztul de mult la tara ca sa observ ca in partea bunicilor mei nu exista asa ceva pentru ca ciclu viata moarte este bine intiparit in viata cotidiana de la tara. Este privit ca pe ceva inevitatbil, mai mult ca o eliberare. La oras, doar 100km mai la vale, oamenii au frica de moarte.
    Exista insa situatii cind nu iti permiti sa iti fie frica: sa zicem ca faci cancer si ai trei copii in scoala, iti garantez ca nu moartea te sperie ( vb din experienta proprie ca sa nu argumentam doar teoretic. )

  13. @Mircea
    Eh! E bine domnule, asa, cu paranteza. Eu ce sa zic acum?
    Poate daca eram scriitor si imi “masacrai” textul, ma suparam si te puneam sa-mi dai o bere. 🙂

  14. Pingback: Recomandarile Zilei #87 | Podul Minciunilor

  15. Pingback: *sigh*, Zelist, *sigh*, Manafu | dorinlazăr.ro

  16. Pingback: Atomi și proprietate | Manuel Cheta

Comentariul tău