Bolnavi de frică

Unul din pașii absolut necesari maturizării este împăcarea cu ideea de moarte și de boală, înțelegerea faptului că murim (cu toții murim) și că boala și moartea sunt naturale. Astea sunt cele două ingrediente care ne fac să ne și bucurăm de parcursul vieții, și care odată înțelese ne ajută să ne reglăm așteptările.

De-a lungul istoriei umane religia a fost cea care ne-a ajutat să ne împăcăm cu ideea. Că vorbim de creștinism, de budism sau de religiile închinate soarelui din Papua Noua-Guinee, în cele din urmă vorbim și de felul în care ne pregătim pentru final, pentru marele prag. E o căutare frumoasă de răspunsuri, chiar dacă e frustrantă. Răspunsul îl știm cu toții dar nu vrem să îl enunțăm clar și nu dorim să-l acceptăm.

Dar nu despre asta vreau să discutăm azi – nu e rolul meu să ridic întrebarea asta către cititori, ci știu că e o întrebare cu care conștient sau nu se confruntă ei oricum. Nici nu vreau să vă deprim, nici să merg într-o direcție morbidă. Nu, vreau să vorbesc despre generația mea și cea a „milenialilor”, două generații incapabile să înțeleagă cele două paragrafe pe care le-am pus mai sus. Suntem niște oameni bolnavi de frică, disperați de ideea că vom muri și treaba asta ne ghidează toate deciziile.

Aparent ignorăm subiectul cu grație. Suntem prea ocupați, facem mult prea multe, nu avem noi timp de meditat asupra subiectului. Avem prieteni de văzut, oameni pe facebook cu care să vorbim, care share-uiesc o mulțime de lucruri. Ne mai întristează din când în când o poveste, dar trecem repede peste subiect cu un video cu mâțe, care uiiiiite ce simpatice sunt. Ah, sigur, nu ne luăm pisică pentru că știm că la un moment dat o să moară și vom fi triști, dar uiiiiite ce chiuuuuut sunt!

Doar că în spatele tuturor lucrurilor pe care le facem, tuturor lucrurilor pe care le gândim se află, universal, aceeași idee. Omul simte în mod natural nevoia de solitudine, dar când râcâie tigrul la ușă((Povestea cu tigrul care râcâie la ușă e o metaforă prinsă via Ovidiu Eftimie. Ideea e destul de simplă, și anume că mintea noastră încă mai are reflexele construite ca om primitiv, când amenințările erau cât se poate de reale, substanțiale și fizice, de exemplu tigrul din junglă care putea să te omoare oricând. Sigur, noi acum avem case, nu dormim sub cerul liber, în junglă, dar chiar și-așa mental percepem tigrul ăla care ne poate omorî, îl auzim cum stă la ușa casei atunci când e liniște)) atunci simt nevoia să „facă ceva” ca să nu se gândească la subiectul ăsta. Generația mea e obsedată de sănătate, atât de obsedată încât ajunge să refuze vaccinurile, să își distrugă sănătatea încercând diete idioate și distrugându-și în general viața netrăind-o altfel decât în mare frică.

O să exemplific cu un articol mai jos, dar exemplul ales nu e singurul. Frica asta de boală și de moarte ne influențează și ne conduce mai ales că ne-am pierdut resorturile pentru a ne împăca cu situația. Religia e un element refuzat în viața majorității, care refuză dezechilibrat înțelepciunea ancestrală, în ciuda faptului că civilizația europeană e una puternic bazată pe creștinism. Trebuie să-i înțelegem, generațiile astea ateiste nu au nevoie de prieteni imaginari, dar nici nu sunt capabile să dea un răspuns mai bun decât acei „prieteni imaginari”. Ei zic că sunt morali fără să le fie frică de pedeapsă, neînțelegând fondul religiilor. Își exagerează moralitatea sperând ca asta să le cumpere viața veșnică, și partea tristă e că nu se poate. Încă nu se poate, și chiar dacă s-ar putea nu ei sunt generația care să merite nemurirea.

Dar să revenim la lucruri mai simple. Cum ziceam, m-a amuzat un articol peste care am dat ieri: „11 motive brutal de oneste pentru care milenialii nu vor să aibă copii„. Acolo un milenial își motiva egoismul exacerbat al generației printr-unul din efectele teribile care vor duce la declinul civilizației moderne: depopularea zonelor civilizate. O să comentez chestia asta în alt moment pentru că e subiect de articol (ce zic, de carte) în sine, și o să revin la cele câteva puncte care m-au amuzat teribil în articol și m-au făcut să scriu postarea pe care o vedeți:

  • #2 Milenialii se tem puternic să nu transmită boli mintale mai departe. În explicație se discută despre depresie, pe care ei nu doresc să o transmită. :))
  • #4 Problemele de fertilitate pot da perspective diferite necesității facerii de copii. În care se încurcă ideea de cauză cu cea de efect.
  • #5 Sarcina poate să fie periculoasă. Motivație: „Ideea de a purta un copil (în mine) îmi provoacă greață”.
  • #8 Lumea nu e tot timpul un loc frumos. În care devine mai clar că realitatea nu e unul din punctele puternice ale acestei generații.

Se poate citi textul și cu altă cheie în minte, cea cu egoismul exagerat al generației. Însă dacă stai să te gândești foarte mult la subiect îți dai seama că în mintea celor care argumentează acolo râcâie la ușă tigrul. Simți frica cum le transpiră prin pori, cum le influențează deciziile și reacțiile.

Discuția în România se întoarce aproape obligatoriu în jurul motivației: „să am cine să aibă grijă de mine la bătrânețe”. Generațiile astea două însă refuză genul ăsta de argument pentru că ei vor ca lucrurile să se întâmple altfel. Speră, în secret, că nu va fi nevoie, și ăsta e motivul pentru care refuză și să-și mai construiască o viață liniștită. Liniște? Cine are nevoie de așa ceva? Dacă e prea multă liniște începem să auzim tigrul care râcâie la ușă.